3 decembrie 2017. Inter se distrează cu apărarea lui Chievo și urcă pe primul loc în Serie A. 6 săptămâni și 8 meciuri mai târziu, echipa lui Spalletti e într-o criză profundă. A pierdut primul loc după doar două etape, a ajuns la 11 puncte de lider și e în pericol să alunece până pe poziția a 5-a. A marcat doar 3 goluri și se chinuie, meci de meci, să arate că lucrurile nu stau chiar atât de prost.

1 decembrie 2017. Roma câștigă cu SPAL și e în grafic, la 5 puncte de liderul Inter. Restanța de la Genova o duce, teoretic, lângă Juventus, pe locul 3. La final de ianuarie, meciul cu Sampdoria ar putea să ducă echipa lui Di Francesco lângă Inter, dar nu pe locul 1, ca la început de decembrie, ci pe 4, la 11 puncte de Napoli. Situația giallorossilor e la fel de albastră ca a nerazzurrilor. Au fost eliminați din Cupă, de Torino, și au câștigat un singur meci din ultimele 7. Fazio a dat-o pe Cagliari la o parte, cu mâna, involuntar, e adevărat, în minutul 94.

Acestea sunt coordonatele de la care s-a plecat în cel mai tare meci din etapa a 21-a. Cine iese din criză? Cui i-a servit pauza mai bine? Și, după 90 de minute, e imposibil de dat un răspuns, pentru că am văzut aproape aceleași lucruri ca înaintea pauzei de iarnă.

Spalletti l-a recuperat pe Miranda și l-a readus lângă Skriniar. În rest, cam aceeași formulă, cea mai bună dintre toate. Teoretic, pentru că, practic, lucrurile stau diferit. Fără Perotti, dar cu Nainggolan în linia mediană, alături de Strootman și Pellegrini, Roma dictează ritmul meciului de pe Meazza, timp de o oră.

Pressing agresiv, foarte sus, la fundașii centrali , o echipă scurtă care o obligă pe Inter fie să întoarcă mingea la Handanovic, fie să încerce să joace peste liniile giallorossilor, spre Candreva sau Perisic. Inspirație zero. Borja Valero nu e trequartista, Vecino se pierde între mijlocașii Romei, iar Gagliardini e de-a dreptul inexistent, astfel că e scos la pauză. Statisticile lui? 10 mingi pierdute, 8 pase greșite și doar 41 de mingi jucate în 45 de minute.

Eroarea lui Santon îi permite lui El Shaarawy să deschidă scorul și lui Alisson să-și treacă în cont un assist. Mai rar găsești portari cu pase decisive. Alisson a reușit-o într-un meci în care a fost printre cei mai buni jucători ai echipei sale. N-a mers totul șnur pentru Roma, care a dictat ritmul, a împiedicat-o pe Inter să joace, dar n-a avut acel killer instinct care să-i fi permis să închidă meciul. Dzeko a părut cu mintea în altă parte, Gerson nu face nici cât Perotti accidentat, astfel că, doar cu El Shaarawy în formă bună, echipa lui Di Francesco n-a putut mai mult.

Antrenorii au schimbat fața ultimei părți a întâlnirii. Spalletti l-a scos pe Gagliardini și l-a introdus pe Brozovic, iar croatul a fost printre cei mai buni din repriza a doua. A urcat mai des, Borja a putut coborî mai mult, iar jocul nerazzurrilor s-a legat ceva mai bine. Din piciorul lui Brozovic a plecat mingea trimisă în poartă de Vecino cu 6 minute înainte de final. Eder, în locul lui Candreva a fost mai periculos, chiar dacă suporterii Interului nu sunt mulțumiți de randamentul lui. Modificările lui Spalletti au fost pozitive, în general.

Dincolo, Di Francesco a reacționat de parcă e încă pe banca lui Sassuolo, deși la gruparea neroverde părea mai curajos. Ușor-ușor, și-a adus echipa în situația de a nu mai putea ieși din propria treime. Introducerea lui Bruno Peres în locul lui Gerson nu a schimbat lucrurile prea mult, pentru că a urcat Florenzi și, oricum, brazilianul a părut a fi din alt film. Intrarea lui Juan Jesus, în locul lui El Shaarawy, singurul care punea probleme, și trecerea la sistemul cu 3 fundași centrali, au adus-o pe Roma în situația de a nu mai putea controla deloc meciul.

Venită ca urmare a barei lui Icardi, mutarea defensivă s-a vrut a fi o încercare de a betona o apărare care începuse să dea semne de fragilitate. Numai că ideea lui Di Francesco a crescut doar numărul fundașilor, nu și calitatea defensivei. Apărătorii Romei s-au călcat pe picioare, așa cum s-a întâmplat la ocazia lui Icardi, când Manolas și Fazio aproape că s-au dat cap în cap. Senzația de falsă siguranță s-a văzut și la ocazia lui Eder, care a venit singur și a trimis cu capul peste poartă, din centrul unui careu în care cei 3 fundași centrali erau în 6 metri, iar atacantul Interului nu avea niciun adversar în preajmă. La fel de bine, Joao Cancelo ar fi putut centra la bara a doua, unde Brozovic nu avea marcaj.

Cum numărul atacanților nu garantează golul, nici numărul fundașilor nu garantează evitarea lui. Iar asta s-a văzut foarte bine la golul lui Vecino, care pleacă de la o eroare a lui Bruno Peres. Brazilianul e singur cu Brozovic și Dalbert, dar judecă faza greșit. Are mare încredere în capacitatea colegilor de a respinge centrarea lui Brozovic și alege să taie culoarul de pasă către Dalbert, în loc să-l tamponeze pe mijlocașul croat, pe care i-l lasă lui Nainggolan, dar belgianul rămâne pe loc. Paranteză: în momentul în care Brozovic primește mingea, Bruno Peres e lipit de el. 2-3 secunde înaintea centrării. Apoi îl vede pe Dalbert care pleacă pe zonă liberă și, contrar ideii că omul cel mai periculos e cel care are mingea, se întoarce spre dreapta să acopere poziția în care ajunsese fundașul brazilian de la Inter. Suficient cât să-i cedeze poziția lui Brozovic. Rezultatul? O centrare care-l depășește pe Fazio, iar Vecino marchează dintre fundașul argentinian și Juan Jesus, care-l avea lângă el pe Icardi.

Și asta a fost tot. Inter nu a știut să profite, pentru că Spalletti s-a mulțimit cu punctul smuls pe final. Inter i-a luat 4 puncte Romei, jucând doar spre finalul celor două meciuri.

Cu ce rămânem după meciul de aseară? În primul rând cu un joc liniar al nerazzurrilor, care sunt Icardidependenți. Dar asta nu e tot, pentru că Icardi, la rîndul lui, e dependent de jocul colegilor din flancuri. Doar al celor din flancuri, pentru că Inter nu știe să facă altceva decât să arunce mingea în careu, din margine. Nu driblează nimeni, niciunul dintre mijlocași nu-și asumă vreo pasă filtrantă. Singurele mingi în verticală, aseară, au fost date de cei doi fundași centrali. Skriniar, spre Icardi, în prima repriză, și Miranda spre Eder, în partea a doua. Venirea lui Rafinha, teoretic, ar putea schimba acest capitol, numai că, vorba lui Spalletti, brazilianul nu a mai jucat de aproape un an. Situația e complicată, dar Inter are un program favorabil, cu adversari abordabili.

Roma rămâne cu imaginea unei echipe care nu poate duce un meci întreg în aceeași manieră. Ca de obicei, în ultima perioadă, sunt diferențe mari în jocul echipei lui Di Francesco, între cele două reprize. Și dacă mai intervine și antrenorul, neinspirat, rezultatele sunt precum cele de aseară. Roma pare a fi într-o situație mai complicată decât Inter, pentru că în capitală se vorbește mai mult de plecări decât de sosiri, iar calitatea lotului lasă de dorit. Aseară, au intrat doi fundași și Patrick Schick, iar singurele soluții ofensive rămase pe bancă, erau Cengiz Under, necopt pentru Serie A, și Gregoire Defrel, mai mult accidentat.

Inter și Roma vor duce o luptă dură pentru ultimul loc de Liga Campionilor, iar presiunea resimțită e foarte mare. Mai ales că marea beneficiară a acestui duel umăr la umăr e Lazio care, la nevoie, se mulțumește și cu Europa League. De aici relaxarea toatală din jocul echipei lui Simone Inzaghi.