230 de milioane de euro, 2 antrenori și aproape un an. Plus un consum uriaș din partea tuturor celor care și-au pus speranțele în noul proiect, după ani de chin. ”Cheltuielile” Milanului pentru prima serie de 3 victorii sunt enorme. Iar ceea ce a obținut echipa lui Gattuso e prea puțin. Chiar dacă vorbim de primul succes în fața unei echipe mai bine clasate.

Roma, Juventus și Atalanta au câștigat pe San Siro. Lazio, Inter, Napoli și Sampdoria i-au făcut, și ele, felul Milanului lui Montella sau Gattuso. Ceva s-a schimbat, însă, după ce rossonerii au eliminat-o pe Inter din Cupă. De atunci, Milan e neînvinsă, iar singurul meci pe care nu l-a câștigat e remiza de la Florența, venită imediat după efortul uriaș, din sfertul cu Inter.

Încrederea e cea care, poate, le-a lipsit rossonerilor. Și-au recăpătat-o după calificarea în semifinalele Cupei și meciul de aseară e încă un pas în direcția potrivită. După toate calculele, luând în considerare absolut toate detaliile, Lazio era favorită, chiar dacă nu mai câștigase pe San Siro din 1989 și avea doar două victorii în ultimii 50 de ani, la Milano. Dar, așa cum s-a tot întâmplat, în acest sezon, Milan a început foarte bine meciul. Golul lui Cutrone a venit firesc, după ce Bastos l-a pierdut din marcaj ca un începător. Uite-l, nu e! Da, a fost marcat cu mâna, ceea ce a văzut toată lumea abia spre finalul primei reprize, când regizorul italian a găsit cea mai bună reluare. Nimeni nu și-a dat seama, pe moment, nici măcar Strakosha, care l-a avut în față pe atacantul Milanului.

Totuși, întrebarea logică e ce reluări văd cei care se ocupă de arbitrajul video? Dacă sunt cele pe care le vedem și noi, la televizor, e de înțeles ceea ce s-a întâmplat aseară. Golul nu mai putea fi anulat la un sfert de oră după ce fusese validat și scorul era 1-1. Altfel, rămân multe semne de întrebare.

Lazio nu a acuzat șocul și a egalat instantaneu. A acaparat posesia și a arătat, în cele 5 minute dintre golul lui Cutrone și cel al lui Marusic, de ce era considerată favorită. Sigur, a profitat și de eroarea comună Calhanoglu – Antonelli, care l-au uitat pe muntenegreanul Marusic într-o zonă liberă. Pasa excelentă dată de Lucas Leiva, singurul moment în care brazilianul a fost el însuși, l-a pus în dificultate pe Antonelli, care  nu a mai reușit să se redreseze. Marusic a marcat elegant, cu stângul, deși e jucător de picior drept.

De neînțeles este, însă, faza golului 2. Din punctul de vedere al apărării lui Lazio. Una care nu strălucește, e adevărat, dar golul lui Bonaventura putea fi evitat, dacă băieții lui Inzaghi erau mai atenți. A fost o eroare colectivă, plecată de la lipsa de agresivitate din zona în care primește Calabria. Fără vreun adversar în preajmă, fundașul dreapta, unul dintre cei mai buni jucători ai rossonerilor, aseară, are timp și spațiu să-și pregătească centrarea.

Totodată, e de urmărit poziționarea lui Lucas Leiva și Parolo. Cei 2 mijlocași centrali al lui Lazio stau în preajma careului, dar, preocupați de minge, nu par a-l observa pe Giacomo Bonaventura, care se strecoară printre ei, în careu. Din momentul în care mingea pleacă din piciorul lui Calabria, golul era inevitabil.

De ce? Cutrone vine cu Bastos în spate, în diagonală, iar pe zona eliberată de cei doi atacă Bonaventura. De Vrij e spectator, la fel ca Parolo și Lucas, care rămân aproape nemișcați. În momentul în care încearcă să se retragă pentru a lovi mingea cu capul, De Vrij intră în coliziune cu Bastos, de care Cutrone scăpase, din nou. Calhanoglu îl ține ocupat pe Marusic, astfel că Bonaventura marchează nestingherit din 7 metri.

Simone Inzaghi a încercat să schimbe abordarea echipei lui odată cu retragerea lui Lucas Leiva pe bancă și introducerea lui Felipe Anderson. Brazilianul, fără să fie la cel mai bun nivel, a creat două faze foarte periculoase, din care Lazio putea egala. Mai întâi l-a găsit excelent pe Milinkovic-Savic, din partea stângă, apoi, din partea opusă, l-a lăsat cu poarta goală pe Lulic, care nu a găsit continuarea potrivită. Problema lui Lazio a fost că ieșirea lui Lucas Leiva a atras retragerea lui Parolo în mijlocul terenului, un post care nu-i convine și pe care dă un randament scăzut. Nu e întâmplător că, pe măsura trecerii timpului, Parolo a greșit foarte multe mingi în zona centrală, ceea ce a adus-o pe Lazio în imposibilitatea de a pune presiune constantă pe apărarea Milanului.

Cel mai bun interval al biancoceleștilor a durat 10 minute, după înlocuirea lui Lucas Leiva, când jocul părea să-i dea dreptate lui Inzaghi. Între minutele 61 și 70, Milinkovic-Savic a avut 3 ocazii de a egala. Excelent din punct de vedere fizic – l-a dominat pe Bonucci fără probleme și a trimis cu capul foarte periculos, sârbul a arătat că nu degeaba e cel mai bine cotat jucător al lui Lazio. Nu există situație în care să nu devină periculos, dovadă fiind și șutul de pe loc, din minutul 70. Numai că n-a avut parte de aceeași implicare din partea coechipierilor. A combinat cu Felipe Anderson, dar s-a văzut cât de mult îi lipsește Immobile.

Absența golgheterului din Serie A a fost insesizabilă în meciul cu Chievo, în care s-a accidentat la început, și în restanța cu Udinese. Aseară însă, spațiile pe care Immobile le-ar fi creat prin mobilitatea pe care o are, nu s-au deschis, pentru că Felipe Caicedo are alt profil.

Lazio a eșuat, din nou, în tentativa de a se impune la Milano, ceea ce, totuși, nu a reușit nici în anii în care a luat titlul și era o candidată constantă la scudetto. Asta nu înseamnă că vine apocalipsa. E doar o frână venită într-un moment în care echipa din capitală spera să se desprindă de Inter și Roma.

Nici pentru Milan, victoria de aseară nu șterge cu buretele tot ce a fost rău. Nicidecum. Mai rămân lucruri de pus la punct. Spre exemplu, capitolul ofensiv, unde rossonerii sunt singurii, dintre primele 11 clasate, care nu au ajuns la 30 de goluri marcate. Golgheter e Suso, cu 5 goluri, dar spaniolul e, mai degrabă, un creator. Kalinic și Andre Silva, pe care s-au cheltuit peste 40 de milioane de euro, au 4 goluri, toate ale croatului, cu unul mai mult decât Cutrone, venit de la echipa a doua. Apoi, din punct de vedere defensiv, lucrurile stau la fel. Milan tremură aproape meci de meci, indiferent dacă joacă împotriva lui Crotone sau a lui Lazio. După mai bine de o jumătate de sezon, echipa lui Gattuso e pe zero la golaveraj, ceea ce e prea puțin.

Gattuso a rezolvat însă capitolul atitudine, care a făcut diferența în ultimele meciuri. Și mai e ceva. Vă aduceți aminte de speranțele lui Montella, care spunea că echipele din față nu vor putea duce ritmul infernal până la sfârșit? A avut dreptate, seriile Interului, Romei și Sampdoriei fiind elocvente. Numai că rossonerii sunt puțin cam departe de obiectiv. Vor trage însă cu dinții de cea mai mică șansă pe care o au.