Venit, jucat, câștigat!

Cine se aștepta la mai mult spectacol în teren decât în tribune, probabil nu a văzut prea multe meciuri ale lui Atletico. Madrilenii nu au venit la Lyon ca să facă spectacol. Partea asta o lasă în seama celorlați. Atleti n-a venit să joace frumos, ci să câștige. Ceea ce a și reușit, ba chiar și fără prea mari emoții. Totuși, meciul putea fi altfel, dacă Marseille reușea să capitalizeze cele câteva momente foarte bune pe care le-a avut în primele 20 de minute, atunci când a fost peste adversar.

A fost clar, de la început, care e strategia celor două echipe. Madrilenii, dispuși în 4-4-1-1, cu Griezmann având libertate totală de mișcare, au încercat de la bun început să joace cât mai agresiv, să facă un pressing cât mai avansat, pentru a scurtcircuita traseele echipei lui Rudi Garcia. În contrapartidă, Marseille a încercat să profite de energia suplimentară generată de cei 30.000 de suporteri și să joace repede, cât mai direct, dacă se poate, către poarta lui Oblak.

Startul meciului i-a oferit lui OM șansa de a deschide scorul. Pressingul fără coordonare e sortit eșecului, iar Atleti era s-o pățească foarte repede. În minutul 4, o fază confuză, la 10 metri în terenul francezilor, i-a găsit pe jucătorii lui Simeone într-un pressing anapoda, dejucat de Anguissa. Cu Payet care a jucat repede spre Thauvin, OM a trecut de linia de presiune și a ajuns, din 4 pase, la finalizare. Traseul a fost simplu: Anguissa – Payet – Thauvin – Payet – Germain. În defensiva spaniolă s-a instaurat panica, vizibilă din felul în care reacționează jucătorii. Godin rămâne pe loc, Gimenez dă să iasă în întâmpinarea lui Payet, dar se răzgândește, iar Lucas Hernadez vine după Germain. Atletico n-a putut acoperi o mare gaură căscată în mijlocul terenului, dar a fost salvată de Germain, care a tras aiurea.

Liber în zonă centrală, Payet creează prima mare ocazie la poarta lui Oblak.

Un sfert de oră mai târziu, aceeași problemă. Payet combină cu Thauvin, care e, din nou, mai rapid ca Lucas Hernadez, iar decarul lui Marseille ajunge în poziție de finalizare. A fost ultima combinație reușită a lui Marseille și ultima dată când Thauvin a apărut periculos în marginea careului lui Oblak. Șutul lui Payet a fost modest, dar a readus în actualitate problemele musculare care l-au ținut pe tușă la partida cu Guingamp, din runda precedentă.

Saul stă departe de Payet, dar OM nu reușește să profite nici de această șansă.

Odată scos din joc Payet, chiar dacă a fost înlocuit după alte 13 minute, s-a dezactivat și Thauvin, iar echipa lui Simeone a ajuns să facă ceea ce știe mai bine. S-a așezat pe două linii, într-un 4-4-2 în care linia mijlocașilor a stat foarte aproape de cea a fundașilor. Obligată să paseze de-a latul terenului, Marseille a avut de gestionat un altfel de meci, bazat pe o posesie lentă, care a adus mingea mai mult la propriul portar, decât la poarta lui Oblak.

Sanson nu găsește niciun coechipier liber și e nevoit să întoarcă mingea în propriul teren. Statici, prinși între liniile lui Atletico, Germain, Payet și Ocampos nu au nicio șansă de a primi mingea.

Totodată, pe mingile trimise înapoi de jucătorii lui Garcia, madrilenii au deplasat liniile coordonat, înspre terenul advers. Pressingul a fost făcut mult mai inteligent și până la urmă, dintr-o astfel de fază a ieșit golul lui Griezmann. Se spune că repetiția e mama învățăturii, dar francezii au ținut să demonstreze că această idee nu e valabilă mereu. Și au făcut-o în doar câteva minute. În prima fază, Mandanda găsește soluția optimă pentru a dejuca pressingul spaniolilor. Degajare în margine, pentru a elimina orice pericol.

Atletico aduce câte un om pentru fiecare adversar. Mandanda alege varianta optimă.

Un minut mai târziu, o fază aproape identică, doar că finalul e diferit. Pasa lui Luiz Gustavo îl obligă pe Mandanda la o preluare către dreapta, unde Rami îl are lângă el pe Griezmann. În același timp, Diego Costa continuă alergarea și îi taie culoarul de pasă către Luiz Gustavo.

Aceeași fază, alt deznodământ.

Mandanda vrea să joace, probabil, către Sarr, lipit de tușă, dar îl vede pe Anguissa, care cere mingea în centru și se conformează. Problema e că mijlocașul central al lui OM ratează preluarea, iar lângă el ajunge imediat Gabi. Continuarea e simplă. Pasă decisivă spre Griezmann, care deschide scorul

Anguissa cere mingea, dar greșește. Aparent sigură, zona centrală se transformă într-o capcană. 50-50 a fost răspunsul lui Rudi Garcia, la conferința de presă, întrebat despre cine e vinovat la primul gol.

Golul lui Griezmann vine ca o sentință. Totul e decis, mai ales că Payet este înlocuit, în lacrimi, câteva minute mai târziu. Meciul lui OM s-a terminat brusc, odată cu accidentarea starului de pe Velodrome. Maxime Lopez e prea mic pentru un astfel de meci,iar planul B nu există. Totul depinde de Payet, ceea ce e prea puțin, mai ales la finalul unui sezon cu 60 de meciuri. Atletico nu mai poate rata încă o finală după dezamăgirile din 2014 și 2016. Imediat după pauză vine și golul 2, după o schemă pe care francezii au prezentat-o obsesiv în zilele premergătoare meciului – urcarea lui Griezmann, din linia a doua, pe zonă liberă.

A treia reușită, pe final de meci, a fost un bonus pentru Gabi, care nu mai marcase din august 2015, dintr-un meci cu Sevilla.

Introducerea lui Mitroglou, venită târziu tot din pricina unor probleme medicale, n-a mai putut schimba soarta meciului, chit că grecul a avut cea mai mare ocazie a lui OM, în repriza a doua. Cum ar fi arătat echipa lui Rudi Garcia, cu Mitroglou și Payet apți 100%, nu vom ști niciodată. Tot ce știm e că francezii nu au obișnuința spaniolilor de a juca astfel de meciuri. Atletico și-a văzut de planul ei. A venit, a jucat, a câștigat!

uefa.com

 

 

  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *