UEFA Champions League, ziua a 4-a. Ancelotti, peste Klopp

Dacă vii după un dezamăgitor 0-0 la Belgrad și urmează să o întâlnești pe Liverpool, finalista de anul trecut și cea care a băgat spaima în șeicii lui PSG, numai liniștit nu poți fi. Asta în cazul în care nu ești Carlo Ancelotti. Care, cu siguranță, nu a uitat ce s-a întâmplat în urmă cu numai două luni, la acel 5-0 venit la doar câteva zile după ce anunțase că amicalul de la Dublin va arăta exact unde este Napoli. La momentul respectiv, vicecampioana Italiei era sub nivelul mării. 2-0 în primele 10 minute, 5-0 la final, un șoc pentru fanaticii de pe San Paolo, care o vedeau pe Napoli printre protagonistele sezonului următor.

Nimeni nu avea să știe cum vor fi repartizate echipele în grupele Ligii Campionilor, dar, probabil, Ancelotti s-a bucurat că va da peste Liverpool. Lecția o învățase, mai aștepta doar prilejul pentru a-și lua revanșa. De ce a fost foarte important amicalul de la începutul lui august?

Să aruncăm o privire pe echipele de start.

soccerway.com

Între momentele Dublin și Napoli, Klopp a făcut o singură schimbare. L-a titularizat în dreapta apărării pe Alexander-Arnold, care a devenit, între timp, titularul postului. În rest, aceiași jucători, același sistem. Dincolo, Ancelotti a folosit o echipă apropiată de ce am văzut aseară. Karnezis era titular, pentru că Ospina nici nu venise, Luperto a jucat în stânga, rolul lui Mario Rui, iar Hysaj a acoperit flancul drept. 4-3-3, sistemul pe care Sarri îl dusese aproape de perfecțiune și pe care Ancelotti l-a preluat din mers. L-a folosit cam peste tot pe unde a trecut, dar nu e favoritul lui.

Rezultatul a fost șocant. Dincolo de scorul de pe tabelă, lejeritatea cu care Liverpool ajungea la poarta lui Karnezis a fost uimitoare. Acțiuni în viteză, flancuri explozive și o poftă de gol la fel de mare precum în sezonul precedent. Nu scorul a fost cel care a surprins cel mai mult, ci jocul. Ancelotti a ținut minte și a așteptat. Și-a dat seama că 4-3-3 nu e soluție, deși a mers din inerție și în startul sezonului, pentru că nu putea schimba brusc obiceiul ultimelor 3 sezoane. Ușor-ușor, a început să facă mici schimbări, prin părțile importante. A trecut la 4-2-3-1, apoi, la 4-4-2. Așa s-a ajuns ca aseară, Napoli să joace cu totul și cu totul altfel, deși echipa era cam aceeași. Să aruncăm o privire.

soccerway.com

Deși prezentată de UEFA drept 4-3-3, formula lui Ancelotti a fost, de fapt, un 4-4-2, cu două surprize mari. Mai întâi, poziționarea lui Fabian Ruiz în flancul stâng, deși spaniolul e jucător de centrul terenului, iar mijlocaș stânga a jucat în doar 3 rânduri, pentru Betis, în sezonul 2014/15. Apoi, titularizarea lui Maksimovic, în detrimentul lui Hysaj. Două sunt rațiunile pentru care Ancelotti a făcut aceste două modificări. În primul rând, pentru că asigura dublajul în părțile laterale, punctele forte ale lui Liverpool, iar Fabian Ruiz e un jucător cu o capacitate mare de efort, un mijlocaș puternic. Apoi, pentru că titularizarea lui Maksimovic avea să asigure o mai bună acoperire a terenului, pe tranziția negativă.  Ne întoarcem la momentul Dublin, pentru că e foarte important pentru a înțelege diferența.

În Irlanda, apărarea lui Napoli a fost făcută ferfeniță în momentele în care echipa lui Ancelotti  pierdea mingea. Salah, Firmino și Mane au venit în permanență direct pe fundașii centrali, având superioritate numerică. Pe San Paolo, Maksimovic ”a funcționat” ca fundaș lateral doar pe faza de apărare. Pe posesie, Maksimovic a fost al treilea om în zona centrală, alături de Albiol și Koulibaly, tocmai pentru a anula superioritatea pe care Liverpool a avusese în amicalul din vară.

În plus, i-a permis lui Koulibaly să urce în câteva rânduri și să-i ia prin surprindere pe jucătorii lui Klopp. Așa s-a născut ocazia lui Callejon, venită din centrarea lui Koulibaly, cu minge  de pe linia porții de Joe Gomez. E ceea ce mai făcea și Allegri, când juca în 4, cu Barzagli fundaș dreapta, pe fază de apărare, și fundaș central pe posesie.

În consecință, Salah, Firmino și Mane au tras, împreună, un singur șut la poartă, după o degajare ratată a lui Fabian Ruiz. Era minutul 68. Accidentarea lui Keita a contribuit, la rându-i, la seceta din ofensiva lui Klopp, pentru că l-a adus în teren pe Henderson, campionul paselor înapoi și în lateral. Neavând susținere din linia mediană, cei 3 din față nu au reșit să câștige prea multe dueluri, drept pentru care nu au ajuns în poziții favorabile. Forța lui Liverpool, din meciul cu PSG, a fost inexistentă.

Ancelotti a mutat inspirat și în momentul în care a renunțat la Milik, în favoarea lui Mertens. Nu pentru că atacantul polonez nu jucase bine – chiar a avut două șanse de a marca – dar belgianul e mult mai rapid, mai mobil și, în consecință, mai imprevizibil. Așa ”s-a născut” bara lui Mertens, din minutul 85, la centrarea lui Mario Rui, unul dintre cei mai buni jucători ai lui Napoli. Odată cu Mertens a intrat și Verdi, în locul lui Fabian Ruiz. Verdi, un obișnuit al zonei, s-a simțit mult mai în largul lui decât Fabian Ruiz.

Minutul 90 – golul

Pe posesia lui Napoli, cu cei 3 fundași centrali, Callejon și Verdi lărgesc la maximum frontul ofensiv, cu spaniolul lipit de tușa laterală, și cu Verdi în coasta lui Alexander Arnold. Liverpool se apără într-un 4-4-1-1, cu Wijnaldum care iese să-l întâmpine pe Allan. Continuarea lui Allan e pentru Maksimovic, aparent inofensivă.

Imediat, însă, Napoli accelerează. Callejon coboară pentru a primi, iar Mertens îi ia fața lui van Dijk. Continuarea rapidă a lui Callejon îi scoate din joc, foarte ușor, pe Robertson și van Dijk, pentru că spaniolul dă și pleacă la combinație.

A fost una dintre puținele faze la care van Dijk a fost atras în tușă. S-a întâmplat după ieșirea lui Milik, un atacant cu o rază de acțiune mai limitată. Viteza și tehnica lui Mertens au fost decisive.

Din 3 pase, Napoli a dus mingea din tușă în poarta lui Alisson. Missione compiuta. Lecția e servită. Napoli câștigă și e lider în grupa în care nu a putut câștiga la Belgrad, iar cormoranii s-au distrat cu parizienii. Liverpool a terminat meciul fără șut pe poartă, cu un singur corner și fără aura strălucitoare pe care a avut-o pe Anfield, cu PSG.

În altă ordine de idei, aseară s-au mai petrecut următoarele lucruri:

PSG – Steaua Roșie 6-1

Neymar s-a distrat cu Steaua Roșie, a dat trei goluri, două din lovitură liberă. Cavani, Meunier și Mbappe au punctat și ei, în ceea ce a devenit un clasic în Europa. PSG îi strivește pe piticii din Champions League, dar are mari probleme când dă de adversari adevărați. Urmează Napoli, în dublă manșă.

Tottenham – Barcelona 2-4

Barcelona s-a distrat pe Wembley, un stadion extraordinar cu un gazon de Liga 1. N-a fost ca pe Stamford Bridge, cu ani în urmă, dar impresia era că se joacă oriunde, numai în Anglia nu. Messi a dat două goluri și e golgheter în Champions League, cu 5 reușite. Jordi Alba a dat 3 pase decisive, iar golul serii i-a aparținut lui Rakitic. Fazele de la reușitele 3 și 4 ale Barcelonei par desprinse din jocurile pe calculator.

Tottenham a dat impresia că poate reveni, la 2-3, dar senzația generală a fost că diferență a fost uriașă. Mai ales în prima repriză. Londonezii nu au niciun punct, pentru că depind exclusiv de inspirația lui Eriksen, absent aseară. Totuși, echipa lui Pochettino poate intra în cărțile calificării, dacă îi ia cel puțin 4 puncte lui PSV și Inter nu câștigă vreun meci din cele două cu Barcelona.

PSV – Inter 1-2

Inter nu se mai oprește și are 6 puncte din două meciuri. A întors, iar, un rezultat nefavorabil, dar nu a mai așteptat prelungirile. Golul lui Nainggolan a venit ca urmare a unei poziții suspecte a lui Icardi, la fel ca în partida cu Sampdoria. No VAR, no party. Golul lui Icardi îi poate fi atribuit, în mare măsură, lui Jeroen Zoet. Olandezii se consolează cu cea mai frumoasă execuție a serii. Rosario l-a lăsat mască pe Handanovic.

Echipele din Serie A au câștigat toate cele 4 meciuri din etapa a doua a grupelor, ceea ce nu se mai întâmplase din noiembrie 2005.

Borussia Dortmund – AS Monaco 3-0

Lucien Favre a amestecat titularii cu rezervele, dar n-a avut probleme cu AS Monaco, decât în prima repriză, încheiată 0-0. A fost 3-0 la final, în ton cu ceea ce se întâmplase la ultimele întâlniri cu Favre pe post de gazdă. Niciun respect pentru oaspeți! E a 3-a corecție pe care favre i-o administrează lui Jardim, după cele două meciuri câștigate de Nice, cu 4-0, în ultimele două sezoane. Inutil să mai adaug că Jadon Sancho a mai dat un assist sau că Paco Alcacer a mai marcat o dată. Au făcut-o și Reus, și Larsen, cu danezul primul marcator al serii.

Atletico – Club Brugge 3-1

Nu e nicio diferență între Huesca și Brugge. Belgienii, care s-au făcut de râs în Cupă, cu anonimii de la Deinze, au făcut, firesc, pasul de la 4-0 cu Cercle, la 1-3 cu Atletico. Au pus probleme în prima repriză, pe care au încheiat-o la egalitate. Golul lui Groeneveld a fost o minunăție. Griezmann x2 și Koke au făcut ca tabela să arate cât de cât normal. Atleti și Borussia au câte 6 puncte și își dispută supremația în grupă, în următoarele două etape.

Porto – Galatasay 1-0 / Lokomotiv Moscova – Schalke 0-1

Porto a bătut-o scurt pe Galatasaray, care o bătuse rău pe Lokomotiv (3-0), care a pierdut acasă cu Schalke. Cum portughezii și germanii au remizat în meciul direct, sunt primii în clasament, iar turcii, pe 3. Lokomotiv n-are niciun punct, iar rușii trebuie să se mulțumească doar cu victoria lui ȚSKA în fața lui Real Madrid.

sursă foto deschidere: goal.com

  • 73
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *