Dacă nu se termina cu polemică, nu era Italia. A început devreme și s-a terminat târziu. De la Juventus – Sampdoria, până la Milan – SPAL, s-a vorbit aproape numai de arbitraj. Fiecare a avut ceva de obiectat, dar tot e bine că urmează o pauză. Vreo 3 săptămâni, până se reia campionatul, dar, până atunci, avem etapă de Cupă, plus Supercupa.

Juventus – Sampdoria 2-1

Ce a început furtunos, s-a terminat furtunos. Juventus a bătut recordul de puncte după un tur de campionat. Nu e ca și cum ar fi fost al altcuiva, dar a mai ridicat puțin ștacheta. 53 de puncte după 19 etape e ceva aproape imposibil de depășit. Probabil că tot echipa lui Allegri va fi cea care va doborî și acest record. Primul gol a fost al lui Cristiano. Repede, în minutul 2. Al doilea, al lui Quagliarella. Din penalty, dar asta nu contează foarte mult, mai ales când dai în 9 meciuri la rând. E la două etape distanță de recordul lui Batistuta. Plus că l-a egalat pe Trezeguet.

A mai dat o dată Cristiano, dintr-un penalty pe care arbitrul n-ar fi trebuit să-l dea. Nu numai pentru că mâna omului de la Sampdoria e într-o poziție normală, aproape lipită de corp, ci și pentru că există circumstanțe de fault în atac, la Alex Sandro. Sau pentru că, puțin mai devreme, o fază asemănătoare rămăsese fără urmări. N-o zic doar eu, a zis-o și Gazzetta. Oricum, ca să n-o mai lungim, Cristiano a dat și din penalty și a încheiat anul în postura de golgheter al Italiei. Și nu numai.

Finalul a fost ca pe Olimpico. Saponara a egalat cu un șut măiastru. Numai că, după bucuria de rigoare, a venit tristețea. Omul cu golul a fost semnalizat într-un offside pe care nu l-au văzut decât cei de la VAR. Gazzetta zice că a fost, așa că ne luăm după cotidianul roz și mergem mai departe. Dacă pentru Giampaolo s-a terminat 2-2, clubul și-a cerut scuze pentru circul din final și a acceptat că decizia de a anula golul a fost corectă.

Chievo – Frosinone 1-0

De la prima, la ultima. Nu pentru că ar fi fost cine știe ce meci, ci pentru că ”i mussi volanti” au câștigat primul meci în acest sezon. Nu mai bătuseră pe nimeni din sezonul trecut, pe care l-au încheiat cu 3 victorii. Totuși, Chievo e departe de salvare, la 8 puncte. Problema echipei lui Di Carlo e că a mai rămas doar o jumătate de campionat. A fost cu VAR și pe Bentegodi. Golul lui Pellissier a fost anulat pentru un offside la Radovanovic, care l-a blocat pe Sportiello. După ce Sorrentino a făcut un miracol la capul lui Chibsah, Giaccherini a marcat din lovitură liberă, cu un sfert de oră înainte de final.

Genoa – Fiorentina 0-0

Și pe Marassi s-a dat cu VAR. Iar gruparea Viola a rămas fără penalty, la o fază la care mingea a fost oprită de mâna lui Veloso. Au fost nervi mulți, mai ales în tabăra lui Pioli. Pe antrenorul Fiorentinei nu l-am văzut atât de nervos în meciurile cu Atalanta și Roma, când ai lui au primit penalty-uri nemeritate. S-a terminat 0-0 și cu ajutorul lui Radu. Al nostru a fost ales cel mai bun jucător al lui Prandelli. 6,5 în Gazzetta e o notă bună, mai ales când ești cap de listă la ”pagelle”, iar deasupra scrie ”il migliore”.

Empoli – Inter 0-1

Inter a încheiat anul într-o notă pozitivă.Două victorii scurte, în ultimele două etape, niciun gol primit. N-a fost o prestație care să rămână în memoria cuiva, dar mai importante sunt punctele. Le-a adus Keita Balde, într-un meci în care Empoli n-a jucat rău, dar asta nu e nici pe departe suficient. Keita Balde e cel mai în formă jucător al nerazzurrilor. Păcat că s-a încheiat anul.

Udinese – Cagliari 2-0

Udinese a pus 5 puncte între ea și zona retrogradării. Friulanii s-au impus acasă, în fața lui Cagliari, într-un meci în care Maurizio Mariani a fost cel mai slab de pe teren. Pentru cei nefamiliarizați cu Serie A, MM nu e vreun jucător, ci arbitrul. A făcut atâtea erori încât e inutil să ne lungim. Nu de alta, dar sunt mai multe decât cele de spus despre meci, așa că nu insist. A luat 5 în Gazzetta, ceea ce e puțin. Foarte puțin.

Sassuolo – Atalanta 2-6

Cu doar câteva ore înainte să debuteze un nou sezon în tenisul mondial, Atalanta a luat un set într-un demonstrativ organizat la Reggio Emilia. Duvan Zapata nu putea lipsi de pe lista marcatorilor. Mai ales că a ajuns la 6 etape la rând cu gol marcat. Decembrie e luna în care columbianul s-a transformat într-o mașinărie de goluri. Nimeni nu a marcat la fel de mult ca el. Ba mai mult, era să-l ajungă pe Nordahl.

Nimeni n-a mai marcat atât de mult, într-o lună, în ultima jumătate de secol, după cum nimeni nu a marcat mai mult decât Atalanta. Echipa lui Gasperini are cel mai bun atac din Serie A. Și mai e ceva cu ”nimeni nu a”. Când a intrat cu 25 de minute înainte de final, Ilicic nu s-a gândit la ce avea să urmeze. Meciul era echilibrat, dar l-a rezolvat slovenul, cu o triplă în ultimul sfert de oră. A 3-a în 2018. Da, ”nimeni nu a” mai multe triple ca Ilicic, în Serie A. Și nu numai. Doar Messi și Aguero mai au câte 3, în acest an.

Parma – Roma 0-2

Roma și-a regăsit cadența pe final de an. Două victorii, 5 goluri marcate, dar EdF vrea mai mult de la atacanți. Under a fost omul meciului, cu un gol și o pasă decisivă, la reușita lui Cristante. În rest, nimic foarte important. Siligardi a avut cea mai mare ocazie a Parmei, în prima repriză. Dzeko a revenit printre titulari. A jucat și Pellegrini, astfel că, ușor-ușor, Roma pare a se pune pe picioare. Giallorossi au încheiat anul departe de pretențiile de la start, dar într-o notă pozitivă.

Lazio – Torino 1-1

Ce a câștigat etapa trecută, Lazio a pierdut în această rundă. Ai lui Inzaghi n-au scos decât un punct acasă, cu Torino, ceea ce nu-i de lepădat, dacă stăm să ne gândim că gruparea granata e neînvinsă în deplasare. A fost 1-1, dar și pe Olimpico s-a discutat mai mult despre arbitraj decât despre golul lui Milinkovic-Savic, spre exemplu. Care a fost o bijuterie. Al doilea consecutiv, pe teren propriu, a amintit de internaționalul sârb din sezonul trecut. O amintire care parcă se estompase. Cei de la canalul de youtube al Serie A n-au considerat că a fost un Top Moment, deși e clar cel mai frumos gol al etapei. Îl găsiți aici:

Și tot în linkul de mai jos, găsiți și cele mai mari ocazii pe care le-a avut Torino, prin De Silvestri. O bară, în prima repriză, și un șut peste poartă, din câțiva metri, înainte să egaleze Milinkovic-Savic. Lazio a cerut nu mai puțin de 3 penalty-uri. N-a primit niciunul și are doar un punct peste Milan, la final de an.

Napoli – Bologna 3-2

Napoli a demonstrat de ce nu poate fi o contracandidată serioasă a lui Juventus. În fața celui de-al doilea cel mai slab atac din Serie A, băieții lui Ancelotti nu numai că au luat două goluri, dar au și tremurat până în minutul 94, pentru o victorie obținută cu un gol în minutul 88. Milik a marcat repede, după doar un sfert de oră, la o fază la care Bologna a cerut henț la Mertens. Probabil că a fost, dar nu se poate anula un gol pe bază de presupuneri, de vreme ce nu se vede momentul în care mâna belgianului întâlnește mingea. Sau invers. A egalat Santander, după câteva ocazii mari ale lui Napoli, apoi, paraguayanul a fost înlocuit. Accidentat, uluit și el că a marcat pe San Paolo. Milik a mai dat o dată, a 3-a dublă în acest sezon, în care a ajuns deja la 10 goluri. Fără Koulibaly, dar cu Maksimovic lângă Albiol, apărarea lui Napoli a fost de cascadorii râsului. Așa că a mai luat un gol, cu 10 minute înainte de final. Pe napoletani i-a salvat Mertens, cu al 8-lea gol stagional, dar pentru echipa lui Ancelotti e bine că sezonul s-a încheiat acum.

Milan – SPAL 2-1

Cu chiu cu vai a câștigat și Milan. Rossonerii au încheiat anul într-o notă pozitivă, din două puncte de vedere. Au dat gol după 4 meciuri de secetă și au evitat o rușine pe care nu o mai pățiseră din anii 30. Apoi, după două luni, a marcat și Higuain. Chiar golul victoriei, care n-ar fi fost victorie fără magia lui Donnarumma, în prelungiri, la capul lui Fares. Altfel, același chin din ultima vreme. Multe cornere, puține ocazii. Suso a fost eliminat și ratează Supercupa, dar partea pozitivă e că Gattuso și ai lui încheie turul la un singur punct de locul 4. Dacă vă spun că Gattuso a adunat cele mai multe puncte din ultimii 6 ani, într-un an calendaristic, mă credeți? Nu-i bai dacă nu, pentru că nici eu n-am crezut până n-am văzut.

La final de an, clasamentul rămâne strâns, atunci când vine vorba de locul 4. În rest, lucruri normale pentru un campionat în care Juventus joacă singură. Ne auzim în 2019. Auguri!

sursă foto deschidere: 90min.com