Cu ani în urmă, un meci între Borussia Dortmund și Barcelona era un vis. Ambele echipe treceau prin perioade extraordinare, iar fotbalul total pe care-l practicau era o încântare pentru toată lumea, chiar și pentru adversarii tradiționali. N-a fost să avem o confruntare între cele două, la apogeul desăvârșirii lor europene. Am primit-o acum, poate cu mai puțin entuziasm decât ar fi produs, în trecut, un astfel de meci, dar cu același interes. Pentru că, până la urmă, Borussia a fost echipa care a chinuit-o pe toată durata sezonului trecut pe Bayern, iar Barcelona a dominat fotbalul spaniol în ultimii ani. În plus, moștenirea lăsată de Guardiola face imposibilă revenirea catalanilor la perioada de la începutul anilor 2000.

Borussia Dortmund – Barcelona 0-0

Totuși, românii au o vorbă care s-a potrivit perfect meciului de aseară. ”La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. N-a fost așa cum ne așteptam, dar nici foarte rău. Cel puțin din punctul de vedere al Borussiei. Echipa lui Favre a făcut meciul perfect, numai că nu a câștigat. Poate fi vorba de ghinion, cum poate fi vorba și de o precipitare în momentele important. Am văzut-o la Reus, în atâtea rânduri, dar am văzut-o și la Paco Alcacer. Dorința prea mare de a reuși poate fi un dușman important în fotbal. Fostul atacant al Barcelonei a avut o singură ocazie de a marca și n-a făcut-o, așa că seria incredibilă din acest sezon a luat sfârșit.

Totuși, evoluția Borussiei a fost admirabilă. În fața unui adversar care a păstrat argumentul posesiei și a încercat să joace într-un ritm cât mai lent, Borussia a venit cu o apărare de netrecut. Organizați perfect în defensivă, cu un bloc solid care a făcut excelent translația către toate zonele, băieții lui Favre nu i-au lăsat nicio șansă Barcelonei. Nu întâmplător, catalanii au terminat meciul cu un singur șut pe poartă, dar fără nicio ocazie mare de a marca.

Cu spatele la Zidul Galben, după pauză, Barcelona a avut propriul zid în poarta pe care ter Stegen a ferecat-o cu paradele sale extraordinare. Când n-a mai putut interveni, a fost salvat de bară, cum s-a întâmplat la șutul lui Brandt. Sigur, se poate discuta oricât pe seama penalty-ului ratat de Reus. Portarul Barcelonei nu a avut măcar un picior pe linia porții, iar astfel și-a creat un avantaj important.

Greu de imputat lui Hațegan această eroare. Ar fi trebuit, poate, să intervină polonezul Marciniak, arbitrul VAR. Sunt unii care spun că nu intră în atribuțiile VAR, ceea ce e puțin surprinzător. Arbitrajul video trebuie să intervină în situațiile în care se marchează un gol neregulamentar. Nu s-a marcat, dar poate ter Stegen n-ar mai fi apărat șutul lui Reus, dacă erau respectate toate prevederile regulamentului. În Anglia s-a repetat un penalty, după o astfel de fază. Ceea ce îi poate fi imputat lui Hațegan este că n-a văzut că au intrat jucătorii ambelor echipe în careu. Asta este, însă, o regulă pe care o încalcă în mod frecvent, toți arbitrii.

Despre Barcelona sunt puține de spus. Fără ter Stegen, catalanii ar fi părăsit terenul ca la Liverpool. Nu eliminați, dar învinși la o diferență mare. Pentru că fix așa a arătat Barcelona. Ca pe Anfield. Lipsită de idei, de soluții, agasată de o echipă care a interpretat perfect faza defensivă. Revenirile lui Messi și Suarez pare că s-au petrecut prea devreme, după cum niciodată nu e prea târziu să ne întrebăm dacă nu cumva Ernesto Valverde e departe de a fi omul potrivit pentru banca Barcelonei. Rezultatul de pe Meazza a făcut ca, totuși, catalanilor să nu le displacă nici ideea unui egal. Mai ales că următorul meci e pe Camp Nou, cu Inter, apoi vine dubla cu Slavia. Așa că, la ora returului cu Borussia, calificarea ar putea fi rezolvată. Nu s-a mai întâmplat de aproape două decenii ca Barcelona să nu treacă de grupe, dar, la cum se prezintă catalanii, grupa se joacă.

Inter – Slavia Praga 1-1

Și Inter a reluat competiția fix de acolo de unde a părăsit-o în sezonul precedent. Eliminați după ce nu au reușit să câștige cu PSV Eindhoven, în ultima etapă a grupelor, nerazzurri au crezut că meciul cu Slavia va fi simplu. De fapt, cred că toate cele 3 echipe mari ale grupei și-au făcut calculele începând de la ideea că vor câștiga 6 puncte cu Slavia. Așa a fost și anul trecut cu PSV Eindhoven, așa a fost și acum. Chiar dacă s-a mai schimbat câte ceva, în punctele esențiale, la Milano.

Toată lumea știe că relația lui Antonio Conte cu UEFA Champions League nu e foarte bună, dar cred că nimeni nu se aștepta ca italienii să nu câștige. Mai ales că Slavia nu s-a apropiat de poarta lui Handanovic, în primele 45 de minute. Unul dintre marile câștiguri ale nerazzurrilor este, fără îndoială, Stefano Sensi. Joacă băiatul venit de la Sassuolo, ceva ce n-am văzut. Iar loviturile libere le bate dumnezeiește. Așa i-a lăsat pe D’Ambrosio și de Vrij cu toată poarta în față, la 6-7 metri. Dar, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Totuși, când s-a intrat fără goluri la vestiare, nimeni nu-și imagina desfășurarea părții secunde, mai ales că Inter a ratat o ocazie și la prima acțiune de după pauză. Slavia, timorată la început, a ieșit la joc, iar Stanciu și colegii lui au pus piciorul tot mai apăsat în fiecare duel. Asta a însemnat o repoziționare a Interului. Surprinsă de reacția cehilor, echipa lui Conte a început să greșească din ce în ce mai mult. Așa că golul lui Olayinka nu a surprins. Surprinzătoare a fost lipsa de reacție a italienilor, care n-au ajuns la poarta lui Kolar timp de 20 de minute după golul încasat. Slavia a continuat să preseze, pentru că e o echipă cu o pregătire fizică impecabilă, așa cum s-a văzut și în dubal cu CFR. Și pentru că Stanciu, pe care Gazzetta l-a notat cu 7, la fel ca pe Olayinka și Zeleni, a părut să fi înțeles, în cele din urmă, că trenurile vin, dar mai și pleacă. Excelentă evoluția șeptarului Slaviei, dar asta ține și de antrenor, și de strategia elaborată. ”Un pic prețios, uneori, dar cu o calitate tehnică peste medie”, așa cum l-au caracterizat italienii, Stanciu a împins jocul în permanență, spre poarta lui Handanovic.

Și, dacă n-ar fi fost faultul inutil făcut de Soucek, în minutul 92, poate am fi vorbit de cea mai mare surpriză a primei etape din faza grupelor. Așa, e o semisurpriză, după ce Barella a egalat cam cum au marcat cehii în Gruia. Și era să uit ceva. Icardi ar fi dat gol la ocazia pe care a ratat-o Lukaku, în minutul 96. Chit că a fost offside. O altă răsturnare precum cea din meciul cu Tottenham nu a mai fost posibilă. Conte are 3 egaluri în 4 meciuri, la debutul în Champions. 1-1 cu Copenhaga și 2-2 cu Chelsea, pe când era la Juventus. Singurul succes a venit în perioada petrecută pe Stamford Bridge, 6-0 cu Qarabag.

Napoli – Liverpool 2-0

Să începem direct cu finalul. După ce i-a strâns mâna lui Klopp, Ancelotti i-a zis germanului să stea liniștit. ”După ce pierzi la Napoli, câștigi Champions League” a fost fraza care l-a făcut pe Klopp să râdă, deși nu prea era râsul lui. Nicio echipă care și-a apărat trofeul nu a început sezonul cu un eșec. O înfrângere cu repetiție, în fața unui adversar devenit tradițional.

Anul trecut, Liverpool îi administra o bătaie soră cu moartea lui Napoli, într-un amical. Răzbunarea a venit repede, iar cormoranii nu au dat niciun șut pe poarta napoletanilor, pe San Paolo. Liverpool a fost cea care a ieșit din grupe, după victoria cu emoții din ultima etapă, dar Ancelotti a ținut minte ce s-a întâmplat atunci. Ancelotti e tipul de antrenor care învață din greșeli și le corectează destul de repede. Așa se face că, în vară, într-un amical, Napoli i-a administrat un 3-0 lui Liverpool, iar acum a câștigat din nou, în fața lui Klopp.

Pentru cormorani, nu e un capăt de țară, într-o grupă în care mai sunt Salzburg și Genk. Se vor califica fără probleme, dar e neplăcut să începi cu un astfel de meci. Liverpool a fost, parcă, mai mult cu gândul la meciul cu Chelsea, din weekend, decât la ceea ce are de înfruntat la debutul în Ligă. Am văzut multe inexactități, contraatacuri irosite și o lejeritate care poate fi explicată doar parțial, prin lipsa sângelui proaspăt. În afara lui Adrian, sunt aceiași jucător din sezonul trecut. Asta poate fi o problemă, deși debutul din Premier League pare să zică altceva. Napoli, în schimb, a făcut o mulțime de mutări. A adus jucători, a schimbat o parte a titularilor, ceea ce a venit la pachet cu o doză mai mare de entuziasm. Iar șansa le-a surâs celor care au încercat mai mult, care au căutat să provoace greșeala adversarului.

Van Dijk a făcut o mare eroare, la golul doi, ceea ce a stârnit o avalanșă de glume în mediul online. Cea mai reușită e cea potrivit căreia ”nu e nevoie să driblezi fundașul care nu poate fi driblat, atunci când el însuși îți oferă o pasă decisivă”. E o greșeală, ceea ce li se întâmplă tuturor, dar, ceea ce atrage atenția e că tot din acea zonă a plecat și golul marcat de Insigne, anul trecut. Tot cu olandezul atras în lateral. Poate e o coincidență, asta doar Klopp știe.

Acum, nu trebuie trecut nici peste penalty-ul obținut de Callejon. Există, în continuare, tendința jucătorilor de a simula, chiar și după apariția VAR. Mertens a obținut un penalty fantomă cu Fiorentina, Callejon a scos o lovitură de la 11 metri după un contact forțat, cu Andy Robertson. Faza e undeva în zona gri a regulamentului, atâta vreme cât ”un picior întins în calea adversarului, indiferent de contact, e considerat o piedică” și se sancționează. Faza ilustrează perfect diferența dintre litera și spiritul jocului.

Salzburg – Genk 6-2

Salzburg și-a clădit cu mare atenție drumul către grupele UEFA Champions League. Prestațiile consistente din Europa League i-au adus pe austrieci în situația de a evita tururile preliminare și de a evita neplăceri precum cea din sezonul trecut, când Salzburg a fost eliminată, total nemeritat, de Steaua Roșie Belgrad.

Calificată direct în grupe, echipa americanului Jesse Marsch a luat-o la șuturi pe campioana Belgiei, încă din start. Norvegianul Haaland a fost vedeta. La doar 19 ani, a debutat în Champions League cu o triplă. Nu cred că mai e cineva care să nu fi auzit de Haaland, după isprava de aseară, dar las statisticile lui aici, poate oi avea nevoie de ele, cândva, și să nu mai stau să caut. 9 goluri la CM U20 în meciul cu Honduras (12-0), 11 goluri în 7 meciuri de campionat și altre 3 într-un meci de cupă.

Foarte probabil, va pleca destul de repede din Bundesliga austriacă. A fost 5-1 la pauză, 6-2 la final, așa că nu are rost să insistăm prea mult. Ianis Hagi a jucat vreo 20 de minute, dar a intrat la 6-2. Nu că ar făcut mare lucru dacă ar fi fost titular, la cum au arătat belgienii.

Chelsea – Valencia 0-1

Chelsea a ratat startul și a pierdut acasă cu Valencia. L-a pierdut și pe Mount, după primul sfert de oră. Inițial, părea ceva foarte serios. Dimineață, se spunea că ar putea fi pe teren împotriva lui Liverpool, în weekend. Vom vedea. Ideea e că londonezii au pierdut un meci pe care l-au controlat, dar n-au reușit să marcheze. Nici măcar de la 11 metri, dar parcă așa îți trebuie când îl pui pe barkley să bată penalty în minutul 87. Era 1-0 pentru Valencia, care, tot meciul, a dat două șuturi pe spațiul porții. Unul s-a lăsat cu golul lui Rodrigo, iar liliecii încearcă să survoleze cu bine turbulențele generate de demiterea lui Marcelino.

Ajax – Lille 3-0

Răzvan Marin a privit de pe bancă meciul câștigat de Ajax cu Lille. A fost 3-0, un scor prea dur pentru ceea ce s-a întâmplat pe teren. Apărarea și mijlocul lui Ajax au fost de nerecunoscut și fără Marin, ceea ce înseamnă că problemele lăncierilor nu sunt generate de nesiguranța mijlocașului adus de la Liege, ci de o perioadă logică, de recul, după numeroasele plecări din vară. Totuși, calitatea superioară, pe faza ofensivă, a făcut diferența. Ajax a marcat de 3 ori, dar, după fiecare gol al olandezilor, Lille a ratat cel puțin o ocazie monumentală. Așa că nu e nimic jucat într-o grupă foarte.

Benfica – Leipzig 1-2

Benfica a rămas cu Pizzi, Cervi și Raul de Tomas, dar plecarea lui Joao Felix se face simțită. Lusitanii au pierdut cu Leipzig, o echipă al cărei trecut e destul de înșelător. E doar la a doua prezență în grupe, dar are un lot solid și unul dintre cei mai buni antrenori din Bundesliga. Iar odată rezolvate și problemele contractuale ale lui Werner, germanii se pot gândi lejer la calificare în optimi. Timo Werner a dat o dublă pe Da Luz, suficient cât să nu mai conteze reușita lui Seferovic.

Lyon – Zenit 1-1

Lyon e o altă echipă care a dezamăgit. Francezii erau favoriți cu Zenit, dar perioada prin care trece echipa lui Sylvinho e tare complicată. Are deja 4 meciuri fără victorie, iar apărarea e comică, de cele mai multe ori. E la fel de comică acum, cu Denayer căpitan, precum era în perioada în care Genesio îl folosea pe Morel fundaș central, pentru că văzuse pe Velodrome că se poate. Sau ca atunci când Lindsay Rose se făcea de râs meci de meci și o ajuta pe Astra să meragă mai departe, în grupele Europa League. În aceste condiții, e greu ca atacul să repare meci de meci ceea ce strică apărarea. Se tot întâmplă acest lucru, de 4 meciuri, iar startul entuziasmant a fost uitat. Oricum, e un progres pentru Lyon, care a pierdut ultimele două meciuri cu Zenit. Și asta nu se întâmpla în preistorie, ci acum 4 ani.

Diseară avem cu ce ne delecta. Atletico – Juventus și PSG – Real Madrid, care seamănă destul de mult cu o întâlnire a nobililor scăpătați care se întâlnesc și își aduc aminte de vremea în care băgau spaima în norod. Bine, asta i se întâmpla mai mult Realului, dar ideea ați înțeles-o. Dacă mă ajută fizicul, ne auzim și mâine, cu tot ce e de știut despre meciurile de diseară. Dacă nu, alla prossima! Mă duc la Cluj, să-i văd pe ”plângăreți”, vorba prietenului Ionuț.

sursă foto deschidere: AP Photo/Martin Meissner