Cu ce ne-am ales după două luni în care s-a vorbit doar despre cât de ofensivă va fi naționala noastră după alegerea lui Daum? Cu un punct, pe care, probabil, îl luam cu orice selecționer, și cu o altă optică în ceea ce-l privește pe german.

Încrederea și simpatia de care a beneficiat Daum s-au risipit după 90 de minute de joc împleticit, pe arătura de la Cluj. Dacă Pițurcă sau Iordănescu ar fi trimis în teren o formulă de echipă cu Săpunaru, Hoban și Bicfalvi în linia mediană, nu i-ar fi spălat, nici până acum, toate apele curgătoare din bazinul hidrografic al României. Discursul selecționerului e impecabil, duce mesajul exact unde trebuie, dar practica ne omoară.

E normal să existe nemulțumire, mai ales că puteam câștiga la ultima fază, dar nu numai Daum este vinovat. De ce ne-am așteptat ca totul să se schimbe ca prin farmec? Naționala nu se putea transforma peste noapte, după eliminarea de la Euro. Daum are două luni de când a fost numit, două luni în care a bătut stadioanele Ligii 1, a văzut meciuri, jucători, dar nu putea inventa fotbaliști. Ce să-i faci lui Torje, care se crede Hagi și trage de la 35 de metri în minutul 93, în diagonală, fără să aibă cea mai mică șansă de a prinde poarta? Ce să-i faci lui Steliano Filip ca să dea o centrare bună? Sau trio-ului Săpunaru – Hoban – Bicfalvi, incapabil să construiască vreo fază mai acătării? Sigur, aici nu e doar vina lor, că nu s-au titularizat singuri.

Ce sa-i faci lui Andone, ca să marcheze atunci când scapă singur cu portarul? Sau lui Stanciu, ca să bată decent nouă cornere și un penalty în minutul 96? Sau lui Stancu, invizibil pe toată durata meciului?

Capitolul vinovați îi include și pe cei care au dus meciul la Cluj și au rămas fermi pe poziție și când era clar că terenul nu avea cum să fie bun la ora meciului. La fel, cei care nu i-au aranjat lui Daum un meci amical înaintea startului preliminariilor, astfel că germanul a fost nevoit să experimenteze în prima partidă oficială. E cineva care și-a închipuit că Daum va sacrifica debutul preliminariilor în favoarea unei ofensive totale? Mă îndoiesc. Germanul n-a vrut să piardă la debut și n-a pierdut, deși putea cîștiga. Rezultatul e normal. Le-am fost superiori muntenegrenilor doar la posesie, cornere și penalty-uri ratate. În rest, și ei, și noi, am arătat la fel de rău.

Au fost și câteva lucruri care mi-au plăcut. Evoluția lui Benzar, spre exemplu, care, la debut, a părut să fi jucat dintotdeauna la echipa națională. Mi-a plăcut și că, în prima repriza, când muntenegrenii încă mai aveau o doză de curaj în joc, ai noștri au încercat să verticalizeze imediat după recuperarea mingii. Păcat că nu prea avem cu cine! Dar e o idee care poate fi implementată. Timp să fie! Dar nu prea e. Mi-a plăcut și că Daum a fost inspirat la schimbări, deși le-a făcut cam târziu.  Adi Popa a marcat, Keseru a scos penalty-ul ratat de Stanciu. Cel mai mult mi-a plăcut, însă, atmosfera. Jocul n-a mers, ca mai mereu, dar publicul a fost extraordinar. Nu tu fluierături, nu tu huiduieli, doar încurajări, în cel mai frumos meci, din acest punct de vedere, pe Cluj Arena.

N-am câștigat, dar egalul Poloniei, din Kazahstan, ne ajută mult. În același timp, ne cam încurcă, pentru că am văzut o echipă care a reacționat extraordinar când meciul părea să fi fost câștigat de Lewandowski și ai lui. Dar, vorba lui Daum, calificarea nici nu se obține, nici nu se ratează după primul meci. Mai putem avea răbdare. Măcar până prin octombrie. Doar se fac 20 de ani de când n-am mai fost la Mondiale.