3 luni, 4 nume și multe probleme
3 luni, 4 nume, mai puțin de o jumătate de sezon. O medie ce l-ar face invidios și pe Maurizio Zamparini, excentricul personaj din Sicilia. Consecința? Locul 9, cu jumătate din înfrângerile sezonului precedent deja bifate și doar 3 puncte după 4 meciuri în grupele Europa League, o competiție căreia nerazzurrii i-au pus cruce.
O perioadă extrem de complicată pe care nimeni nu o anticipa, atunci când Inter începuse să facă achiziții importante din punct de vedere financiar și să aducă nume mari pe Giuseppe Meazza. Situația a devenit neclară în momentul în care drumurile lui Mancini și al Interului s-au despărțit brusc, cu doar două săptămâni înaintea startului de sezon. În criză de timp, oficialii Interului s-au orientat către Franck de Boer, liber de contract după despărțirea de Ajax. Olandezul nu s-a adaptat. Mult mai numeroase au fost eșecurile decât realizările, dar le-a lăsat suporterilor impresia unui antrenor care s-ar fi putut impune, dacă ar fi avut timp și sprijinul conducerii. N-a avut de niciunele, deși, cu 3 zile înainte de înfrângerea cu Sampdoria, oficialii Interului i-au dat asigurări că va merge mai departe.
Mai departe a însemnat doar până la Genova, căci joia următoare, pe St. Mary’s din Southampton, ajungea Stefano Vecchi, antrenorul de la Primavera. Care n-a putut împiedica al 3-lea eșec din 4 meciuri în Europa League, dar a salvat, în final de meci împotriva lui Crotone, imaginea Interului, cu nimic mai presus de ultima clasată, timp de 84 de minute.
A venit rândul lui Stefano Pioli, varianta de avarie, dar, în același timp, varianta logică în duelul de la distanță cu spaniolul Marcelino Garcia Toral. Spun logică pentru că, aproape de mijlocul sezonului, având de ales între doi tehnicieni care n-au câștigat nimic de-a lungul carierei, Inter s-a orientat către cel care are nevoie de cel mai puțin timp de adaptare. Pare că oamenii din conducere au învățat, totuși, câte ceva din experiența numită Frank de Boer, aruncat direct în luptă, fără a avea posibilitatea de a-și obișnui jucătorii cu ideile lui și, în același timp, de a se obișnui el însuși cu ceea ce presupune această calitate de antrenor al unei mari echipe a Italiei.
Mai puțin timp pentru a se obișnui nu înseamnă că Pioli va face minuni. Mai ales că are parte de un debut de coșmar. Milan, Fiorentina și Napoli sunt echipele pe care le va întâlni Interul lui Pioli în următoarele 3 etape. Nu mai pun meciurile cu Hapoel Beer Sheva și Sparta Praga pentru că e clar că vor fi sacrificate, iar acolo vor juca doar cei care nu fac neapărat parte dintre titulari. Cariera de antrenor a lui Stefano Pioli îl plasează, mai degrabă, în categoria Gian Piero Gasperini sau Leonardo, fără vreun succes important. Din 2003 încoace, doar Leonardo și Gasperini au ajuns antrenori pe Meazza fără să fi câștigat vreun trofeu. Dincolo de acest debut complicat, Pioli trebuie să facă în așa fel încât să scape de eticheta de antrenor care are o medie a punctelor foarte slabă. Doar 1.39 puncte/meci au scos echipele pregătite până acum de fostul coleg al lui Platini de la Juventus, și niciuna dintre ele nu are peste 50% meciuri câștigate sub comanda lui Pioli.
Realizările lui Pioli sunt locul 3 acum două sezoane, ceea ce ar fi perfect pentru Inter, în acest moment, dar greu realizabil, și o finală de cupă jucată tot în urmă cu doi ani. Ambele cu Lazio, care l-a dat afară în aprilie, după 1-4 cu rivala Roma.
Gazzetta dello Sport a identificat 7 probleme majore pe care trebuie să le rezolve Pioli cât mai repede.
Aș mai adăuga timpul insuficient pentru a pregăti derby-ul cu Milan, de vreme ce, până săptămâna viitoare, are 13 jucători plecați la echipele naționale, dintre care cel puțin 7 titulari – Candreva, Banega, Miranda, Murillo, Brozovic, Perisic, Joao Mario. În plus, rezultatele proaste în derby-uri sunt și ele o problemă. Are 3 înfrângeri și o remiză în cele 4 Derby della Capitale, în care a antrenat-o pe Lazio, iar un eșec în Derby della Madonnina, prima sa partidă, ar face ca situația să devină și mai tensionată.
Poate că ultimii cărora le poți reproșa ceva sunt antrenorii Interului, obligați să se descurce cum pot în condiții deloc prielnice. Deciziile controversate ale conducerii, vezi lipsa de coerență în cazul de Boer, imposibilitatea de a discuta cu noii investitori chinezi și existența unor tabere în conducere – chinezii l-au vrut pe Marcelino, Zanetti și Ausilio pe Pioli – au dus la această realitate greu de gestionat. Dacă Interul se duce în jos în acest sezon, vina e în primul rând a conducerii, apoi a jucătorilor și antrenorilor. Mai e mult până la finalul sezonului, dar nerazzurrii trebuie să-și oprească alunecarea pe un drum care pare că nu se mai termină.