A trecut puțin mai mult de o jumătate de sezon, dar am zis să aștept primele 3 etape din 2017, pentru ca lucrurile să se mai lămurească. Două au fost motivele pentru care nu m-am grăbit să scriu după ultima etapă a turului. Runda a 19-a a fost prima după pauză și, ca peste tot unde există o întrerupere a competiției, primul meci nu e neapărat relevant. Apoi, etapa a 21-a a programat două meciuri foarte tari, în care s-au întâlnit 4 din primele 5 clasate, astfel că o analiză înaintea acestei runde nu mi s-a părut necesară, pentru că, iată, cred că lucrurile s-au lămurit în mare parte. E un text mai lung, în care am analizat parcursul primelor 9 clasate.

Juventus e lider, la un punct în fața Romei, dar are și restanța cu Crotone drept atu. Așa cum s-a întâmplat de fiecare dată, până acum, campioana a reacționat impecabil după înfrângerea cu Fiorentina. Juventus nu i-a dat nicio șansă lui Lazio, care, se vede treaba, visa mult prea departe, în raport cu posibilitățile actuale. Juventus nu iartă niciun adversar care dă dovadă de slăbiciune, ceea ce s-a verificat și ieri. 2-0 după un sfert de oră, meci rezolvat și posibilitatea de a se exprima pe placul suporterilor, până la final.

În mod normal, doar meciurile cu Napoli și Roma sunt foarte dificile, pentru că le joacă în deplasare, dar până atunci mai sunt etape bune. Pe San Paolo merge în etapa a 30-a, iar pe Olimpico, în a 36-a. Mai rămân meciurile de acasă, cu Inter și Milan. Inter vine în Piemont peste două etape, cu un moral senzațional dat de victoriile de până acum. Milan a rămas în urmă și e greu de crezut că poate obține ceva la Torino, cu lotul actual, astfel că echipa lui Allegri rămâne principala favorită la titlu.

Roma se ține tare. Echipa lui Spalletti s-a maturizat și a început să câștige și meciurile în care nu joacă bine. Giallorossii nu au luat gol în cele 4 meciuri din 2017, pe care le-au câștigat, totuși, fără prea mari emoții. Partidele câștigate la Genova și Udine sunt exemple importante în ceea ce privește nivelul la care a ajuns echipa lui Spalletti. Deși a scăzut ca nivel de joc după plecarea lui Salah, Roma e foarte sigură, iar adversarii își creează ocazii foarte greu. Când se va întoarce Salah, lucrurile vor sta și mai bine, iar giallorossii pot reveni la jocul foarte entuziasmant din prima parte a campionatului. Pentru ca meciul direct cu Juventus să mai conteze, capitolinii sunt obligați să obțină aceleași rezultate ca liderul, dar perioada următoare ne va spune exact care sunt șansele Romei. Ocupanta locului 2 joacă acasă cu Fiorentina, Torino și Napoli, în următoarele 6 etape, dar are deplasări la Genova și Milano, singurul meci foarte ușor fiind partida cu Crotone.

Napoli mătură totul în cale, fiind echipa care are cea mai lungă serie fără înfrângere din Italia. De la înfrângerea cu Juventus, s-au adunat 10 meciuri fără eșec, în campionat, dintre care nu mai puțin de 7 victorii. Ultima, obținută cu emoții, pe San Siro, meci în care startul furibund a fost decisiv. Napoli are, totuși, momente în care nu reușește să se mai concentreze, așa cum s-a întâmplat și cu Milan, și cu Fiorentina și scade periculos ritmul. Toscanii au penalizat această scădere și au luat un punct, Milan n-a fost departe să revină de la 0-2.

Spre deosebire de sezonul trecut, mai ales, Napoli nu mai depinde de un singur jucător. Marchează toată lumea, Mertens e golgheterul la care nu se aștepta nimeni și, în general, e o echipă care te strivește cu forța ofensivă. Are o circulație a mingii excepțională, meciul cu Milan fiind definitoriu în acest sens. Palermo, Bologna, Genoa, Chievo și Atalanta sunt adversarii de până la meciul cu Roma. Program foarte bun, rămâne doar ca Sarri și băieții lui să confirme așteptările.

Lazio a avut șansa ei și a irosit-o. Zmei împotriva echipelor medii și mici, lazialii au pierdut taote meciurile importante, cu excepția partidei de pe San Paolo. 0-2 cu Milan, 0-3 cu Inter, 0-2 cu Roma și 0-2 și 0-1 cu Juventus demonstrează că Simone Inzaghi și ai lui nu sunt, încă, pregătiți pentru a face pasul către nivelul următor. Lazio rămâne în lupta pentru locul 3, deși pare, mai degrabă, o echipă de Europa League. Ultima treaptă a podiumului nu va însemna automat și calificarea în Liga Campionilor, experiență pe care biancoceleștii au trăit-o și pe vremea lui Pioli. Cu Lombardi, Murgia, Patric, Wallace și De Vrij nu te poți opune unui adversar care vine peste tine cu Pjanic, Dybala, Cuadrado, Higuain și Mandzukic. Nu ai cum , oricât de determinat ai fi. Problema nu e la nivelul băncii tehnice, ci la nivelul conducerii. Claudio Lotito nu poate și nici nu pare dispus să o ducă pe Lazio la nivelul următor. I-a vândut pe Candreva  și pe Onazi cu 27 milioane și a adus 5 jucători de 29 de milioane. Bastos, Wallace, Leitner și Lukaku nu sunt jucători care să te ducă în Ligă, singurul care a confirmat fiind Immobile, golgheterul echipei, cu 11 goluri. Lazio își va disputa locul de Europa League cu Milan, în meciul direct, de peste 3 etape.

Inter e într-o mare revenire de formă. Italienii au calculat, potrivit mediei de puncte obținute de Pioli, că nerazzurrii ar fi fost pe primul loc, cu 51 de puncte, dacă fostul antrenor al lui Lazio ar fi început sezonul pe banca Interului. În 9 etape, Pioli a obținut 22 de puncte, ceea ce e foarte bine, dacă ne gândim că în primele 11 runde, Frank de Boer adunase doar 14. Alte 3 puncte îi aparțin lui Stefano Vecchi, interimarul de la meciul împotriva lui Crotone.

Greu de spus dacă acest calcul și-ar fi găsit corespondentul în realitate, cert e că Pioli a făcut lucrurile să meargă. Are o serie de 6 victorii, iar în etapa viitoare o poate bifa pe cea de-a 7-a, fix înaintea meciului cu Juventus, de la Torino. La finalul meciului de pe Juventus Stadium vom ști dacă obiectivul Interului, loc pe podium, va rămâne realizabil, mai ales că, la finalul lui februarie, pe Meazza vine Roma. Pioli a reușit să facă echipa să joace, acesta fiind lucrul cel mai important. Gagliardini s-a integrat perfect, iar antrenorul are mari bătăi de cap în a alcătui echipa, de la mijloc în sus. Singurele semne de întrebare rămân în defensivă, acolo unde niciunul dintre fundași nu e o certitudine, alternând meciurile bune cu cele proaste. Udinese, Chievo și Bologna, în cupă, au marcat împotriva nerazzurilor, care au păstrat poarta intactă doar în partida de la Palermo, unde sicilienii nu au avut nicio ocazie.

Atalanta se ține tare în lupta pentru Europa League și a revenit în zona europeană, după victoria cu Sampdoria. Echipa lui Gian Piero Gasperini nu pare să resimță plecarea lui Gagliardini la Inter și nici pe cea a lui Kessie la Cupa Africii. Bergamascii n-au jucat rău nici în runda precedentă, cu Lazio, dar au pierdut după ce au condus cu 1-0. 3 victorii și o remiză, cu Milan, a adunat Atalanta în ultimele 5 etape, ceea ce i-a permis echipei lui Gasperini șă o depășească pe Milan în această rundă. Grupul e un element foarte important care o face pe Atalanta să spere la o calificare în Europa League, dar principalele motoare par a fi Gasperini și Papu Gomez. Dacă în zona mediană Gagliardini și Kessie au putut fi înlocuiți cu succes de Freuler și Melegoni, debutant împotriva Sampdoriei, ofensiva stă doar în inspirația lui Gomez și forța lui Petagna, în absența lui Kessie, golgheterul echipei. Paloschi nu e o soluție, a jucat doar 8 meciuri și nu a marcat deloc.  Totuși, academia Atalantei e una dintre cele mai bune din Italia și nu e exclus să vedem soluții apărând de nicăieri, mai ales că Gasperini pare să-și fi găsit locul potrivit după despărțirea de Genoa. În următoarele 4 etape, Atalanta are un singur meci greu, următorul, pe terenul lui Torino, dar după meciurile împotriva lui Cagliari, Crotone și Palermo vin testele decisive. Napoli, în deplasare, Fiorentina, acasă și Inter, în deplasare sunt obstacolele uriașe pe care trebuie să le depășească bergamascii.

Milan a început sezonul mai greu, cu doar 3 puncte după primele 3 etape, dar finalul lui 2016 a adus primul trofeu după o pauză de 5 ani. Meciurile bune cu Juventus au făcut ca speranțele rossonerilor, ajunși, la un moment dat pe podium, să fie foarte mari. Ca de obicei, în ultimele sezoane, începutul de an a fost modest. O victorie chinuită acasă, cu Cagliari, remiză la Torino și înfrângere cu Napoli au adus-o pe Milan în afara zonei europene.

Echipa lui Montella a căzut pe locul 7 și se va deplasa la Udine, în runda următoare. Doar Deulofeu a venit pe San Siro, dar simplul fapt că a fost crescut de Barcelona nu îl face automat titular și nici suporterii nu-l vor privi ca pe un jucător capabil să rezolve problemele echipei. Are doar 6 goluri marcate în ultimii 3 ani și jumătate, iar în acest sezon nu a marcat pentru Everton. Lăsată să joace, Milan poate pune probleme oricui. Limitele rossonerilor sunt vizibile, însă, atunci când adversarul pune presiune, așa cum a făcut Napoli, în urmă cu două zile, sau cum a făcut Torino, în cele două meciuri din cupă și campionat. Montella are multe mâini moarte în teren, nu are soluții pe bancă, iar spiritul și norocul nu te pot ajuta un sezon întreg. Milan a trecut repede de la visul de a prinde locul 3, la teama de a rămâne, pentru al 4-lea an consecutiv, în afara cupelor europene. Udinese, Sampdoria, Bologna (restanță), Lazio și Fiorentina sunt adversarii rossonerilor, din următoarele 5 etape.

Fiorentina a revenit puternic în lupta pentru Europa. După ce au încheiat anul cu doar un punct în ultimele 3 etape, toscanii au obținut maximum de puncte din cele două meciuri pe care le-au jucat în 2017. Victoria cu Juve rămâne reperul cel mai important al acestui sezon, iar determinarea arătată împotriva campioanei îi poate aduce multe beneficii echipei lui Paulo Sousa. Chiesa, Kalinic și Bernardeschi sunt principalele motoare ale toscanilor, care au fost ajutați de Tătărușanu, care a avut două meciuri extraordinare cu Juventus și Chievo. Împotriva campioanei a salvat victoria la ocazia lui Higuain, iar pe Marc’Antonio Bentegodi intervențiile sale i-au adus Fiorentinei o victorie mai clară decât a fost în realitate.

Decizia lui Kalinic de a continua pe Artemio Franchi reprezintă un atu pentru Fiorentina, care s-ar fi văzut nevoită să caute pe ultima sută de metri un atacant de valoare, dacă vârful croat ar fi plecat în China. Fiorentina e la 5 puncte de locul 6, dar, la fel ca Milan, are un meci mai puțin, restanța cu Pescara. Pe lângă meciul împotriva ultimei clasate, Fiorentina mai are de jucat cu Genoa, Roma și Udinese 4 etape, după care vin meciurile directe pentru Europa League, cu Milan, Torino și Atalanta.

Torino a pierdut mult teren în lupta pentru Europa League, iar o revenire în zona europeană e puțin probabilă. Echipa lui Mihajlovic are o singură victorie în ultimele 7 etape, iar inconstanța arătată pe parcursul meciurilor a privat gruparea granata de obținerea unor rezultate mai bune. Exemplele cele mai potrivite sunt cele ale meciurilor cu Milan, în care Torino a condus de fiecare data, dar a fost eliminate din Cupă și egalată, de la 2-0, în campionat. Atalanta, Roma și Fiorentina sunt 3 dintre adversarele din următoarele 5 etape, în care echipa lui Mihajlovic le mai întâlnește pe Empoli și Pescara.

De la locul 9 în jos, sunt 4 puncte și niciuna dintre echipele aflate până la zona retrogradării nu mai poate, în mod normal, emite pretenții. Sassuolo e singura care poate produce surprize, îm meciurile tari, dar prima participare europeană și nenumăratele accidentări au făcut ca echipa lui Di Francesco să aibă doar 24 de puncte după 21 de etape. Bologna, Cagliari, Chievo, Udinese, Sampdoria, Genoa și Empoli vor avea drept obiectiv ocuparea ultimului loc din prima jumătate a clasamentului, între locul 10 și poziția a 17-a fiind o distanță de doar 5 puncte.

Anul acesta, lupta pentru evitarea retrogradării s-a încheiat mai devreme ca niciodată. Crotone, Palermo și Pescara sunt ultimele 3 clasate, la 11, respectiv 12 puncte distanță de poziția salvatoare, mai multe decât au obținut în 21 de etape, astfel că le va fi imposibil să se salveze. Palermo va retrograda după 4 ani în care i-a adus pe piață pe Dybala și Franco Vazquez, ultimele produse de export ale excentricului Maurizio Zamparini, dar semnele căderii erau vizibile din sezonul trecut. Sicilienii s-au salvat în stagiunea precedent, dar au renunțat la Franco Vazquez și Sorrentino, astfel că poziția ocupată nu e surprinzătoare. Cu atât mai mult cu cât Palermo a obținut doar un punct acasă. Surpriza sezonului, dintre  echipele de plan secund, e Cagliari, singura nou promovată care reușește să se mențină în Serie A, grație unor jucători cu mare experiență și grație, în primul rând, rezultatelor fantastice obținute pe teren propriu.