De la „flop”, la „top”

Juventus e lider cu 4 puncte avans și un meci mai puțin jucat, Napoli se mândrește cu seria cea mai lungă de meciuri fără înfrângere, dar Inter mi se pare cea mai în formă echipă din Serie A, dovada fiind cele 7 victorii consecutive, lucru nemaivăzut de aproape 5 ani. Stramaccioni reușea ultima dată să câștige 7 meciuri la rând, în campionat, în perioada septembrie – noiembrie 2012.

Explicațiile nu țin de vreo revoluție pe care s-o fi pus la cale Stefano Pioli, ci de mult mai buna înțelegere a fotbalului italian și de chimia pe care o are în relația cu jucătorii. Spuneam, după demiterea lui de Boer, că aducerea lui Pioli ar reprezenta pasul logic pe care trebuia să-l facă Inter, deși exista și varianta intens susținută, de partea chineză a conducerii, a aducerii lui Marcelino. Zanetti și Ausilio au mizat pe Stefano Pioli și nu s-au păcălit, în ciuda problemelor pe care le-a întâmpinat fostul antrenor al lui Lazio, în primele meciuri.

Pentru a înțelege mai bine ce s-a schimbat, trebuie să ne întoarcem la momentul venirii lui Frank De Boer. Cu două săptămâni înainte de reluarea campioantului, Mancini se desparte de Inter și e înlocuit de Frank de Boer, care debutează cu un eșec. 0-2 la Verona. Fără să știe prea bine jucătorii și adversarii, olandezul bâjbâie în căutarea formulei ideale. Oscilează între 4-2-3-1, folosit în 6 rânduri, și 4-3-3, utilizat în 5 meciuri, între care ultimele 3.

sursă foto: inter.it

Apărarea gafează meci după meci, mijlocul se gripează, cu Medel care nu poate asigura cursivitate jocului, iar Icardi pare, de cele mai multe ori, izolat în ofensivă. Multe din opțiunile sale sunt discutabile. Ansaldi folosit fundaș dreapta, în locul lui D’Ambrosio, Eder în locul lui Perisic și în 4-2-3-1 și în 4-3-3, lipsa de reacție pe bancă, au existat meciuri în care fie nu a făcut toate schimbările, fie le-a făcut pe toate în același timp, așa cum s-a întâmplat la Pescara. Există, totuși, și prestații bune, de departe cea mai reușită fiind în victoria cu Juventus, dar cred că nu mai există niciun suporter al Interului căruia, ]n acest moment, să îi pară rău că olandezul a fost demis.

Pioli a început greu. A egalat-o pe Milan în minutul 92, a avut emoții cu Fiorentina după 3-0 și în superioritate numerică și a pierdut clar la Napoli. A mers însă, pe aceeași idee în Serie A. A lucrat la omogenizarea echipei și, cu o singură excepție – meciul cu Genoa abordat în 3-5-2 – a jucat doar în 4-2-3-1. A folosit cam aceiași jucători pe care i-a avut la dispoziție și de Boer, Gagliardini fiind singurul care e nou în echipă. Accidentarea lui Medel, paradoxal, i-a folosit, pentru că în absența chilianului, au început să joace regulat Kondogbia și Brozovic. A făcut-o și Joao Mario o perioadă, până ce Pioli a înțeles că portughezul e mult mai util în linia de 3 din spatele lui Icardi, alături de Candreva și Perisic. Primul 11 al Interului are puține necunoscute. Singurele dubii legate de titularii nerazzurrilor sunt Banega sau Joao Mario, în spatele lui Icardi, și partenerul lui Gagliardini din fața apărării. Așa a crescut Inter și a făcut posibilă această serie pe care nimeni n-o credea posibilă.

În momentul în care a fost numit pe banca nerazzurrilor, Gazzetta dello Sport identifica 7 probleme majore pe care trebuia să le rezove Pioli și pe care le-a rezolvat fostul antrenor al lui Lazio.

sursă foto: Gazzetta dello Sport

Inter nu mai suferă din punct de vedere fizic. În ceea ce privește mentalul, statistica e de partea lui Pioli. Inter este echipa care marchează cele mai multe goluri în final de meci, iar victoriile obținute până acum au ajutat și ele la îmbunătățirea factorului mental. În ceea ce privește defensiva, lucrurile s-au îmbunătățit cât se poate de clar. 9 goluri primite, dintre care 7 în primele 3 meciuri. În ultimele 7 meciuri, doar Udinese și Chievo au reușit să marcheze în poarta lui Handanovic, care, în prima parte a sezonului, își păstrase poarta intactă doar de 3 ori.

Banega nu mai reprezintă o problemă, pentru că există alternativa Joao Mario. Când argentinianul nu merge fie e înlocuit de portughez, fie începe meciul pe bancă. Nu s-a întâmplat, până acum, ca nici Banega, nici Joao Mario să joace prost în același timp. Kondogbia a fost titularizat în 5 meciuri și a dat randament bun în majoritatea cazurilor. Gabigol reprezintă o cauză pierdută, măcar pentru acest sezon. În cazul lui Candreva, n-a fost nicio problemă. Episodul banderolei de la Lazio parcă nici n-a existat.

În cele din urmă, dependența de Icardi, atât de vizibilă în mandatul lui de Boer, a fost rezolvată în momentul în care căpitanul Interului nu a mai fost izolat și nu a mai depins doar de lansările lui Banega sau centrările lui Candreva. Jocul colectiv este mult mai bun, ajung mai mulți jucători la finalizare. În 2017, argentinianul a marcat doar un gol din cele 9 ale echipei, dar a dat 3 pase decisive. Icardi este golgheterul campionatului, are și 8 pase decisive și stă mai bine decât orice alt atacant din Europa.

Am luat în considerare doar meciurile din Serie A, nu și pe cele din Europa League, unde era clar că Inter nu mai are șanse de calificare, și nici pe cel din Cupa Italiei, cu Bologna, unde Pioli a utilizat și alți jucători decât cei pe care-i titularizează în mod obișnuit. Meciul cu Lazio, de diseară, e doar un preambul a ceea ce se va întâmpla duminică seară pe Juventus Stadium, unde Inter speră să realizeze a 8-a minune a lumii nerazzurre.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

6 gânduri despre „De la „flop”, la „top”

  1. un aspect foarte important: pioli a intors 3 meciuri prin schimbari de pe banca (banega -joao mario si invers). cu udinese, chievo si sa fortam putin palermo (meciul curgea spre 0-0).

    1. Corect. A fost inspirat în momentele importante. Dar trebuie să mergem mai departe și să vedem și ce poate oferi în al doilea sezon. La Lazio, a fost dezastru. Nu știu dacă reprezintă o soluție pe termen lung, deși rezultatele sunt de partea lui.

  2. corect cu dezastrul la lazio, dar esti jurnalist bun si stii sa te uiti si in paranteza. in al doilea sezon cel putin prin aparare nu prea avea pe cine sa mai bage in teren. a avut parte de foarte multe accidentari pe termen lung inca din start. de exemplu in returul cu leverkusen (play-off UCL) a trimis in teren o echipa improvizata din rezerve.

    insa acum se poate intoarce moneda si arunca o privire la pregatirea fizica din vara celui de al doilea sezon.

    1. Ai dreptate cu accidentările de la Lazio, dar nu mi se pare că are prea multe variante nici la Inter. A știut să jongleze foarte bine cu cei de la mijloc în sus, dar îi va fi greu de tot fără o apărare foarte bună. Inter ia mai puține goluri ca la începutul sezonului, dar apărarea încă mai gafează mult. Adu-ți aminte de meciul de pe Friuli, unde a fost 1-1 la pauză, dar Udinese mai putea marca de vreo 2-3 ori. Nu cred în varianta Medel, deși chilianul joacă fundaș central la națională, iar o eventuală comparație cu Ivan Cordoba nu-și găsește rostul. Inter are nevoie să se concentreze și pe apărare, în perioada următoare de mercato. Ar fi fost foarte bine să o fi făcut de acum.

  3. apararea de ani buni e punctul slab al interului. de cumparat cu siguranta vor cumpara in vara dar greu gasesti fundasi valabili pentru pretentiile campionatului pe piata. miranda la atletico era ceva la inter este altceva, in murillo personal nu am crezut de la inceput, in cazul medel iti impartesesc opinia. e varianta pe termen scurt, inter nu-si poate propune titlu cu o asemenea varianta in aparare.

    ranocchia din ce am inteles a plecat si asta este bine. eu totusi sper sa se gaseasca spatiu pentru marco andreolli. nu-i un nume dar mie mi se pare ca in putinele ori in care a prins tricoul si-a facut treaba.

    si culmea este ca desi caut o varianta realista de pe plan intern nu vad. de la juventus e clar ca inter nu poate cumpara, valabila si pentru napoli. fiorentina are fundasi slabi (poate g.rodriguez dar are o varsta) de la lazio ar fi de vrij (dar se accidenteaza des) si de la roma manolas (poate prea scump). de la echipele mici nimic nu este o certitudine. spre exemplu d’ambrosio era zmeu la toro.

    1. E ciudat cum „patria fundașilor” nu prea mai produce mare lucru. E o anomalie pe care am sesizat-o de câțiva ani și nu sunt semne că s-ar rezolva. La comentariul anterior vorbeam de o comparație a lui Medel cu Ivan Cordoba. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *