180°

Imediat după momentul Cardiff, s-a spus că Real Madrid nu poate fi învinsă într-un singur meci, dar că lucrurile stau diferit când vine vorba de o dublă eliminatorie. Trecutul recent certifica  teoria. Dubla cu Real, din 2015, sau cea cu Barcelona, de anul trecut, erau exemple cât se poate de elocvente. De aici, încrederea afișată înaintea unei alte duble manșe, cu echipa lui Zidane.

180 de minute se joacă altfel, iar capacitatea lui Allegri de a găsi soluțiile potrivite era văzută drept principalul argument al unei echipe care nu mai pierduse de 25 de meciuri. Orice s-ar fi întâmplat, calificarea s-ar fi jucat în returul de pe Bernabeu. Chiar orice? Ei bine, la un astfel de scenariu nu s-a gândit nimeni.

Cele 180 de minute au fost reduse la 90. Ca să nu mai existe presiunea returului, Realul a făcut la Torino ceea ce reușise și la Cardiff. O demonstrație de forță, în fața unui adversar care a avut puțin ghinion, la un moment dat – vezi parada lui Keylor Navas la ocazia lui Higuain – dar care, în cea mai mare parte a meciului, a arătat precum PSG. O echipă care poate, dar nu poate. Nu aseară. Iar faza primului gol arată cât de greu e, uneori, să înveți din greșeli.

“Gazzetta dello Sport”, în ziua meciului, prezenta 3 situații în care Real Madrid ar fi putut face diferența, toate extrase din finala de la Cardiff. Două faze în benzi: una, cu superioritatea creată de urcarea lui Carvajal, a doua, în partea opusă, cu Marcelo care se înțelege perfect cu Isco Inferno, așa cum l-au poreclit italienii, iar a 3-a, cu jocul lui Benzema care știe, ca nimeni altul, să-l pună în valoare pe Cristiano.

S-o luăm pe cea din flancul stâng. ”Marcelo, oprit cât mai rapid, iar Juventus trebuie să acopere spațiile”. Era avertismentul jurnaliștilor italieni. Treabă făcută pe jumătate, aseară. Pentru că lui Marcelo, într-adevăr, i-a fost blocată urcarea, dar nu și culoarul de pasă. De Sciglio, preferat lui Liechsteiner, a ieșit la fundașul brazilian, în loc să-și țină zona în care se afla Isco. Fundașul lui Juventus nu l-a putut tampona suficient de repede pe Marcelo, care i-a deschis toată zona dreaptă lui Isco.

De Sciglio iese inutil și îi lasă zona liberă lui Isco. Douglas Costa și De Sciglio se uită către mingea care ajunge la spaniol. În spatele lui Cristiano, ieșit din cadru, e Asamoah.

Din acel moment, a intrat în scenă jocul perfect al lui Benzema. Hulit de mulți pentru lipsa de eficiență, francezul are o calitate pe care nu o are niciun alt jucător al Realului. Știe să-l pună în valoare pe Cristiano Ronaldo și în momentul în care nu are mingea. Creează spațiile de care golgheterul Realului are nevoie pentru a-și pune în valoare instinctul de killer.

Juventus are 5 jucători în propriul careu, dar nu e suficient. Bentancur nu reușește să-l blocheze pe Isco.

Benzema îi face paravan lui Cristiano, blocându-l pe Barzagli. Chiellini, care-l avea în față pe atacantul portughez, atent la Isco, se retrage și nu bagă de seamă că șeptarul Realului rămâne pe loc. Cristiano, rămas liber, atacă prima bară și deschide scorul.

Restul e istorie. Parada lui Keylor Navas a ținut-o pe Real în avantaj și, în ciuda unui start convingător al echipei lui Allegri, în partea a doua, Cristiano face dubla. O foarfecă formidabilă, al 9-lea gol cu Juventus, din 11 șuturi expediate pe poarta lui Buffon. Un procentaj de 81,8%. Fabulos! Standing ovation pentru un fotbalist care, de cele mai multe ori, e fluierat de fanii adverși. Iar reacția lui Zidane, priceless!

Gazzetta dello Sport a măsurat 2,27 m. Contează mai puțin. ”Cel mai frumos gol al meu”, a spus, la final. Cristiano are 120 de goluri în 153 de meciuri în UEFA Champions League. Plus 10 meciuri consecutive în care a marcat.

Judecând după eroarea de la primul gol, care a cântărit enorm, titularizarea lui De Sciglio a fost neinspirată. La fel și lăsarea lui Matuidi pe bancă, în încercarea de a acoperi cât mai bine benzile. Allegri i-a dat Realului spațiu de manevră în centrul terenului, unde Khedira și Bentancur au fost depășiți clar de mijlocașii Realului. Mereu în inferioritate, în zona centrală, bianconerii nu prea au contat. Kroos a furnizat nu mai puțin de 98 de pase bune, din 102 încercate.

Intrarea lui Matuidi s-a produs prea târziu, iar absența lui Pjanic a fost decisivă. Juventus nu a avut fluxul de pase obișnuit, iar scurtcircuitul a fost evident. Allegri nu are un mijlocaș care să poată juca rolul lui Pjanic, ceea ce aruncă presiunea în spatele lui Dybala. Iar argentinianul, după cum ne-am obișnuit, nu face față presiunii unor meciuri de acest fel. Ceea ce e o mare problemă pentru un fotbalist pe care lumea îl vede la Real sau Barcelona. Nu-i momentul, poate nu va fi niciodată, după eliminarea de aseară.

În mod cert, Real s-a temut de dubla cu Juventus și a căutat să facă totul perfect. Și a făcut. Au fost suficiente 90 de minute. Teoria celor 180 trebuie reverificată. La anul.

uefa.com
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *