Asaltului Sudului

Crotone – Juventus 0-1, Napoli – Udinese 1-2. De aici, de la +9, diferența din minutul 65 al etapei precedente, Juventus a pierdut tot. A fost egalată de Crotone, Napoli a întors meciul cu Udinese, iar derby-ul de aseară l-a câștigat echipa care avea mai mare nevoie de puncte. Nu echipa mai bună, pentru că e greu de spus că Napoli a fost mai bună ca Juventus. A fost genul de meci pe care, de obicei, Juventus îl câștiga grație ADN-ului. Acum l-a pierdut, pe o mare neatenție în minutul 90, asemănătoare celei de pe Santiago Bernabeu. Un semn de oboseală fizică și mentală? E posibil, după 6 ani în care a subjugat, pur și simplu, Serie A.

E greu de înțeles ce a vrut Allegri de la meciul de aseară. S-a mulțumit să apere un 0-0 de parcă meciul ar fi continuat de la acel 1-0 de pe San Paolo. Sigur, 0-0 era rezultatul care îi menținea intacte șansele de a câștiga al 7-lea titlu consecutiv, dar maniera de a aborda jocul a surprins pe toată lumea. Am văzut o echipă vlăguită, care a abordat o strategie defensivă, lăsându-și adversarul să controleze jocul. Juventus a avut doar două șuturi pe poartă și o singură ocazie, dar și aceea venită întâmplător, la devierea lui Callejon, în bară. O seară groaznică, demonstrată de statistică – 0 șuturi pe spațiul porții, într-un ”derby scudetto”.

Cu un Higuain în nota obișnuită, victimă a propriei neputințe dar și a stategiei lui Allegri, cu un Dybala de la care, probabil, se așteaptă în zadar saltul calitativ, bianconerii au fost de nerecunoscut. În niciun moment nu s-a pus problema ca Juventus să câștige meciul. Higuain a jucat doar 19 mingi, Dybala a fost scos la pauză, dar nici măcar schimbările nu i-au mai ieșit lui Allegri. El ar putea fi cel care a declanșat criza în cel mai prost moment al sezonului.

Juventus a crezut, probabil, că mult așteptatul ”sorpasso” a rezolvat totul. Că Napoli se va împiedica precum în toate momentele decisive din ultimii aproape 30 de ani. Culmea e că, până la urmă, echipa lui Allegri e cea care a cedat. A remizat cu SPAL și Crotone, echipe care luptă pentru evitarea retrogradării, imaginându-și că tot ce e de făcut e să se prezinte la meci. A pierdut două meciuri acasă, cu unul mai mult decât în precedentele 4 sezoane la un loc, și a ajuns să tremure pentru un titlu pe care îl și vedea câștigat, atunci când diferența față de locul 2 crescuse la 6 puncte.

Napoli n-a fost mai bună decât Juventus. E un succes uriaș pentru echipa lui Sarri, dar nu trebuie trecut nici peste abordarea oaspeților. În fața unui adversar care nu a pus nicio problemă, Napoli a continuat partitura din meciul tur. A pasat în jumătatea adversă, mai mult de-a latul, iar tot ce a creat a fost o ocazie în prima repriză. Sarri și-a dat seama, totuși, că nu e cazul să meargă la infinit în aceeași notă, și că vremea trioului Insigne, Mertens, Callejon a apus.

Cu 10 jucători care au bifat peste 2000 de minute în acest sezon, dar cu un lot subțire și transferuri imposibil de explicat – Machach și Ounas – Sarri trebuia să caute soluții. A înțeles că trebuie să renunțe la Mertens și l-a introdus pe Milik, un atacant care poate da altă față jocului. N-ar fi exclus să-l vedem pe polonez titular la Florența, pentru că Mertens a ars în stagiunea trecută. Până la urmă, diferența s-a făcut dintr-un corner, capitol la care Napoli stă excelent. E echipa care a marcat de cele mai multe ori în astfel de faze, 13 goluri.

Totul depinde, acum, de felul în care Sarri va ști să gestioneze acest succes enorm. Peste 10.000 de oameni au sărbătorit în stradă o victorie pe care Napoli nu o mai obținuse, la Torino, din 2009. Riscul ca jucătorii să fie luați de valul entuziasmului din tribune e foarte mare, iar aici trebuie să intervină capacitatea antrenorului de a gestiona un astfel de moment. Dacă va putea face asta, pentru că, la venirea la stadion, a uitat ce rol are și le-a făcut gesturi obscene fanilor lui Juventus. Ceea ce se întâmplă la Napoli e unic și în cariera lui Sarri, nu numai în viața celor care așteaptă un titlu de 3 decenii și pe care i-am văzut plângând în tribune, la Torino.

Ce a fost valabil în sezoanele precedente nu mai e valabil azi. Juventus e încă lider, dar punctul care o desparte de Napoli e atât de fragil. Programul lui Napoli e mult mai abordabil. Inter și Roma, doi dintre următorii trei adversari ai bianconerilor, sunt în lupta pentru un loc de Champions League și echipa lui Allegri nu va beneficia de concesii. Ba chiar, Inter așteaptă un astfel de moment de 20 ani. Să-i sufle titlul lui Juventus ar fi o realizare la fel de mare ca obținerea unui loc de Champions League, după o pauză de 7 ani.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Un gând despre „Asaltului Sudului

  1. as inlocui ounas cu hroje milic (fosta rezerva fiorentina). dupa parerea mea sarri ar fi semnat pentru egal.
    poate scriu o prostie, insa calitatea lui dybala este sugrumata de stilul defensiv aplicat de allegri in meciurile cu miza. fara dybala (meciuri rezolvate prin executii individuale sau pase decisive), astazi napoli era matematic campioana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *