O istorie însângerată a fotbalului italian

Moartea lui Daniele Belardinelli e doar ultima dintr-o lungă serie de episoade însângerate, din fotbalul italian. Pentru fotbal și din cauza fotbalului, în Italia, s-a murit încă de acum 100 de ani. Unele morți au fost accidentale. Alții au fost uciși. În ultima sută de ani, peste 30 de episoade de acest gen au îndoliat cel puțin 40 de familii.

2 mai 1920 – Augusto Morganti

Viareggio – Lucchese

Returul partidei dintre Viareggio și Lucchese avea să ducă la primul deces. Partida din tur fusese foarte tensionată, iar cei care s-au ocupat de organizarea meciului i-au sfătuit pe cei de la Lucchese să vină fără suporteri. Mai ales că fanii lui Viareggio promiseseră să se răzbune, după ceea ce se întâmplase în tur. Meciul i-a fost încredințat unui arbitru din Lucca. Viareggio a intrat la vestiare cu un avantaj de două goluri, dar Lucchese a egalat în partea a doua. Finalul a fost incendiar, cu fanii gazdelor nervoși pe unele decizii luate de centralul Rossino. Augusto Morganti, unul dintre asistenți, a semnalizat un fault comis de unul dintre jucătorii oaspeților, iar acesta a izbucnit nervos.

A urmat o ceartă în urma căreia Rossini a decis să pună capăt meciului, deși mai erau câteva minute de jucat. Morganti n-a fost de acord cu decizia centralului, iar atmosfera s-a inflamat și mai mult. Au izbucnit conflicte între jucătorii celor două echipe și se spune că 400 de suporteri au intrat pe teren. Câțiva oameni de ordine, polițiști și soldați, au reușit să-i izoleze pe oaspeți și brigada lui Rossini, de fanii înfierbântați.

Vestea conflictului s-a răspândit foarte repede, iar adevărul a fost denaturat. S-a spus că unul dintre locotenenții care au intervenit pentru restabilirea liniștii a fost bătut, ceea ce l-a determinat pe mareșalul Taddei să ia inițiativa. S-a deplasat cu 7 carabinieri către zona conflictului, dar a fost întâmpinat cu ostilitate de fani. Încet-încet, oamenii mareșalului Taddei au restabilit ordinea, când revolverul lui Natale De Carli  s-a descărcat direct în fața asistentului Morganti. Moartea lui Morganti a fost începutul unei perioade de anarhie, în care carabinierii au fost dezarmați de populația furioasă. Totul s-a încheiat după mai bine de o lună de tensiuni, iar Natale De Carli a fost declarat nevinovat, deși, inițial, a fost pus sub acuzare.

30.11.1958 Giordano Guarisco

Milan – Fiorentina

Se aștepta un public numeros pe San Siro, în jur de 45.000 de spectatori. Totul s-a întâmplat înspre finalul primei reprize. Sute de oameni fără bilet, au venit mai târziu la stadion și au forțat porțile, în încercarea de a pătrunde în tribune. Poliția italiană a încercat să-i calmeze și să restabilească ordinea, dar, în învălmășeala creată, doi adolescenți, care stăteau la locurile lor, au fost călcați în picioare de mulțime. Giordano Guarisco, de 17 ani, s-a ales cu o fractură craniană și alte răni produse prin strivire și a murit la spital. Prietenul lui, Bruno Marsilio, de 14 ani, a scăpat doar cu o fractură de gambă, dar a trăit cu imaginea lui Giordano în agonie, strigând ”Salvați-mă, mor!”. Nu l-a ajutat nimeni.

28.04.1963 Giuseppe Plaitano

Salernitana – Potenza

Era într-o duminică, iar la Salerno venea liderul Potenza. Cronicile timpului vorbesc despre aproape 19.000 de oameni care au luat cu asalt Stadio Donato Vestuti, o arenă în care ar fi încăput, cel mult 10-11.000 de spectatori. Stăteau ca sardelele, lipiți unul de celălalt și de tot ce se puteau sprijini, bare despărțitoare sau pereți. Potenza era lider și a deschis scorul în prima repriză. Rosito, dintr-o fază suspectă de offside, a marcat în minutul 42. După pauză, atmosfera era și mai încărcată. Salernitana atacă și, cu 11 minute înainte de final, stadionul explodează. Visentin intră în careu, e faultat, dar arbitrul Gandiolo lasă jocul să continue.

Unul dintre fanii Salernitanei reușește să pătrundă pe teren. Imediat, e urmat de alte câteva zeci, iar arbitrul e copleșit de o ploaie de lovituri, dar reușește să se refugieze în vestiar. Intervine poliția, cu mașinile direct pe teren, și cu gaze lacrimogene. Se aude, clar, zgomotul unei arme de foc. Rebeliunea durează 5 ore,  în afara stadionului.

În stadion, Giuseppe Plaitano, de 48 de ani, e găsit mort, în înaltul tribunei, departe de nebunia din teren. Un glonte l-a lovit direct în tâmplă. Prima victimă pe stadion. Arbitrul și jucătorii oaspeților au părăsit stadionul după miezul nopții. La 40 de ani după moartea lui Plaitano, Gandiolo nu-și asumă nicio vină. ”N-a fost penalty. Vina e a celor care n-au știut să organizeze un meci atât de important.” Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru moartea lui Plaitano.

28.10.1979 Vincenzo Paparelli

Roma – Lazio

Vincenzo Paparelli venise la stadion pentru Derby della Capitale. O avea alături pe soția lui, martora episodului șocant. Vincenzo mânca un ”panino” și urmărea traiectoria rachetelor de semnalizare trase din Curva Sud. Niciuna nu ajunsese până în Curva Nord, sfârșind undeva departe, după o traiectorie în zig-zag. Niciuna dintre cele două. A ajuns a 3-a,  după o traiectorie în linie dreaptă, de 150 de metri. Direct în ochiul lui Paparelli, care s-a prăbușit lângă soție, strigând după ajutor. Un ajutor care a venit prea târziu. La Santo Spirito a ajuns mort. Lazialii din tribune încearcă să intre pe teren. Nimeni nu vrea ca meciul să se joace. În cele din urmă, pentru a nu se produce noi incidente, se joacă. Curva Nord și partea lazială din Tribuna Tevere – goale. Vinovatul e identificat în persoana lui Giovanni Fiorillo, de 18 ani. În 1987 e condamnat definitiv la 6 ani și 10 luni de închisoare. Moare în martie 1993, din pricina unei boli incurabile. Pe durata încarcerării, aproape în fiecare zi îl suna pe fratele lui Vincenzo, Angelo, pentru a-și cere scuze și a jura că n-a făcut-o intenționat. Vincezo avea 33 de ani și doi copii.

7.06.1981 Carla Bisirri, Maria Teresa Napoleoni

Sambenedettese – Matera

Pe 7 iunie 1981, în ultima etapă din Serie C1, Sambenedettese avea nevoie doar de un egal, cu Matera, pentru a promova în Serie B. În Curva Sud de pe Fratelli Ballarin, 3500 de persoane creează o atmosferă de vis. Mii de role de hârtie și cartoane folosite de fanii lui Sambenedettese, pentru un spectacol de neuitat. La intrarea echipelor pe teren, se declanșează dezastrul. Hârtiile se aprind, cel mai probabil, din cauza unei torțe, iar 3500 de oameni sunt captivi în peluză. Porțile sunt închise, cheile, de negăsit, iar hidranții nu funcționează. Carla Bisirri, 21 de ani, și Maria Teresa Napoleoni, 23 de ani, sunt transportate la spital, cu arsuri pe 70% din suprafața corpului. Mor câteva zile mai târziu. Alte 13 persoane au suferit răni grave, între care doi puști de 10, respectiv 13 ani.

21.03.1982 Andrea Vitone

Bologna – Roma

Andrea Vitone nu împlinise 14 ani și se întorcea la Roma, alături de alți prieteni. Veneau de la Bologna, unde Roma pierduse cu 2-0. Altfel decât își imaginase puștiul care implinea 14 ani în aprilie. ”Partida asta n-o s-o pierd, cu orice preț”. N-a pierdut-o. Și-a pierdut, însă, viața, într-o situație bizară. Expresul Milano – Roma mai avea sub 60 de kilometri până la destinație, când fumul a invadat unul dintre ultimele vagoane. Disperați, călătorii au deschis geamurile, dar acest lucru avea să declanșeze un incendiu de proporții. Andrea era la toaletă. Când a deschis ușa, n-a văzut nimic prin fumul gros, s-a impiedicat și s-a lovit la cap. Avea să fie descoperit câteva ore mai târziu. Cauzele incendiului nu au fost elucidate vreodată.

16.06.1983 Lorenzo Marino

Catania – Perugia

Lumea venise în număr mare pe Stadio Cibali. Catania viza promovarea în Serie A, iar stadionul era aproape plin. Cu doar câteva minute înainte de startul meciului, se aud focuri de armă. Angelo Grasso, fost semifondist și unul dintre cei care se ocupau de securitatea stadionului, a deschis focul cu o armă automată. Vizați au fost cei din Curva Sud, care, spune ucigaul, l-au provocat în repetate rânduri. Grasso avea casa sub peluză și era permanent terorizat de fanii Cataniei, care-l insultau și aruncau obiecte și urină, de la înălțime. Până nu a mai rezistat și a deschis focul. Lorenzo Marino a fost ucis. Avea 28 de ani și era tatăl a doi copii mici. Alte 32 de persoane au fost rănite. Grasso s-a scuzat invocând nebunia temporară, dar a fost condamnat, doi ani mai târziu, la 13 ani de închisoare.

8.02.1984 Stefano Furlan

Triestina – Udinese

La câteva minute după finalul partidei de cupă dintre Triestina și Udinese, în parcarea stadionului Giuseppe Grezar izbucnesc incidente între suporterii celor două echipe. Poliția intervine în forță și  împarte bastoane în stânga și în dreapta. Nu foarte departe, Stefano Furlan urmărește atent tot ce se întâmplă. După ce totul părea încheiat, se duce spre mașina aflată în parcare. E interceptat de poliție și dus pentru audieri. Eliberat a doua zi, ajunge acasă cu hainele ferfeniță și mari probleme. ”M-au bătut pe stradă, apoi m-au călcat în picioare la secție”, îi spune mamei sale. Durerile sunt din ce în ce mai mari și intră în comă. Medicii nu mai pot face nimic. Se stinge pe 1 martie, după 19 zile de comă. În 1985, tribunalul din Trieste îl condamnă pe polițistul găsit vinovat, la un an de închisoare. În 1992, la inaugurarea noului stadion, Nereo Rocco, Curva Nord primește nunele Stefano Furlan.

30.09.1984 Marco Fonghessi

Milan – Cremonese

La finalul meciului de pe San Siro, un grup de suporteri ai Milanului, zărește o mașină cu număr de Cremona, blocată în trafic. O înconjoară și îi taie un cauciuc. Marco Fonghessi, aflat în mașină, coboară cu o eșarfă în culorile rossonere și cere explicații. Fanii Milanului îl consideră o provocare, iar unul dintre ei îl înjunghie în abdomenși îl abandonează în stradă. Transportat de urgență la spital, Marco moare în zori, din pricina rănii de 20 de centrimetri. Cuțitul i-a străpuns duodenul și pancreasul. La numai 21 de ani, Marco e ucis de unul dintre fanii echipei pe care o adora. Criminalul e Stefano Centrone, de 18 ani, cunoscut pentru problemele pe care le provoca. A fost condamnat la 22 de ani de închisoare, din care a executat 14.

13.04.1986 Paolo Saroli

Pisa – Roma

Pe 13 aprilie, Roma câștigase la Pisa, cu 4-2, și, cu două etape înainte de finalul campionatului, echipa lui Eriksson era la egalitate cu Juventus. Fanii giallorossi erau în delir și se gândeau la un nou scudetto, după cel din 1983. Sărbătoarea avea să se transforme în dramă. Unul dintre fani a aprins o torță în trenul ce-i ducea acasă pe suporterii Romei. Imediat, compartimentul în care se afla, a fost cuprins de flăcări. În câteva minute, s-a aprins tot vagonul. A scăpat toată lumea, cu excepția lui Paolo Saroli, care nu împlinise 17 ani. Cu doar câteva zile înainte, suferise un accident și nu se putea mișca prea bine. În încercarea de a se salva, a ieșit pe coridor, dar a căzut și acolo a rămas. A fost călcat în picioare de oamenii îngroziți și s-a asfixiat cu monoxid de carbon. Identificat drept vinovat pentru moartea lui Paolo a fost un alt Paolo. Zappavigna, lider al Boys Roma, a scăpat pe un viciu de procedură. A murit în 2005, în urma unui accident de motocicletă.

7.12.1986 Giuseppe Tomasseti

Sambenedettese – Ascoli

Rivalitatea din Sambenedettese și Ascoli a cunoscut un episod grav, încheiat într-o baltă de sânge, într-o discotecă din Ascoli. Giuseppe Tomasseti tocmai terminase lucrul și s-a dus în discoteca în care lucra prietena lui. Era însoțit de amicul Virgilio Carlini. Acolo, s-au întâlnit cu alți suporteri de-ai lui Sambenedettese, dar și cu fani de-ai lui Ascoli. Undeva, după ora 2.00, Virgilio și Giuseppe au ieșit din discotecă. Virgilio a fost oprit de doi bărbați și amenințat cu un cuțit. Giuseppe a încercat să-l dezarmeze pe unul dintre agresori, dar a fost înjunghiat de două ori. O dată în coapsă, a doua oară, în apropierea inimii. A murit în scrut timp, sub privile prietenei sale și ale prietenilor care-l însoțeau. Totul s-ar fi petrecut pe fondul unor conflicte mai vechi între două grupuri rivale – Onda d’urto Sambenedettese și Settembre Bianconero Ascoli.

9.10.1988 Nazzareno Filippini

Ascoli – Inter

La finalul partidei de pe Stadio del Duca, suporterii Interului sunt dirijați către autocarele care îi așteptau în parcare. Escortați de forțele de ordine, nerazzurrii sunt conduși prin zona Peluzei Sud a stadionului din Ascoli. Imediat, începe o ploaie de pietre, sticle și alte obiecte, aruncate din ambele părți. Nazzareno Filippini, fan al lui Ascoli, e lovit în față și cade. Plin de sânge și incoerent, e ajutat să se ridice de Antonio, care nu și-a dat seama că cel pe care îl ajuta era chiar fratele său. Nazzareno se plânge de dureri mari de cap și e transportat de urgență la spital. Operat de două ori, nu-și mai revine, iar inima lui încetează să bată pe 17 octombrie. 5 suporteri ai Interului, din grupul Viking, sunt reținuți, câteva luni mai târziu.  Au fost eliberați, în iunie 1989, din lipsă de probe.

4.06.1989 Antonio De Falchi

Milan – Roma

4 amici ajung la 8:30 la Stazione Centrale, de unde decid să plece singuri spre San Siro. Se despart de grupul de 40 alături de care călătoriseră și ajung la stadion la ora 11.30. Cu eșarfele ascunse sub haine, sunt interpelați de o persoană, care-i întreabă dacă au o țigară. Imediat, o altă întrebare: ”cât e ceasul?” Accentul îi trădează pe Antonio și prietenii lui, care sunt înconjurați de 30 de persoane. Prietenii lui Antonio reușesc să fugă. El cade sub ploaia de lovituri care durează nu mai mult de 30 de secunde. Agresorii fug, la apariția carabinierilor, iar Antonio încearcă să se ridice. Reușește, cu dificultate, apoi cade din nou. La spital, ajunge prea târziu. La funeralii participă Dino Viola, Peruzzi, Giannini și întreaga echipă primavera a Romei. Agresorii sunt identificați, dar numai unul este condamnat la 7 ani de închisoare, cu posibilitatea de a fi eliberat după 4 ani. Ceilalți 2 sunt achitați din lipsă de probe. ”Asta e justiție? E o mizerie! Trebuie să plătească, deși asta nu=mi va aduce fiul înapoi”, spune mama lui Antonio, siderată la auzul veștii.

10.01.1993 Celestino Colombi

Atalanta – Roma

Meciul se terminase de ceva vreme. Atalanta câștigase cu 3-1, iar suporterii Romei erau la gară. În centrul orașului, fanii Atalantei celebrau succesul, când, forțele de ordine au intrat în forță peste ei. A început o luptă dură, care s-a terminat cu o victimă nevinovată. Celestino Combi era pe Viale Giulio Cesari când i-a văzut pe polițiști apropiindu-se amenințător cu bastoane și scuturi. A căzut secerat și nu s-a mai ridicat. Infarct. A murit de frică. Nu avea nici în clin, nici în mânecă cu fotbalul. Nu fusese la stadion. Nu obișnuia să meargă. S-a aflat în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit.

30.01.1994 Salvatore Moschella

Ragusa – Messina

În intercity-ul Siracusa – Roma, Salvatore Moschella e într-un vagon în care se află și câțiva suporteri ai Messinei, care se întorceau de la meciul cu Ragusa, încheiat 1-1. Cei 40 de tifosi îi deranjează pe ceilalți călători, printre care și Salvatore, care au de îndurat nu numai cuvintele grele, ci și loviturile. Scapă, în cele din urmă, dar, după alte câteva zeci de minute, intervine pentru a-i lua partea unei tinere agresate de aceleași persoane. Salvat de alți călători, Salvatore decide să continue călătoria cu același tren, după ce, la Catania, intervenise poliția feroviară. Singura măsură de prevedere e să schimbe vagonul. Tifosi Messinei îl găsesc și-l sechestrează într-un compartiment, unde continuă să-l lovească. Disperat, Salvatore sare pe geam, într-un moment în care trenul încetinise, la doar un kilometru de gara din Acireale. Se lovește, însă, de un stâlp și e tras sub roți. E găsit abia a doua zi. Sunt inculpați 3 adulți și 2 minori. Adulții iau 10 ani de închisoare și alți 3 sub strictă supraveghere. Minorii sunt judecați separat și pedepsiți conform vârstei.

5.07.1994 Salvatore Oliva

Italia – Nigeria

120 de minute de chin se termină cu victoria Italiei. Întreaga țară explodează de bucurie. Il Divin Codino salvase Squadra Azzurra de la o rușine istorică. La Ercolano, Salvatore, care abia împlinise 7 ani, și vărul său, Raimondo, de 16, ies în stradă. Toată lumea claxonează, iar petardele explodează la tot pasul. Încântat de ceea ce vede, Raimondo decide să ia pistolul tatălui său, o Beretta de 7.65. Raimondo trage și Salvatore se prăbușește într-o baltă de sânge.

29.01.1995 Vincenzo Claudio Spagnolo

Genoa – Milan

În dimineața zilei de 29 ianuarie 1995, Simone Barbiglia pleacă de la Milano la Genova. Ia cu el un cuțit pliabil, cu o lamă de 11 centimetri, împrumutat de la amicul Matteo, care avea o colecție impresionantă de arme albe. Idolul lui Simone nu e vreunul dintre jucătorii Milanului, ci unul dintre liderii peluzei milaniste. Carlo Giacominelli e poreclit Chirurgul, grație abilității în mânuirea cuțitului. În aceeași dimineață, la Genova, Vincenzo se trezește cu același gând – să meargă la meci. Întâlnirea celor 2 îl lasă pe Vincezo fără viață. Simone e arestat și trimis în judecată. Sentința a venit aproape 4 ani mai târziu, în octombrie 2001 – 14 ani și 8 luni de închisoare. A fost eliberat în 14 decembrie 2006.

4.05.1997 Roberto Bani

Salernitana – Brescia

După-amiaza în care peluzele celor două echipe s-au înfrățit a debutat cu un eveniment tragic. În zona suporterilor Bresciei, se discută intens despre situația echipei. Brescia nu mergea cum și-ar fi dorit suporterii, jocul suferea. Se discuta aprins, iar de aici, până la un conflict fizic, nu a fost decât un pas. Roberto Bani a ajuns la ceartă cu unul dintre ceilalți suporteri, care l-a împins. Bani a căzut de la 3 metri și s-a lovit grav la cap. A murit la spital, câteva zile mai târziu, vegheat de suporterii Salernitanei.

1.02.1998 Fabio Di Maio

Treviso – Cagliari

La finalul meciului dintre Treviso și Cagliari, a izbucnit un conflict între cele două grupuri de suporteri. Fabio Di Maio se afla alături de ai lui, nu se știe dacă participa activ la incidente sau doar le urmărea. Cert e că intervenția poliției a făcut ca fanii lui Treviso să fie prinși la mijloc, între sarzi și poliție. Di Maio s-a prăbușit și nu a mai putut fi resuscitat. Singura ambulanță prezentă la meci, plecase la spital cu portarul lui Treviso și s-a întors după mai bine de 20 de minute. Prea târziu pentru Fabio, decedat la 32 de ani.

24.01.1999 Maurizio Alberti

Spezia – Pisa

Un infarct l-a răpus și pe Maurizio Alberti, la începutul lui 1999. La Spezia, a venit Pisa, însoțită de 3000 de suporteri. Prea mulți pentru sectorul rezervat oaspeților, astfel că autoritățile decid să îi scoată din peluză pe fanii gazdelor și să îi cazeze acolo pe cei ai oaspeților. Tifosi Speziei reacționează nervos, iar meciul e întrerupt după doar câteva minute. Ultrașii gazdelor se îndreaptă către zona din care fuseseră scoși, dar sunt mai puțini decât cei ai Pisei. Printre ei, Maurizio, care urmărea desfășurarea evenimentelor de al distanță, sprijinit pe un prieten. Din ce în ce mai solicitat, prietenul  simte o greutate tot mai mare și realizează, într-un târziu, că Maurizio e inert și se sprijină doar de el. Amicii știu că Maurizio are probleme cardiace și cheamă ambulanța. Mașina, parcată în afara stadionului, nu are niciun medic la bord. Când vine, în cele din urmă, e prea târziu. Suporterii Pisei pleacă acasă, Maurizio e transportat la spital. Moare pe 8 februarie, într-un spital din Pisa.

24.05.1999 Ciro Alfieri, Giuseppe Diodato, Vincenzo Lioi, Simone Vitale

Piacenza – Salernitana

Un alt incendiu, provocat de fanii Salernitanei, care se întorceau de la meciul cu Piacenza. Erau 1500 și au aprins torțe. Trenul s-a aprins imediat. Ciro și Vincenzo aveau 15 ani, Simone era poloist, 21 de ani, iar Giuseppe, 23 de ani, pompier. Circumstanțele nu au fost niciodate elucidate.

17.06.2001 Antonio Currò

Messina – Catania

Derby sicilian pentru promovare, în Serie C1. Între cele două tifoserii izbucnește un conflict în care zboară, dintr-o partte în alta, tot felul de obiecte. Dinspre fanii Cataniei e aruncată o petardă care explodează în fața lui Antonio. Rănit grav la cap, în ciuda intervențiilormedicilor, Antonio moare după 15 zile. Suspectul e un adolescent de 17 ani, care e eliberat ulterior, pentru că imaginile video au relevat că era diferență mare între momentul în care puștiul a fost văzut cu dispozitivul exploziv în mână și cel în care s-a auzit explozia.

20.09.2003 Sergio Ercolano

Avellino – Napoli

În septembrie 2003, atmosfera e electrică pe Stadio Partenio. Fanii lui Avellino așteptau de 16 ani un meci cu Napoli, pe care o înfruntaseră ultima dată în Serie A, în sezonul 1987/88. Cu napoletanii, care erau mult mai mulți decât intrau în sectorul oaspeților și care forțau porțile, a venit și Sergio, un tânăr de 20 de ani. Speriat de ceea ce se întâmplă, după intervenția în forță a poliției, Sergio se aruncă sau este împins, nu se știe, într-un perete de plexiglas, care cedează sub greutatea lui. Cade de la peste 10 metri și se alege cu un multiplu traumatism cranian și multiple traumatisme ale organelor interne. Furioși, fanii napoletanilor au intrat pe teren și s-au bătut cu forțele de ordine. Meciul nu s-a mai disputat și a fost câștigat de Avellino la masa verde. Sergio a murit la spital, două zile mai târziu.

3.06.2006 Renzo Trabuio

Renzo cade victimă într-o dispută generată de ”Calciopoli”, într-un bar din Sant’Angelo di Piove di Sacco, la vreo 20 de kilometri de Padova. Renzo a fost luat la bătaie de Manolo Diana, suporter interist și a murit din pricina loviturilor, în drum spre spital. Manolo a luat 4 ani și 5 luni de închisoare.

27.01.2007 Ermanno Licursi

Cancellese – La Sammartinese

Meci de amatori, încheiat 2-1 pentru oaspeți. Arbitrul fluieră finalul și, contrar regulamentului, iese primul de pe teren. Rămân jucătorii celor două echipe și fanii gazdelor, care găsesc o poartă deschisă și intră pe teren. Ermanno Licursi, 40 de ani, oficial al oaspeților, intervine să calmeze lucrurile. E lovit de fanii și jucătorii gazdelor. Se ridică, plin de sânge și nu înțelege de ce e lovit când tot ce încerca să facă era să aplaneze un conflict. Se prăbușește în vestiar și nu mai poate fi resuscitat. 4 jucători și președintele gazdelor sunt puși sub acuzare. Doar un jucător e condamnat, 3 ani de închisoare.

2.02.2007 Filippo Raciti

Catania – Palermo

Derby-ul Siciliei e unul dintre meciurile cu cel mai mare grad de risc, din Italia. Din motive organizatorice, fanii lui Palermo au ajuns mai târziu la stadion, la 10 minute după startul reprizei a doua. În afara stadionului au apărut primele violențe. Suporterii celor două echipe s-au luat la bătaie, iar scenele au fost  de o violență rară. Poliția din Catania a intervenit cu 1200 de oameni, iar luptele au continuat mult după încheierea meciului, câștigat de Palermo cu 2-1. Filippo Raciti, ofițer de poliție, a murit din pricina unei leziuni la ficatul, provocată cu un obiect contondent. Toate meciurile au fost amânate, inclusiv un amical al naționalei Italiei. Antonio Speziale, 17 ani, a fost găsit vinovat de uciderea lui Raciti, alături de Daniele Micale. Speziale a primit, inițial, 14 ani, reduși la apel, la 8. Micale a luat 11 ani.

11.11.2007 Gabriele Sandri

Juventus – Lazio

Gabriele Sandri, alături de câțiva prieteni, se îndreaptă spre Milano, pentru meciul dintre Inter și Lazio. Pe autostrada A1, lazialii dau peste suporteri de-ai lui Juventus și începe o încăierare. Alertată, poliția pornește să rezolve conflictul, dar cauzează tragedia. Luigi Spaccarotella trage două focuri de armă, iar un glonte îl ucide pe Gabriele Sandri. Inter – Lazio este amânat, iar Atalanta – Milan e întrerupt în minutul 8. Ultrașii lui Lazio și ai Romei caută răzbunare. Se confruntă cu poliția, dar, din fericire, nu mai apar alte victime. În 2009, Spaccarotella e condamnat la 6 ani, dar face apel. În decembrie 2010, la apel, tribunalul din Florența mărește pedeapsa la 9 ani și 5 luni.

30.03.2008 Matteo Bagnaresi

Juventus – Parma

4 luni mai târziu, tot pe autostradă. Un autocar în care află suporteri juventini, oprește pe autostrada A21, Torino – Piacenza. Mergeau la meciul lui Juventus cu Parma. După câteva minute, în același loc, opresc două autocare în care se află suporteri de-ai Parmei. Între ei și Matteo Bagnaresi, figură importantă a grupului Boys. Luați prin surprindere, juventinii se urcă în autocarul care demarează în trombă. Șoferul îl lovește pe Matteo și îl târăște 700 de metri. Meciul este amânat. În 2013, șoferul autocarului este achitat, spre surprinderea generală.

23.05.2009 Eugenio Bortolon

Parma – Vicenza

Pe Ennio Tardini, într-o frumoasă după-amiază de primăvară, în sectorul rezervat oaspeților erau câteva zeci de suporteri de-ai Vicenzei. Eugenio Bortolon, la 19 ani, e doar la a doua deplasare. În împrejurări neelucidate, se apleacă prea mult peste balustradă și cade de la înălțime. Medicul Vicenzei vede totul, iar Eugenio e transportat la spital, în stare gravă. Meciul e întrerupt pentru 4 minute, după care arbitrul e sfătuit să reia partida, pentru a evita orice incident. Se anunță la stația de amplificare că Eugenio e în stare stabilă. Parma bate cu 4-0, dar Eugenio moare la ora 22.35. A fost deschisă o anchetă pentru ucidere din culpă, dar procesul a fost stins în 2012, fără ca cineva să plătească pentru moartea lui Eugenio.

22.05.2010 Edmondo Bellan

Inter – Bayern

Calciopoli a făcut victime și la 4 ani distanță. La Torino, finala Ligii, din 2010. E prilej de mare bucurie pentru Rocco Acri, un suporter interist de 60 de ani. În barul în care Acri a văzut triumful echipei lui Mourinho, se afla și Edmondo Bellan, 62 de ani, mare fan Juventus. Cei doi discută în contradictoriu, pornind de la Calciopoli, iar de la vorbe la fapte, nu mai e decât un pas. Acri primește un pumn, iar conflictul continuă în stradă, unde Acri scoate un cuțit cu lama de 10 centimetri și-l înjunghie de 3 ori pe Bellan.  Se cere închisoare pe viață, dar primește 30 de ani. Pedeapsa a fost redusă, ulterior, la 15.

3.05.2014 Ciro Esposito

Napoli – Fiorentina

Finala Cupei Italiei, Napoli – Fiorentina. Autoritățile de la Roma se tem de eventuale incidente provocate de fanii lui Napoli și cei ai Romei și ai lui Lazio. Pe drumul către stadion, în zona Tor di Quinto, răsună câteva împușcături. Fanii Romei și ai lui Napoli s-au încăierat. Giallorossii au atacat un autocar în care se aflau napoletanii. Unul dintre ei, Ciro Esposito, e lovit în plămâni. Când ies la încălzire cele două echipe, fanii de pe Olimpico cer amânarea meciului. Partida începe cu cel puțin o oră mai târziu. Oficialitățile Romei au ținut morțiș să se joace, pentru a împiedica orice alt incident. Napoli a câștigat cu 3-1 și și-a trecut în cont a 5-a Cupă și ultima. Ciro moare pe 25 iunie, în ciuda tuturor încercărilor medicilor.  În 2015, cel care a tras, Daniele De Santis, e condamnat la 26 de ani de închisoare, pedeapsă redusă la 16, în 2017.

26.12.2018 Daniele Belardinelli

Inter – Napoli

În prima etapă de Boxing Day după aproape o jumătate de secol, totul se desfășurase normal. Până seara, când a fost programat derby-ul rundei. La câțiva kilometri de San Siro, izbucnesc conflicte între fanii Interului și ai lui Napoli. Pare ceva organizat, iar autoritățile sunt luate prin surprindere. Conflictul se soldează cu 5 persoane înjunghiate. Fanii Interului au primit întăriri de la Varese și Nice. Napoletanii au venit pregătiți, cu arme albe. Belardinelli, unul dintre liderii suporterilor lui Varese, este lovit de o mașină. Moare la spital, iar anunțul e făcut după meciul câștigat de Inter, cu 1-0. Autorul nu a fost identificat. S-a vorbit de întreruperea campionatului, dar nu s-a decis nimic. Fotbalul își urmează cursul, lăsând în urmă o dâră de sânge.

surse: gazzetta.it, saladellamemoriaheysel.it

 

  • 376
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *