Ăștia mici sunt mari! Suficient de mari

Cred că, în sfârșit, a înțeles toată lumea de ce naționala de tineret este peste cea de seniori, în preferințele publicului. Debutul perfect de la Europeanul de tineret a șters cu buretele cele 70 de minute jenante de la Oslo și nesfârșitele discuții legate de selecția și strategia lui Cosmin Contra.

Naționala de tineret e naționala României. S-a văzut în preliminariile turneului final, în entuziasmul care a însoțit fiecare partidă a echipei antrenate de Daniel Isăilă și Mirel Rădoi, pe măsură ce ne apropiam de finalul campaniei. S-a văzut la fiecare interacțiune cu publicul avid de seri precum cele din urmă cu un sfert de veac.

Nu mă număr printre cei care leagă ce s-a întâmplat în ‘90, cu Argentina, sau 4 ani mai târziu, împotriva Columbiei, de ceea ce s-a întâmplat la Seravalle. Nu pot să nu identific, totuși, numitorul comun – Gică Hagi. Omul fără de care seri precum aceasta nu ar fi fost posibile. N-am ieșit la Universitate, ca acum 25 de ani, dar asta nu înseamnă că nu ne bucurăm la fel de mult.

Sunt, însă, printre cei care cred că e timpul pentru o altă abordare. Cred că putem juca și altfel decât la așteptare, cu un plan bine stabilit pentru 90 de minute, nu doar pentru minutele de final în care atacăm pentru că suntem nevoiți. Cred că îl putem întreba oricând pe Cosmin Contra de ce e preferat Anton unui Băluță aflat într-o formă excelentă. Sau de ce Pușcaș e un killer desăvârșit la naționala de tineret, dar orbecăie la seniori, atunci când adversarul e altul decât Malta sau Faroe.

Cred că avem nevoie de jucători care vin cu drag la echipa națională, în locul unora care se simt în plus și vor să se retragă atunci când sunt ținta criticilor, pe bună dreptate. Cred că jucătorii din Liga 1, care au ritm și evoluează constant, sunt peste ”senatorii” care au doar privilegii, nu și obligații. Cred că, în cele din urmă, putem lăsa în urmă ideea potrivit căreia posesia sau cornerele sunt importante.

Cred că putem fi calmi și în momentul în care lumea pare să se prăbușească, așa cum a fost la golul croaților.  Cred că grupul bate individualitățile, dar e nevoie și de jucători egoiști. Și mai cred că selecționerul naționalei de seniori are de învățat de la omologul de la U21. Dacă nu în ceea ce privește fotbalul, măcar în ceea ce privește comunicarea. Atitudinea.

N-a fost totul perfect, în San Marino. Ai noștri au avut momente când s-au clătinat. Când au lăsat spații în flancuri sau au fost neinspirați. În centru, ca la golul croaților, la care și Radu are ce să-și reproșeze. Noi nu avem ce să-i reproșăm lui Radu, care a scos golul de 2-2. Nici celorlalți care nu s-au ridicat la nivelul echipei, pentru că rezultatul e unul la care nu s-a gândit nimeni. Poate ar trebui să ne gândim la pasul următor. Așa cum spunea Dan Petrescu, după Columbia, în ’94, a venit Elveția. Acum, după Croația, vine Anglia. E un soi de flashback din 1998, deși sensul e altul. Și poate e timpul să realizăm că ăștia mici sunt mari. Suficient de mari!

sursă foto deschidere: Uefa.com

 

  • 899
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *