Nesperat!

Am trăit o seară cum nu-s multe. Cu două victorii în Europa, nu se face primăvară, încă, dar se simte o adiere mai prietenoasă. Alta decât acel vânt rece, înghețat, când Steaua și Astra erau conduse cu 1-0 și eliminate din Europa. Totul se joacă în ultima etapă, acea ultimă șansă pe care echipele noastre au rostogolit-o până la finalul fazei grupelor. Încă mai contăm în Europa, dincolo de calificările în grupe, importante sunt și victoriile. Iar până aseară, în 8 meciuri, ai noștri aveau doar un succes. Au venit încă două, dar a fost nevoie de câte un gol al adversarilor, în cazul Astrei, și de o revenire la realitate, în cazul Stelei. Să le luăm pe rând, cronologic.

Pauză pe Arena Națională. Steaua e condusă cu 1-0, dar problema nu e rezultatul, ci jocul. Rareori mi-a fost dat să văd o echipă a Stelei mai lipsită de idei și mai incapabilă să producă ceva notabil, ca aseară, în prima repriză. O echipă care să nu poată lega mai mult de două pase, cu jucători care aleg să se văicărească în încercarea de a-l îndupleca pe arbitru să dea ce n-a fost. Jucători care să paseze la adversar cu o lejeritate înspăimântătoare.

sursă foto: www.uefa.com

O echipă care să fie dominată categoric de niște turci aflați aproape de mijlocul clasamentului în campionatul intern. Niște jucători de care am auzit prima dată acum două luni, la meciul de la Ankara, au măturat cu mult lăudații fotbaliști ai autointitulatului cel mai bun antrenor din România. Nu pentru că au valoare mai mare s-au distrat turcii cu steliștii, ci pentru că antrenorul îi folosește pe posturile lor și pentru că simpatiile și antipatiile nu-și găsesc loc într-o echipă, atunci când interesul comun e altul. De ce și-a revenit Steaua după pauză?

Pentru că Reghecampf a realizat cât de ridicolă e comparația dintre Adi Popa și Aguero, a căror singură asemănare e legată de statură. Pentru că și-a dat seama că mingea lungă pe Adi Popa nu e o soluție, atâta vreme cât atacantul de conjunctură venea mereu la centrul terenului să ajute construcția, ceea ce-i făcea pe turci să joace foarte avansat. Pentru că a realizat că pe Muniru nu-l recomandă decât legătura de sânge cu Muntari, iar Achim e un jucător care merită mai multe șanse. Pentru că Enache, indiferent pe ce post joacă, nu poate da o centrare precum cea a lui Tamaș, în careul mic, și l-a scos la pauză. Sigur, de nevoie, dar e bine că a făcut-o. Nu mi se pare nicio diferență între Enache, jucătorul de la Mioveni și internațional de tineret, și Enache de la Steaua, care și-a făcut echipa să sufere cu acel gest necugetat de la Ankara. La fel de liniar, la fel de neinspirat. Schimbarea la față a roș-albaștrilor a fost făcută prin reechilibrarea echipei, nu prin forța băncii. Steaua nu are o bancă puternică, dar are un anumit echilibru, atunci când antrenorul renunță la ideile trăsnite.

sursă foto: www.uefa.com

Câteva lucruri și despre joc. A fost la fel de lipsit de strălucire ca până acum. Steaua nu și-a creat ocazii pe joc pozițional, ci doar din fazele fixe. Golurile echipei lui Reghecampf au venit din momentele statice în care turcii s-au apărat foarte slab. Introducerea lui Golubovic și efectul acestei mutări, fixarea fundașilor centrali ai lui Osmanli mai aproape de propria poartă, le-au permis steliștilor să-i domine pe turci. Au existat și câteva momente bune pe jocul pozițional, dar care s-au finalizat fie cu șut pe direcția portarului, așa cum a tras Achim, fie cu centrări anapoda, una dintre marile probleme ale steliștilor. Randamentul ofensivei este, încă, foarte modest. Golurile le-au marcat doi fundași, dar pentru a merge mai departe în Europa ai nevoie și de atacanți. Iar vicecampioana nu-i are. Cum nu are nici mijlocași.

sursă foto: www.uefa.com

Degeaba vine Alibec, dacă De Amorim o să joace la fel de prost. Și nu numai el. A fost o mare victorie pentru Steaua doar pentru că a întors rezultatul într-un moment în care nimeni nu mai credea că se poate. Roș-albaștrii merg în Spania depinzând de ei înșiși, dar misiunea lor e foarte grea, de vreme ce au doar varianta victoriei, ca soluție sigură pentru calificare. Egalul de la două goluri în sus e bun doar dacă Osmanlispor o învinge pe FC Zurich, altfel, orice variantă de clasament în 3 o lasă pe Steaua în afara competiției.

La mâna ei stă, însă, Astra. În mod normal, campioana, aflată pe locul 2, nu are cum să nu treacă de grupe. Victoriile din deplasare cu Plzen și Austria Viena au adus echipa lui Șumudică în situația de a se putea califica și cu un eșec în fața Romei, dacă austriecii nu câștigă în Cehia, ceea ce e foarte probabil să se întâmple, la cum a arătat jocul Austriei Viena. Un meci pe care Șumudică a încercat să-l închidă, apelând iar la varianta cu 3 fundași centrali și lăsând ofensiva în seama trioului Texeira, Budescu, Alibec. S-ar fi terminat 0-0, probabil, așa cum susțineau și giurgiuvenii, după meci, dacă nu intervenea acea eroare de la golul gazdelor. O eroare care a ajutat-o pe Astra să-și dea seama că se poate callifica doar jucând ofensiv. Cu doar doi fundași centrali, cu încă un om care să sprijine ofensiva. Ce bine a intrat Florea în meci! Gol și penalty obținut. Nimeni nu-i putea cere mai mult.

sursă foto: www.fk-austria.at

Am văzut în meciul de pe Ernst Happel cea mai frumoasă fază colectivă pe care au reușit-o echipele noastre în Europa, în ultimii ani.  O succesiune de pase din prima, în care mingea a curs atât de firesc și atât de ușor, cum nu credeam că fotbalul nostru, bazat pe ideea de a distruge jocul adversarului, mai poate produce. Și am mai văzut și un arbitraj cum își dorește orice echipă pentru un astfel de meci în deplasare. Cu deciziile importante luate în favoarea Astrei, al cărei merit este că a creat aceste momente care l-au făcut pe polonezul Raczkowski, sensibil, probabil, la suferința de după meciul din preliminariile C.M., să ia hotărârile care ne-au avantajat.

Cu Roma nu va fi ușor, însă, indiferent de numele pe care Spalletti le aduce la București. Păcat e că Astra nu a marcat și golul 3 la Viena, care ar fi adus-o în situația de a-i conveni și un egal cu Roma, astfel încât o victorie a austriecilor, la Plzen, să nu conteze. Repet, însă, nu sunt convins că Austria Viena poate câștiga în Cehia.

Până pe 8 decembrie să ne bucurăm că am obținut două victorii în care nu mai credea nimeni, la 1-0 pentru adversari și să convenim, totuși, că mai putem face rezultate bune în Europa. Fie și cu adversari din Cehia, Austria și Turcia.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *