Juventus e lider cu 4 puncte avans și un meci mai puțin jucat, Napoli se mândrește cu seria cea mai lungă de meciuri fără înfrângere, dar Inter mi se pare cea mai în formă echipă din Serie A, dovada fiind cele 7 victorii consecutive, lucru nemaivăzut de aproape 5 ani. Stramaccioni reușea ultima dată să câștige 7 meciuri la rând, în campionat, în perioada septembrie – noiembrie 2012.

Explicațiile nu țin de vreo revoluție pe care s-o fi pus la cale Stefano Pioli, ci de mult mai buna înțelegere a fotbalului italian și de chimia pe care o are în relația cu jucătorii. Spuneam, după demiterea lui de Boer, că aducerea lui Pioli ar reprezenta pasul logic pe care trebuia să-l facă Inter, deși exista și varianta intens susținută, de partea chineză a conducerii, a aducerii lui Marcelino. Zanetti și Ausilio au mizat pe Stefano Pioli și nu s-au păcălit, în ciuda problemelor pe care le-a întâmpinat fostul antrenor al lui Lazio, în primele meciuri.

Pentru a înțelege mai bine ce s-a schimbat, trebuie să ne întoarcem la momentul venirii lui Frank De Boer. Cu două săptămâni înainte de reluarea campioantului, Mancini se desparte de Inter și e înlocuit de Frank de Boer, care debutează cu un eșec. 0-2 la Verona. Fără să știe prea bine jucătorii și adversarii, olandezul bâjbâie în căutarea formulei ideale. Oscilează între 4-2-3-1, folosit în 6 rânduri, și 4-3-3, utilizat în 5 meciuri, între care ultimele 3.

Apărarea gafează meci după meci, mijlocul se gripează, cu Medel care nu poate asigura cursivitate jocului, iar Icardi pare, de cele mai multe ori, izolat în ofensivă. Multe din opțiunile sale sunt discutabile. Ansaldi folosit fundaș dreapta, în locul lui D’Ambrosio, Eder în locul lui Perisic și în 4-2-3-1 și în 4-3-3, lipsa de reacție pe bancă, au existat meciuri în care fie nu a făcut toate schimbările, fie le-a făcut pe toate în același timp, așa cum s-a întâmplat la Pescara. Există, totuși, și prestații bune, de departe cea mai reușită fiind în victoria cu Juventus, dar cred că nu mai există niciun suporter al Interului căruia, ]n acest moment, să îi pară rău că olandezul a fost demis.

Pioli a început greu. A egalat-o pe Milan în minutul 92, a avut emoții cu Fiorentina după 3-0 și în superioritate numerică și a pierdut clar la Napoli. A mers însă, pe aceeași idee în Serie A. A lucrat la omogenizarea echipei și, cu o singură excepție – meciul cu Genoa abordat în 3-5-2 – a jucat doar în 4-2-3-1. A folosit cam aceiași jucători pe care i-a avut la dispoziție și de Boer, Gagliardini fiind singurul care e nou în echipă. Accidentarea lui Medel, paradoxal, i-a folosit, pentru că în absența chilianului, au început să joace regulat Kondogbia și Brozovic. A făcut-o și Joao Mario o perioadă, până ce Pioli a înțeles că portughezul e mult mai util în linia de 3 din spatele lui Icardi, alături de Candreva și Perisic. Primul 11 al Interului are puține necunoscute. Singurele dubii legate de titularii nerazzurrilor sunt Banega sau Joao Mario, în spatele lui Icardi, și partenerul lui Gagliardini din fața apărării. Așa a crescut Inter și a făcut posibilă această serie pe care nimeni n-o credea posibilă.

În momentul în care a fost numit pe banca nerazzurrilor, Gazzetta dello Sport identifica 7 probleme majore pe care trebuia să le rezove Pioli și pe care le-a rezolvat fostul antrenor al lui Lazio.

Inter nu mai suferă din punct de vedere fizic. În ceea ce privește mentalul, statistica e de partea lui Pioli. Inter este echipa care marchează cele mai multe goluri în final de meci, iar victoriile obținute până acum au ajutat și ele la îmbunătățirea factorului mental. În ceea ce privește defensiva, lucrurile s-au îmbunătățit cât se poate de clar. 9 goluri primite, dintre care 7 în primele 3 meciuri. În ultimele 7 meciuri, doar Udinese și Chievo au reușit să marcheze în poarta lui Handanovic, care, în prima parte a sezonului, își păstrase poarta intactă doar de 3 ori.

Banega nu mai reprezintă o problemă, pentru că există alternativa Joao Mario. Când argentinianul nu merge fie e înlocuit de portughez, fie începe meciul pe bancă. Nu s-a întâmplat, până acum, ca nici Banega, nici Joao Mario să joace prost în același timp. Kondogbia a fost titularizat în 5 meciuri și a dat randament bun în majoritatea cazurilor. Gabigol reprezintă o cauză pierdută, măcar pentru acest sezon. În cazul lui Candreva, n-a fost nicio problemă. Episodul banderolei de la Lazio parcă nici n-a existat.

În cele din urmă, dependența de Icardi, atât de vizibilă în mandatul lui de Boer, a fost rezolvată în momentul în care căpitanul Interului nu a mai fost izolat și nu a mai depins doar de lansările lui Banega sau centrările lui Candreva. Jocul colectiv este mult mai bun, ajung mai mulți jucători la finalizare. În 2017, argentinianul a marcat doar un gol din cele 9 ale echipei, dar a dat 3 pase decisive. Icardi este golgheterul campionatului, are și 8 pase decisive și stă mai bine decât orice alt atacant din Europa.

Am luat în considerare doar meciurile din Serie A, nu și pe cele din Europa League, unde era clar că Inter nu mai are șanse de calificare, și nici pe cel din Cupa Italiei, cu Bologna, unde Pioli a utilizat și alți jucători decât cei pe care-i titularizează în mod obișnuit. Meciul cu Lazio, de diseară, e doar un preambul a ceea ce se va întâmpla duminică seară pe Juventus Stadium, unde Inter speră să realizeze a 8-a minune a lumii nerazzurre.