Am scos un punct în Danemarca. Dintr-o chiflă și un șut deviat. Suficient cât să uităm precedentele 87 de minute. Tot meciul am trăit cu imaginea lui Schmeichel din Premier League și de la imnuri. Altfel, nu l-am văzut la față. Dar am egalat și ni s-a schimbat perspectiva. Cât de ușor ne păcălim!

Comisia tehnică să trăiască! L-a identificat pe Contra, salvatorul echipei naționale. Care e diferența dintre ultimele două meciuri ale lui Daum și primele două ale lui Contra? Șansele erau aceleași, în urmă cu două luni. Nu, nu-mi spuneți de cele două vârfuri din final. N-ar fi avut nicio importanță, fără norocul de la gol. 3 puncte cu Daum, 4 puncte cu Contra. Bun, aici stă mai bine Guriță. Dar jocul? Unde e ”bucuria” meciului de la Ploiești? De aici am plecat vara trecută. De la joc. Cel care nu ne lăsa nicio speranță. Vi se pare că e mai bine? Tot de aici am plecat și în 2014. Între naționala care remiza cu Ungaria, pe vremea lui Pițurcă, și cea care învingea Irlanda de Nord, la primul meci al lui Iordănescu, nu era nicio diferență.

Ce diferență e între meciul de la Podgorica și cel de la Copenhaga? Câte un șut leșinat pe poartă, un joc fără orizont, dar un rezultat diferit. Ambii au greșit echipa. Daum a jucat cu cel mai bun 11 cu Armenia, deși jocul decisiv era cel din Muntenegru. Contra și-a dorit un debut cu dreptul, l-a obținut, dar la Copenhaga a ajuns cu o formulă improvizată. Nu ajungem la poartă. N-am făcut-o prea des nici la Ploiești, ce să mai vorbim despre Copenhaga? Avem perspective, se spune. Nu, nu avem. Pentru că până la meciul următor mai sunt 6 luni. Și o vom lua de la capăt.

Budescu, Băluță sau Deac sunt soluții pentru Liga 1. Andone parcă și-ar dori să fie lăsat la club, în vreme ce Stanciu e la fel, și la club, și la națională. Toți sunt buni pentru Armenia și Kazahstan. Știm cu toții care e situația. Ne păcălim cu numele. Napoli, Deportivo, Serie A, Primera. Știm că suntem jos, dar nu ne plac străinii care ne spun asta. Ne plac ai noștri, care ne mint cu două vârfuri pe final. Într-un final care nu contează.

Nu vi se pare că se repetă istoria? Că suntem în același punct în care eram și în iulie, anul trecut? Și acum 3 ani? Și în toți anii de după 2000 încoace? O lăsăm pentru la anul, când sperăm că vom întâlni adversari accesibili, în preliminariile EURO 2020. Deși jocul nu ne permite să sperăm mai sus de locul 4, maximum 3. Și revin la Contra. A preluat-o pe Dinamo pe locul 7 și a lăsat-o tot acolo. De ce am crede că la națională va fi altfel?

Singurul lucru negativ, în perioada Daum, a fost că ”ne-am convins” că nu e bine să avem selecționer străin. Că trebuie să alegem dintre ai noștri. Ai noștri, ca brazii… Nu ne vindem țara!