Manca un rigore

„Manca un rigore”a fost expresia cel mai des utilizată, în prima etapă din Serie A. E adevărat, nu pentru că ar fi fost o sumedenie de penalty-uri nedate, ci pentru acele 3 situații, în care se impunea acordarea unei lovituri de la 11 metri, au apărut în 3 dintre cele mai importante meciuri ale etapei. O etapă dominată de primul meci al lui Cristiano Ronaldo în tricoul lui Juventus.

Chievo – Juventus 2-3

Partida de pe Bentegodi, contra lui Chievo, s-a încheiat conform așteptărilor, cu victoria lui Juventus, dar obținută mult mai greu decât lăsa să se întrevadă startul meciului. Khedira a marcat încă din minutul 2, iar Joao Cancelo ar fi trebui să primească un penalty clar pentru toată lumea, cu excepția lui Fabrizio Pasqua. N-a fost 2-0, ci 1-1, ba chiar și 2-1, după golurile lui Stepinski și Giaccherini, care a ținut să-și arate atașamentul față de clubul pentru care a jucat nu mai puțin de… 40 de meciuri, în 2 ani. 🙂

S-a făcut dreptate, până la urmă, dar numai după ce Sorrentino a fost înlocuit de Seculin. Ultimul, cândva pe lista Craiovei, n-a apărat mare lucru și a scos mingea din plasă în minutul 93. Khedira, un autogol și Bernardeschi, fără vreo realizare până în minutul 93, au salvat-o pe Juventus într-un meci în care au fost în teren Cristiano, Dybala, Cuadrado, Mandzukic și Douglas Costa.

Despre Cristiano, numai de bine. A alergat, a pasat, a tras la poartă și a părut, uneori, deranjat de marcajul pe care i l-au făcut fundașii lui D‘Anna. N-a dat gol, dar a contribuit decisiv la victoria echipei sale. L-a trimis la spital pe Sorrentino, cu fractură nazală. Nimic intenționat, ba chiar și-a cerut scuze și i-a trimis un mesaj portarului de la Chievo. Reacția lui Chiellini, bucuros nevoie mare, în momentul în care Sorrentino părea să-și fi pierdut cunoștința, iar Pasqua se pregătea să valideze golul lui Mandzukic, o punem pe seama emoțiilor. 🙂 Revenind la Cristiano, mi se pare că a jucat mai bine în stânga, unde a fost repoziționat după intrarea lui Mandzukic. Una peste alta, un debut reușit.

Lazio – Napoli 1-2

Singura echipă care a marcat mai mult ca Juventus, în sezonul precedent, a început cu stângul, deși a pășit cu dreptul pe Olimpico. Immobile i-a făcut de râs și pe Koulibaly, Albiol și Mario Rui, nu numai pe Găman și Planic. Pe toți odată. Dacă nu ați văzut nici până acum, găsiți golul aici:

https://streamable.com/mni79

Și atât a râs toată lumea de apărarea lui Napoli, încât a uitat de atacanți, că ei au fost cei care au făcut visul probabil, în sezonul trecut. Sub comanda lui Don Carlo, napoletanii au început greu de tot. Nu pentru că nu se pricepe înlocuitorul lui Sarri, ci pentru că a lipsit regizorul. Exact. Jorginho. Dar, în fața unui adversar care, din punct de vedere fizic, a arătat rău de tot, după prima jumătate de oră, merge și fără Jorginho. Pentru că fotbalul nu se joacă fără număr 9, lui Ancelotti nu i-a păsat nici de golurile, nici de sentimentele lui Mertens. Așa că l-a jucat pe Milik. A egalat polonezul, după o fază rămasă de la Sarri. Diagonală Insigne, la bara a doua, pentru Callejon. Spaniolul s-a gândit să legitimeze decizia lui Ancelotti, așa că i-a pasat lui Milik pentru 1-1. 2-1 a venit firesc, din piciorul lui Insigne. Și pe ăsta l-ați ratat? E aici:

https://www.mundogoal.tv/video/serie-a-insigne-goal-lazio-1-2-napoli-18-08-2018-x6s7yl5/

Ați observat că n-am mai pomenit nimic despre Lazio. Nici nu mai aveam ce, că nu prea a existat echipa lui Inzaghi. Putea, totuși, să egaleze, la bara lui De… Ntzzz! Acerbi! Oricum, nu le văd bine pe niciuna dintre ele. Nu știu de ce, dar cred că vor avea un recul.

Torino – Roma 0-1

La Torino, a fost la fel de intes ca la Verona. Pe Olimpico, a venit Roma, fără Alisson și Nainggolan, dar cu Robin Olsen și Pastore. Olsen era s-o scape în poartă, Pastore a primit cea mai mică notă în Gazzetta dello Sport. În rest, cei vechi, inclusiv De Rossi. A fost frumos, cu 4 bare, cu un gol validat și apoi anulat, dar și cu ”manca un rigore”. Pentru Torino. Fazio l-a împins pe Falque, dar lui Marco Di Bello nici nu i-a păsat de VAR, ci de reacția lui Mazzarri, pe care l-a trimis în tribună. De acolo a văzut bietul Walter execuția lui Dzeko, din minutul 89. Italienii au comparat-o cu golul lui van Basten, de la Euro 88, dar e prea mult. Fie doar pentru că Dzeko nu are nimic din ce avea ”Il cigno di Utrecht”. De remarcat debutul lui Kluivert junior, care e leit Kluivert senior. Dacă nu te uiți atent, ai putea să juri că e Patrick, nu Justin.

Bologna – SPAL 0-1

Și pentru că am luat-o cronologic, să ne oprim și la cei mici, care-și văd de zumzetul lor, fără să fie prea mult băgați în seamă de ceilalți. Inzaghi cel mare a debutat cu o înfrângere, la capătul unui joc în care Bologna n-a fost prea diferită de echipa lui Donadoni. Singurul lucru notabil e execuția lui Kurtic. 3 puncte și la casierie. Pe asta chiar cred că n-ați văzut-o, că n-a fost la televizor. Nu la noi. E aici.

https://www.dailymotion.com/video/x6s9mw9

Empoli – Cagliari 2-0

Empoli, picată anul trecut de parcă era desprinsă din Miorița, s-a distrat pe teren propriu cu sarzii lui Rolando Maran. Îți trebuie un curaj vecin cu nebunia să angajezi un antrenor care era să facă ceea ce n-a reușit nimeni în ultima vreme, deși mulți își doresc asta. Da, despre retrogradarea lui Chievo e vorba. Bine, dacă nu i-a reușit cu ”i mussi volanti”, s-ar putea să-i iasă cu ”Casteddu”. Cel puțin, așa pare, la cum s-a jucat pe Carlo Castellani. Doar Pavolletti a amenințat victoria lui Empoli, atunci când încă nu era clar. Bara din repriza a doua și șutul lui Lykogiannis au venit prea târziu.

Parma – Udinese 2-2

Promovată succesiv, din liga a 4-a în serie A, și rămasă cu emoții și intervenții după ”chiacchierele” lui Calaio cu adversarii din sezonul trecut, Parma n-a reușit să câștige primul meci al sezonului. A avut 2-0, dar a fost egalată de Udinese, în doar câteva minute. S-a ales, totuși, cu ceva, echipa lui Roberto D‘Aversa. Se va vorbi Inglese pe Ennio Tardini. Mai ales că Antonio Di Gaudio a și prins câte ceva. Nu ca Scuffet, care a scăpat. Și dacă tot veni vorba de friulani, sunt de urmărit Machis și Teodorczyk, pe cel din urmă când s-o plictisi Julio Velazquez de Lasagna. Dacă apucă să se plictisească singurul antrenor străin din Serie A, pentru că, de la Villarreal și Betis, a fost dat afară după doar câteva luni.

Sassuolo – Inter 1-0

Am ajuns, fără să fac din asta principalul obiectiv, la tradiționalul Sassuolo – Inter. De ce tradițional? Dacă nu știți, căutați un prieten interist, trebuie să aveți așa ceva. Și vă va explica el. Pentru cei câțiva care nu au fost blagosloviți cu astfel de prieteni, încerc un rezumat. Inter a bătut-o pe Sassuolo cu 7-0, la un moment dat. Și nu o dată, ci de două ori. Ba chiar și acasă, și în deplasare, să nu se plângă fanii de pe Meazza că numai la Reggio Emilia se vede un astfel de spectacol. Ei bine, după acel 7-0, a venit potopul. 7 victorii Sassuolo, în următoarele 8 meciuri. Ultima, duminică seară, când Inter a venit pe Mapei cu gândul să se răzbune după cele două înfrângeri din sezonul trecut. Nu știu cum se face, însă, că, după o vară în care au făcut un mercato mai mult decât interesant, nerazzurrii au reușit să pună în teren o echipă mai slabă decât în sezonul anterior.  Fără Perisic, pe teren doar în repriza a doua, fără Vrsaljko, tot meciul, fără Nainggolan, accidentat. Nici Vidal și Modric n-au jucat, tot din motive obiective. 🙂

Au fost, totuși, 4 oameni noi față de sezonul trecut. De Vrij, emoționat ca la Lazio, Asamoah, rareori utilizat mijlocaș stânga la Juventus, Politano, luat chiar de la Sassuolo, dar se vede treaba că interiștii n-au luat pe cine trebuia, și mult lăudatul Lautaro Martinez, însăcinat cu muzica pe care trebuia să joace Icardi. Numai că de jucat au jucat ai lui De Zerbi. Și au făcut-o atât de bine încât au marcat primii și așa a rămas până la final. ”Berardi – cuore nerrazzurro” a dat singurul gol dintr-un penalty făcut de Miranda. ”Manca un rigore” și la Reggio Emilia. Magnanelli l-a faultat pe Asamoah, dar Mariani a trecut peste, parcă pentru a valida ideea că ”în loc de un 7-0, mai bine 7 victorii cu 1-0”.

Atalanta – Frosinone 4-0

Ultimul meci al etapei a fost un monolog al Atalantei. Intrată bine de tot în priză, după cele două tururi trecute în preliminariile Europa League, Atalanta a luat-o pe sus pe Frosinone și nu i-a mai dat drumul decât când a fluierat Marco Piccinini. Atât de mici au fost oaspeții încât bergamascii au câștigat și fără Ilicic, ba chiar și fără Cornelius și Petagna, ultimul trimis la SPAL.

Sampdoria – Fiorentina și Milan – Genoa, amânate după tragedia de la Genova, se vor juca pe 19 septembrie, respectiv 31 octombrie.

  • 172
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *