Când l-a adus pe Cristiano, Juventus s-a gândit tocmai la meciuri de genul acesta. Când totul merge prost, când echipa are nevoie de un lider care să o scoată dintr-o amorțeală prea puțin previzibilă, tocmai împotriva celui mai tare adversar, în lupta pentru scudetto. Napoli a luat-o tare pe Juventus și nu știu dacă deznodământul ar fi fost același, fără Cristiano.

Bara lui Zielinski a fost urmată de șutul violent scos de Ospina. Golul lui Mertens a adus după el încă un șut pe poartă. Ambele, opera lui Cristiano, omul care nu a marcat, dar care a scos-o la liman pe Juventus și îi permite lui Allegri să viseze la recordul de victorii consecutive, în startul campionatului.

Timp de 15 minute, Juventus nu a existat pe teren. Luată pe sus de un adversar mânat de dorința de a arăta că lucrurile merg la fel de bine și după plecarea lui Sarri, campioana Italiei a fost de nerecunoscut în primul sfert de oră. N-a putut face față pressingului napoletan, a pierdut aproape toate duelurile 1 la 1, a dat o mulțime de pase greșite. Lider, la acest capitol, a fost Leonardo Bonucci, de la care a și plecat faza golului marcat de Mertens.

Sugestivă a fost imaginea în care Bonucci, după o minge trimisă direct în afara terenului, a ridicat mâinile în semn de neputință. Păcat că nu am avut și un cadru cu fața fundașului bianconero, care ar fi arătat și mai clar situația dificilă în care se găsea Juventus.

Numai că diferența dintre echipa lui Allegri și celelalte competitoare din Serie A este aproape la fel de mare precum cea dintre PSG și restul Franței sau cea dintre Bayern și restul Germaniei. Juventus îl aduce pe Cristiano, Napoli se apără cu Hysaj sau Mario Rui. Bianconerii iau un titular de la Madrid, cu 5 Baloane de Aur. Napoli aduce două rezerve de pe Santiago Bernabeu. Calitate vs cantitate.

S-a văzut la faza primului gol, plecat de la eroarea lui Hysaj, care nu a reușit să controleze o minge accesibilă. Disperat să-i blocheze dreptul, Hysaj a plecat pe fentă, iar centrarea cu stângul a fost perfectă pentru Mandzukic. Remarcabil modul în care Emre Can i-a deschis centrul careului lui Mandzukic. În momentul în care a atacat prima bară, germanul l-a tras după el pe Koulibaly. Mario Rui, spectator, la fel ca Hamsik, n-a sesizat deplasarea lui Mandzukic, care a rămas singur pe 6 metri.

Imediat, Juventus putea face 2-1, după lovitura liberă bătută de același Cristiano, scoasă de pe linia porții de Ospina. Napoli era groggy, iar deznodământul, previzibil. Golul 2 a plecat, la fel ca primul, de la o minge pasată greșit de Zielinski, în ultima treime. Bonucci a jucat-o din prima, spre Pjanic, iar bosniacul a continuat repede spre Dybala.

Mario Rui iese să-l tamponeze pe Dybala, moment în care Mandzukic pleacă prin spatele lui Allan, dar prin fața lui Hamsik, din nou fără reacție. Nervii de la schimbare n-au nicio noimă în contextul în care căpitanul slovac a fost fără reacție la ambele goluri ale lui Mandzukic.

Cu ochii la Cristiano, napoletanii îl scapă din nou pe Mandzukic. Cum să nu observi deplasarea unui vârf de 1.90? Simplu! Te concentrezi pe cel mai important jucător al adversarului.

Atunci când mingea ajunge la Cristiano, nimeni nu mai e interesat de Mandzukic, care marchează simplu.

Surprinzător, acela a fost momentul în care Juventus a pus frână. Ancelotti a încercat să schimbe, dar a făcut-o puțin mai târziu decât trebuia. Nu mult, dar suficient cât Mario Rui să ia al doilea galben, astfel încât intrarea lui Milik și schimbarea de sistem să nu mai aibă același impact. Și totuși, Napoli putea egala, la singura ocazie din repriza a doua, plecată de la singurul moment sclipitor al lui Insigne. Golgheterul lui Napoli, inexistent pe toată durata meciului, a inventat o pasă cu călcâiul care a deschis toată defensiva juventină.

Continuarea lui Milik a fost perfectă, dar, din nou, valoarea individuală a jucătorilor a făcut diferența. Callejon și-a potrivit mingea perfect, dar a tras prost, în Szczesny. Nu se știe ce s-ar fi întâmplat la 2-2. Poate că bianconerii ar fi câștigat oricum, la cum a arătat Napoli, după minutul 15.

După ce i-a trecut glonțul pe la ureche, Juventus și-a dat seama că strategia era greșită, astfel că a renunțat la defensiva care nu avea niciun rost în fața unui adversar în inferioritate. Golul 3 vine dintr-o fază fixă în care Napoli a avut 8 dintre cei 9 jucători de câmp în zona careului mic. Spațiul degajat de ieșirea lui Alex Sandro, cu Hysaj în spate, a fost atacat de Cristiano, care lovește nestingherit din 6 metri, spre bara a doua.

Acolo apare Bonucci, pe care Allan, în faza inițială, îl are în față. Brazilianul renunță, însă, și se întoarce cu fața spre fază, moment în care Bonucci și Mandzukic pleacă în spatele lui Malcuit, alt spectator. 3-1 și o victorie mai facilă decât părea, la finalul primului sfert de oră. Napoli a făcut o mulțime de erori, pe care o echipă precum Juventus nu le putea lăsa nepedepsite. Cristiano și-a tras coechipierii din groapa pe care Napoli i-o săpase marii rivale.

Este victoria unui grup care e mult peste tot ce are orice altă echipă din Serie A, în acest moment. 6 puncte față de Napoli și 8 peste Inter înseamnă mai mult decât suficient, după doar 7 etape.  Juventus poate face în Serie A ce fac PSG și Bayern în Ligue 1, respectiv Bundesliga. Cum grupa de UEFA Champions League e accesibilă, campioana Italiei își poate construi un avantaj și mai mare pentru startul lui 2019, atunci când încep meciurile care contează cu adevărat.

sursă foto mare: football-magazine.it