Eroul improbabil

Cred că nu s-a gândit nimeni că un jucător venit de pe bancă poate schimba soarta unui Derby della Capitale. Și spun asta ținând cont de contextul în care Lorenzo Pellegrini și-a făcut intrarea în teren. O accidentare a lui Pastore, venită de nicăieri, ca mai toate, a schimbat desfășurarea unui meci pe care Lazio îl începuse foarte bine. Pressingul agresiv și liniile duse dincolo de centrul terenului au făcut din Roma o căprioară speriată de farurile unei mașini. Luată pe sus în startul meciului, echipa lui Di Francesco a supraviețuit doar pentru că Lazio a avut multe mâini moarte și o strategie ciudată, pe care a abandonat-o foarte rar.

Mâinile moarte au fost jucătorii importanți. Luis Alberto a arătat de la început în ce stare e. Se vorbește din nou de pubalgia care l-a chinuit cu ani în urmă, la Deportivo. Șansa pe care a avut-o în startul meciului, când s-a trezit singur cu mingea pe 6 metri, dar a continuat cu pasă în spate, în loc să vină cu șut la poartă, a lăsat să se întrevadă o stare incompatibilă cu statutul meciului.

Inzaghi a sperat că spaniolul poate decide totul cu una dintre execuțiile sale speciale. Nu a fost cazul, iar statistica lui spune totul. Niciun șut la poartă, niciun dribling încercat, 3 dueluri câștigate, din cele 4 în care a fost implicat și doar 70% pase reușite, adică 12. Prea puțin pentru un derby, drept pentru care a fost schimbat după mai puțin de o oră de joc.

Sergej Milinkovic-Savic a avut o statistică asemănătoare, deși a jucat 90 de minute. A reușit să tragă la poartă, de 3 ori, dar numai o dată pe spațiul porții. 72% pase reușite. Prea puțin pentru un jucător care tocmai și-a prelungit contractul și pe care Lotito îl evaluează la cel puțin 100 de milioane de euro. La fel ca Immobile, lăsat în offside de 4 ori de apărarea Romei. Cel puțin, Immobile are meritul de a fi marcat la singura ocazie pe care a avut-o, lăsând deoparte șuturile blocate din careu, la cele două cornere din prima repriză.

Spuneam mai devreme că nici strategia lazialilor nu a fost cea potrivită. Încercarea de a juca în spatele unei defensive care a stat aproape permanent aproape de propriul careu, s-a dovedit a fi falimentară. Inclusiv Lulic și Marusic au căutat, de multe ori, să intre în zona centrală și să creeze superioritate, în loc să lărgească la maximum frontul ofensiv și să încerce combinații care să-i scoată din joc pe adversari. Roma s-a apărat foarte bine în centru și, cu excepția primul sfert de oră, nu i-a lăsat lui Lazio vreo speranță că ar putea reprezenta o amenințare pentru poarta lui Olsen.

În acest context, intrarea lui Pellegrini a schimbat fața atacului Romei. Pentru că Pellegrini, deși folosit în aceeași poziție ca Pastore, are alt profil. Joacă mult mai repede, dintr-una, două atingeri, spre deosebire de Pastore, căruia îi place să țină mingea, să dribleze și abia apoi să paseze.

Dinamizarea atacurilor la poarta lui Strakosha a avut darul de a dezvălui toate problemele unei defensive care, în ultimele două partide, fusese acoperită de oamenii din atac.

Cele 4 victorii consecutive ale lui Lazio au venit în fața unor adversari modești, fie incapabili să atace, așa cum au fost Frosinone sau Empoli, fie incapabili să reacționeze după ce au luat gol, cazul meciului cu Genoa. Lenți, ușor de depășit prin combinații rapide, dar și surprinzător de vulnerabili la fazele fixe, jucătorii lui Inzaghi au fost și incredibil de moi. Uneori, când echipele sunt echilibrate ca valoare, atitudinea face diferența, iar acest lucru s-a văzut sâmbătă.

În vreme ce lazialii parcă erau anesteziați, giallorossii s-au hrănit permanent din energia fiecărui duel câștigat. Așa au apărut golurile, toate ca urmare a acțiunilor lui Pellegrini. O prezență de spirit extraordinară, într-o fază confuză, a dus la al 3-lea gol cu călcâiul marcat de Roma, în acest sezon. Nu la fel de frumos precum ale lui Pastore, dar, cu siguranță, mult mai important.

Golul lui Kolarov a venit ca urmare a unei lovituri libere obținute tot de Pellegrini, după un fault disperat al lui Badelj, în marginea careului. Se poate face o discuție despre poziționarea lui Strakosha și a zidului, dar execuția lui Kolarov e fulgerătoare. Tare, cu efect spre plasa laterală, din 17 metri. Mingea a fugit pur și simplu de portarul albanez. Dacă vreți nepărat, golul sârbului îi poate fi imputat.

Kolarov e doar al doilea jucător din istorie care marchează pentru ambele echipe în Derby della Capitale. Primul a fost suedezul Arne Selmosson, care a jucat 3 ani la Lazio (’55-’58) și alți trei la Roma (’58-’61).

Fazio a dat, Fazio a luat. Argentinianul a băgat-o pe Lazio în meci, cu eroarea incredibilă în fața lui Immobile. Tot el a închis partida, din centrarea perfectă a lui Pellegrini, MVP-ul partidei. Cel pe care Di Francesco l-a lăsat pe bancă și l-a introdus doar ca urmare a accidentării lui Pastore.

A fost un meci care a readus-o pe Roma în starea de competiție pe care o abandonase undeva în finalul sezonului trecut. Lazio, în schimb, a fost de nerecunoscut, cu excepția primului sfert de oră. Echipa lui Inzaghi a pierdut al 3-lea meci din tot atâtea întâlniri cu adversari importanți.

S-au mai întâmplat lucruri importante în etapa de weekend, dominată de cele două derby-uri de sâmbătă. Iată-le, pe scurt.

Victoria din derby-ul cu Napoli, tratată pe larg aici, nu a adus numai lapte și miere. Beppe Marotta a anunțat că pleacă de la Juventus, care vrea să atingă nivelul următor. Adică, de la nivel european, la nivel planetar. Puterea trece în mâinile lui Paratici și Nedved. Agnelli zice că e o schimbare pozitivă. Gurile rele spun că are legătură cu dezvăluirile făcute de presa italiană cu privire la relația lui Marotta cu Rocco Dominello. Știți povestea – bilete în Champions, ‘Ndrangheta, sinuciderea lui Rafaelle Bucci etc. Om trăi și om vedea.

Inter a urcat în zona Champions, după încă un succes, de această dată la două goluri. Lautaro Martinez și Politano au marcat în premieră pentru nerazzurri. Argentinianul a avut o evoluție consistentă și a marcat cu primul șut la poartă, în Serie A. S-a vorbit inclusiv despre folosirea lui, concomitent cu Icardi. Au fost idei pro și contra. Boninsegna a zis da, Casiraghi, nu. Cert e că doar o minune îl poate aduce pe argentinian în primul 11 cu PSV.

Bologna a bătut-o și pe Udinese, l-a bătut și pe arbitrul Manganiello, care a ținut morțiș să fie ridicol de la început până la sfârșit. N-a văzut un fault clar în careul lui Udinese, ceea ce se mai întâmplă, dar a insistat să se facă de râs și și-a menținut părerea și după ce a văzut reluarea. Italienii i-au zis ”partita nerissima”, eu zic ”Iartă-l Pippo, că nu știe ce face!”. Udinese a condus cu 1-0, dar a pierdut cu 2-1, după golurile lui Santander și Orsolini. Doar al doilea succes pentru echipa rossoblu, în acest sezon.

Tot despre VAR a fost și la Fiorentina – Atalanta. Chiesa a obținut un penalty ridicol, după o fază pe care Doveri, arbitrul video, n-a considerat-o suficient de importantă încât să-i ceară lui Paolo Valeri s-o revadă. Așa că a rămas penalty. A bătut simplu Veretout, căruia i s-a adăugat, pe lista marcatorilor, și Biraghi. A fost primul gol după 8 luni, pentru Biraghi, și al 14-lea pentru toscani, în acest sezon. Doar în sezonul 1992/’93 au marcat mai mult, 21 de goluri. Batistuta, Brian Laudrup, Dunga, Effenberg și Pioli. Chiar el.

Chievo a mai făcut un pas spre Serie B. A pierdut cu Torino, 0-1, și e la 7 puncte de salvezza. Zaza a marcat primul său gol în minutul 88, confirmând zicala potrivit căreia la omul sărac, nici boii nu trag. A fost al 7-lea gol luat în ultimul sfert de oră. Zaza e la al 5-lea gol la rând, în Serie A, marcat din postura de rezervă.

Ionuț Radu a luat primul gol în poarta grifonilor. Asta e vestea mai puțin bună. Vestea bună e că l-a luat la 2-0 și că a mai avut câteva intervenții capitale. Justifică cele 9 milioane de euro, au spus italienii, după al doilea meci la rând, în Serie A. Golurile le-a marcat Piatek. Nu, n-o să-i spun Piontek, că unu-i Sepp pe care l-am bătut și ne-am calificat la mondiale după 20 de ani. Așadar, 8 goluri în 6 meciuri, ceea ce n-a mai reușit nimeni de aproape 70 de ani. Adică de la Karl Age Hansen, care a făcut același lucru în tricoul Atalantei, în sezonul 1949/’50. Genoa are 4 victorii în 6 meciuri, ceea ce n-a mai reușit din sezonul 1932/’33, atunci când ecourile ultimului titlu (1924)– Genoa are 9 – se cam stinseseră de aproape un deceniu.

Pentru a doua oară în carieră, Gervinho a marcat în trei meciuri consecutive pe teren propriu. Golul ivorianului a fost suficient pentru Parma, care și-a dres moralul după 0-3 pe San Paolo. Empoli, însă, are 6 etape în care a luat doar două puncte, iar Andreazzoli e aproape de retragere.

Jesus l-a salvat pe Diavol. Jesus Joaquin Fernadez Saez de la Torre, mai exact Suso, a dat două goluri la Reggio Emilia, acolo unde dăduse și anul trecut. Au fost primele goluri după 1728 de minute, mai exact din 4 februarie, când marca la Udine. Primul gol la Milan pentru samu Castillejo.  Franck Kessie a deschis scorul, cu al 5-lea gol în deplasare, din totalul celor 7. A fost 4-1 pentru Milan, care a rezistat în prima repriză grație intervențiilor lui Donnarumma și Abate. Al 3-lea succes consecutiv pe terenul lui Sassuolo, iar Inter vede că se poate. J Ghiciți cine nu a jucat. Rino scapă, deocamdată, dar trebuie s-o bată și pe Olympiacos.

De pe podium, SPAL a ajuns pe locul 13, după 3 eșecuri la rând. Ai lui Semplici au pierdut cu Sampdoria, deși Paloschi a deschis scorul pe Marassi. A fost primul gol al lui SPAL, în prima repriză. Insuficient. A egalat Linetty, iar Defrel a marcat al 5-lea gol în acest sezon, din 13 șuturi. Quagliarella a dat ambele paase decisive, o premieră în 409 meciuri în Serie A.

sursă: sofascore.com

sursă foto mare: corrieredellosport.it

 

  • 480
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *