Bula lor și bula noastră

”Avem ca obiectiv câştigarea grupei Ligii Naţiunilor, acesta e primul meu obiectiv.” Asta spunea Contra înaintea amicalului cu Chile, de la finalul lui mai. Asta însemna, implicit, și menținerea în urna a 3-a la tragerea la sorți a preliminariilor pentru EURO 2020. Obiectivul a fost ratat, iar asta era clar încă după primul meci din grupă.

Noi, în general, zicem că ultima impresie contează, dar analiza trebuie făcută în context general. Ce s-a întâmplat în ultima parte a acestei competiții nu trebuie să anuleze ceea ce s-a întâmplat în prima parte. Atunci când am pierdut punctele care ne-ar fi dus, asta spune clasamentul final, la egalitate cu Serbia, dar cu avantajul rezultatelor directe. Sunt plusuri și minusuri după cele 6 meciuri din Liga Națiunilor, dar oamenii le interpretează diferit. Unii văd numai plusurile, alții văd numai minusurile. Aproape fiecărui lucru bun îi corespunde unul rău.

✅România a terminat neînvinsă anul 2018. Demn de lăudat, acest lucru este scos în față de selecționer, atunci când vine vorba de realizări. Nu s-a mai întâmplat de 3 ani, dar asta e doar partea plină a paharului.

❌Partea goală este ignorată de anturajul echipei naționale. România are 7 victorii și 3 remize, dar nu toți adversarii au fost de un nivel bun. Am învins Turcia, care a venit cu echipa a 3-a.  Am învins Suedia, care n-a avut, la Craiova, în primul 11, niciunul dintre jucătorii care au evoluat ca titulari împotriva Germaniei, la Campionatul Mondial.

✅N-am pierdut în fața Serbiei, echipă  care a participat la Mondialul din Rusia, iar rezultatele directe au fost de partea noastră. Un calcul simplu spune că 2-2 la Belgrad și 0-0 la București sunt rezultate excelente. Mai ales că, la retur, am jucat o repriză cu un om în minus.

❌La Belgrad, am fost dominați categoric de sârbi, mai ales în prima repriză. Putea fi mai mult de 1-0 la pauză, dar Tătărușanu a anulat gafele nenumărate făcute în defensivă. Iar Țucudean a fost suficient de norocos să strecoare în plasă o minge care, în mod normal, ajungea în brațele portarului. Cam la fel ca aseară. În returul de la București, cu 50.000 de oameni în tribună, n-am contat, deși aveam nevoie de victorie pentru a depăși Serbia. Pur și simplu nu ne-am apropiat de poarta lor, lucru pus pe seama inferiorității numerice. Realitatea e că nu am făcut-o nici în prima repriză, când am jucat 11 la 11. Tătărușanu a fost, din nou, omul meciului, iar sârbii au ratat un penalty.

✅Le-am luat 4 puncte din 6 muntenegrenilor, care ne aplicaseră același tratament în preliminariile trecute. Egal la Ploiești, victorie la Podgorica, primul succes din istoria confruntărilor directe. Excelent!

❌Am făcut 0-0 la Ploiești, deși am avut superioritate numerică în ultimul sfert de oră. Nu am avut nicio ocazie, cu un om în plus, și, în general, România a arătat la fel ca în mandatul lui Daum. Fără vlagă, fără idei. Contra a pus rezultatul pe seama stadionului gol, dar cam la fel a fost și aseară. La Podgorica, aveam nevoie și de al doilea gol, dar jucătorii nu știau acest lucru. Au confirmat-o Manea și Deac, la interviurile de după meci. A 3-a schimbare a lui Contra a fost clară. A scos om de atac și a introdus un mijlocaș defensiv, deși mai aveam nevoie de un gol. A sacrificat Contra obiectivul în interes propriu? Posibil. La Petrolul, Contra a avut 26 de meciuri la rând, fără eșec, perioadă în care nu a fost niciodată pe locul 1.

✅Am luat doar un gol în ultimele 4 meciuri, în care am adunat 3 victorii. Am avut 4 meciuri în care am păstrat poarta intactă și nu am primit niciun gol în cele 3 meciuri de pe teren propriu. Am bătut clar Lituania, la Ploiești, și, destul de clar pe Muntenegru, la Podgorica, deși diferența a fost minimă.

❌Ne-am chinuit rău în Lituania, care ne-a egalat în minutul 90, dar am scos-o la capăt cu ajutorul lui Maxim. N-am jucat mai nimic, dar am luat 3 puncte. Onorabil. Parcursul din ultimele 4 meciuri n-a putut contrabalansa remiza de la Ploiești, cu Muntenegru.

✅Am văzut jucători noi la echipa națională. Pușcaș, Ianis Hagi, Cicâldău, Băluță. Ar mai fi fost și alții, dacă selecționerul ar fi avut mai mult curaj. A avut la lot 9 oameni din naționala de tineret.

❌A folosit doar 4, în condițiile în care, cel puțin cu Lituania, l-am fi putut vedea pe Pașcanu, de exemplu. Dacă nici împotriva unui adversar care nu trage niciun șut pe poartă nu debutezi un fundaș central de 20 de ani, atunci nu mai ai altceva de făcut decât să aștepți să se retragă Moți, Săpunaru, Tamaș, Chiricheș, Dragoș Grigore și așa mai departe. Când asta se va fi întâmplat, Pașcanu va fi devenit bătrân, eligibil pentru primul 11.

În afara plusurilor și minusurilor enumerate mai sus, am mai auzit câteva lucruri interesante spuse de jucători și de Contra. Interesante însemnând, din punctul meu de vedere, o înțelegere greșită a realității. Unul ar fi că naționala se poate bate cu orice adversar în preliminarii. Rezultatele din Liga Națiunilor asta spun. Numai că băieții lui Contra uită că în Liga Națiunilor am dat de adversari din categoria noastră. N-am întâlnit decât echipe din Liga a 3-a a UEFA Nations League. Așa că, până la a ne măsura forțele cu adversari din ligile superioare, ar trebui să învățăm a ne măsura cuvintele. Serbia și Muntenegru înseamnă altceva decât orice adversar din Liga A și aproape orice adversar din Liga B.

Țucudean a mers mai departe și a formulat următorul enunț: ”Nu contează dacă suntem în urna a 3-a sau în urna a 4-a”. Ba da, contează, de vreme ce, în urna a 3-a, e Serbia, pe care n-am reușit s-o învingem și tot de acolo ar putea veni Norvegia, Turcia, Slovacia sau Irlanda, echipe care fie au fost în Liga B, fie au obținut rezultate comparabile cu ale noastre. Din primele două urne, nu cred că ne putem atinge de vreun adversar, indiferent de numele lui. Sigur, calcule putem face, măcar la asta ne pricepem. Suntem mai bine decât la finalul anul trecut, dar departe de ceea ce ne imaginăm că am fi.

uefa.com

 

 

 

 

  • 94
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *