Așteptam mai mult de la prima etapă de Serie A după două săptămâni de pauză. Dar vorba aia, ” de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”. Doar două dintre echipele cu pretenții au câștigat în runda a 13-a. Și dacă mergem în ordine cronologică, așa cum am făcut-o până acum, vedem în ce situație a ajuns Roma.

Udinese – Roma 1-0

Giallorosii au reușit să piardă acolo unde doar Sampdoria o mai făcuse, acum vreo 3 luni, când pe Friuli antrena un tip bine îmbrăcat, care vorbea frumos despre Sacchi, dar care a sfârșit prin a fi sacked. Despre Velazquez este vorba, cel mai tânăr antrenor din Serie A, timp de câteva luni. În rest, la Udine, câștigase cam toată lumea importantă. De la Lazio, până la Napoli, Juventus sau Milan. Până la Roma, care a reușit să se cam facă de râs. Și nu e doar faza de la golul lui De Paul, pe care l-au admirat comicii involuntari Santon și Juan Jesus. Roma a jucat modest, a creat puțin și a plecat așa cum a venit. Bine, giallorossii își pot scoate pârleala diseară, pe cârca Realului, o altă echipă care trece printr-o criză accentuată.

De remarcat ar fi debutul cu victorie a lui Davide Nicola, cel care a salvat-o pe Crotone acum două sezoane și debutul lui Mirante în poarta Romei. 6 luni trecuseră de la ultimul meci al lui Mirante, în Serie A. Și dacă n-a produs nimic la verde, Roma a livrat, totuși, ceva. A zis-o Kolarov pe aia bună, pe care o aștepta toată lumea. ”Suporterii nu înțeleg nimic din fotbal”. Așa e când te inspiră Bonucci.

Juventus – SPAL 2-0

Care Bonucci a fost unul dintre titularii, nu prea mulți, ai lui Juventus, care au jucat și împotriva lui SPAL. Sunt obositoare meciurile astea în care rezultatul e dinainte știut. Mandzukic a fost căpitan pentru prima dată și a marcat golul 2, după o eroare a lui Gomis. Până atunci, marcase Cristiano, care ține să corecteze recordurile și la Torino, după ce le-a spulberat aproape pe toate, la Madrid. Știți povestea. Cele mai puține meciuri până să dea 10 goluri. 16 mai exact. E vorba de toate competițiile. Și tot Cristiano e primul care are 9 goluri în 13 meciuri, în ultimii 50 de ani. De la Pietro Anastasi încoace, n-a mai reușit nimeni. Ce a făcut Anastasi? A luat vreo 3 titluri cu binaconerii și un campionat european cu Italia. Euro a câștigat și Cristiano, titluri va lua și el, poate mai multe. Ce nu poate face portughezul, comparativ cu Anastasi? Să plece la Inter.

Juventus, PSG și Barcelona sunt echipele care au marcat în toate meciurile de până acum, în cele 5 mari campionate ale Europei. Despre SPAL sunt puține lucruri de spus. De fapt, doar un lucru. A avut posesie mai bună. Ma chi se ne frega del possesso palla?

Inter – Frosinone 3-0

Dacă Allegri l-a titularizat pe Cristiano, Spalletti s-a gândit să-l odihnească pe Icardi. Mai ales că vin vremuri grele – Tottenham, Roma, Juve – și argentinianul era și obosit după primul gol în naționala Argentinei. A intrat, nu-i vorbă, mai pe final, cât să bifeze meciul 200 în Serie A. Meciul 100 fusese tot cu Frosinone, în 2015. Oricum, adversarul, mai mult decât abordabil, chiar și cu seria de 4 meciuri fără eșec. În locul lui Icardi a intrat Lautaro. Și a demonstrat câte ceva. Gol și pasă de gol pentru Keita Balde. Senegalezul a dat primele goluri pentru Inter, s-a bucurat, a pupat stema, de parcă e de o viață pe Meazza și se pregătește pentru revenirea pe bancă. Nu de alta, dar încep lucrurile serioase și se știe că lui Spalletti îi plac oamenii serioși. Gen Perisic.

Parma – Sassuolo 2-1

Nebăgată în seamă, Parma s-a cocoțat până pe loc de Europa League, la 3 puncte de zona Champions. Echipa lui D’Aversa a bătut-o pe Sassuolo cu 2-1 și are 20 de puncte după 13 meciuri. O singură dată, în ultimul deceniu, a avut mai multe puncte. În 2010 avea 23, dar mai făcea doar 29 de puncte în următoarele 23 de meciuri și termina pe 8. Nu că ar fi rău să se întâmple la fel. Mai ales că e o nou-promovată, care a tremurat pentru locul în Serie A. Nu putea să lipsească Gervinho de pe lista marcatorilor. Ba chiar și Bruno Alves a dat un gol, al doilea în Serie A, după cel marcat în tricoul lui Cagliari, acum două sezoane. Sassuolo e și ea în zonă, cu un punct mai puțin, la egalitate cu Roma.

Bologna – Fiorentina 0-0

Nu mai e ca pe vremuri, când se lăsa cu incidente grave în tribune și pe străzi. Bologna – Fiorentina e un derby mai puțin mediatizat, dar și pentru că nu prea s-au mai întâmplat lucruri spectaculoase în ultima vreme. S-a terminat 0-0, iar ocaziile au fost rare. Fiorentina a ajuns la 5 remize consecutive, lucru nemaiîntâlnit din 1990. Bologna a ajuns acolo unde se temeau mulți, dat fiind jocul echipei lui Inzaghi, în zona roșie.

Napoli – Chievo 0-0

Tot 0-0 a fost și pe San Paolo, unde Chievo a chinuit-o rău de tot pe Napoli, așa cum a tot făcut în ultimele sezoane. Ai lui Ancelotti au rămas la 8 puncte în spatele lui Juventus, dar don Carlo zice că ”un 0-0 nu-mi destramă visul de scudetto”. Mai ușor cu pianul pe scări, don Carlo! Singurul lucru de remarcat a fost raportul cornerelor. 20-2, adică super spectacol după părerea ”specialiștilor” de la noi, care văd în numărul cornerelor un argument esențial în stabilirea gradului de spectaculozitate a unui meci. Asta înseamnă că Real – Juventus, finala de acum 2 ani, a fost o mizerie. Doar 1-1 la cornere. Abia al 4-lea punct pentru Chievo, care, în sfârșit, trece pe plus. E meritul lui Di Carlo, dar drumul pare prea lung.

Empoli – Atalanta 3-2

Cea mai cea echipă din etapa trecută s-a făcut de râs pe Carlo Castellani. Cred că pot spune asta, după ce mături pe jos cu Inter, dar pierzi cu Empoli. Și nu oricum, ci de la 2-0. După ce le-ai dat gol toscanilor pe contraatac, după ce ei au ratat penalty și ai făcut 2-0. Bine, asta intră, cumva, în sfera normalului pentru Atalanta, care e îm stare de orice. Inclusiv să piardă acasă în fața lui Cagliari sau pe terenul lui SPAL. A fost pentru prima dată când Empoli a câștigat un meci de Serie A, după ce a fost condusă cu 2-0. Și nu oricum, ci cu gol în minutul 92. Iacchini are două victorii de când a venit, cea mai bună serie de la locul 9 în jos, și a scos-o pe Empoli din zona retrogradării.

Lazio – Milan 1-1

Lazio n-a reușit să profite de situația complicată a Milanului, care a venit pe Olimpico cu gândul să supraviețuiască. Un fel de echipă C a lui Gattuso, cu un singur fundaș central de meserie, flancat de doi laterali. Și nu numai că a supraviețuit împotriva celui mai bun 11 al lui Lazio, ba chiar era să și plece cu toate punctele de pe Olimpico. Norocul lui Lazio a fost că Milan nu numai dă goluri în prelungiri, ci și ia. Acum, s-a întâmplat să ia. Astea două nu-s în stare să bată pe nimeni, nici dacă joacă singure. Gattuso și-a cam cerut-o. N-a făcut nicio schimbare și a acceptat dominarea lui Lazio. În final, a intrat într-un clinci verbal cu Matteo Salvini, lumea a râs și cam atât. Dacă ar și antrena precum vorbește, Gattuso ar fi mai sus. Așa, e la un punct de zona Champions.

Genoa – Sampdoria 1-1

Derby della Lanterna a fost spectaculos timp de vreo 20 de minute. O atmosferă excepțională și un sfert de oră în care s-au marcat cele două goluri. A dat gol și Piatek, golgheterul uitat din Serie A. Primul gol sub comanda lui Juric și primul după o lună și jumătate. E primul, de la Milito încoace, care ajunge la două cifre în dreptul golurilor, după doar 13 meciuri.

Unii au zis că Radu a greșit la golul Doriei, alții au zis că nu prea a vut ce apăra în repriza a doua. Mă rog, părerile sunt împărțite. Inclusiv Giampaolo a zis că a văzut părți bune, deși echipa lui nu mai bate pe nimeni de 5 etape. Măcar n-a mai luat bătaie, ca în ultimele 3 runde.

Cagliari – Torino 0-0

3 meciuri de 0-0 parcă sunt prea multe. Mai ales când, în două dintre ele, se întâlnesc echipe care marchează mult. S-a întâmplat la Napoli, s-a întâmplat și în Sardinia. Până aseară, se marcase la foc automat, cel puțin 3 goluri în 8 dintre ultimele 9 directe. Aseară, nu s-a întâmplat nimic. Torino rămâne neînvinsă în deplasare. A ajuns la 9 meciuri, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 1992.