Juventus domină Serie A așa cum face PSG în Ligue 1, astfel că lupta bianconerilor cu recordurile e mai puțin interesantă decât ceea ce se întâmplă în lumea muritorilor. Zona Champions, zona Europa League și zona roșie sunt tot atâtea puncte de interes, într-un sezon tare de tot, dar numai de la locul 2 în jos.  Cronologic, să nu se supere nimeni.

SPAL – Empoli 2-2

SPAL ar trebui să joace numai cu echipe cu pretenții. Le-a bătut pe Roma și Atalanta, ba chiar și pe Parma, aflată în zona Europa League înaintea etapei, dar, când vine vorba de meciuri cu adversari din aceeași categorie, oamenii lui Semplici se complică inutil. Curată ironie! Ce altceva să zici când te bate Frosinone acasă de te zvântă sau când ai 2-0 cu Cagliari, dar abia scoți un punct? Așa și în weekend, cu Empoli. Nu-i vorbă, echipa lui Iacchini nu e chiar oricine, că doar venea după două victorii consecutive, dar când dai gol repede, așa cum a făcut-o Kurtic, te aștepți la mai mult. Până vine Krunic și-ți taie tot elanul, înainte de pauză.

Colac peste pupăză, roșu Cionek, imediat după pauză, astfel că Empoli se gândea la al 3-lea succes consecutiv. Numai că nici Empoli nu e vreun grande, așa că nu numai că a luat doar un punct, dar era să nu ia niciunul. A egalat același Kurtic și tot el a fost aproape de triplă, dar a fost blocat de Provedel. Un meci în care joacă și Kurtic, și Krunic trebuie că e complicat. A fost echitabil, până la urmă.

Fiorentina – Juventus 0-3

Știți poveștile legate de rivalitatea dintre Fiorentina și Juventus, nu are rost să mai discutăm despre lucrul ăsta. Ne axăm direct pe meci, care a început cu un șut violent al lui Benassi și a continuat așa cum a vrut Juventus. Nu cred că și-a făcut cineva iluzii că toscanii vor reuși ceva în fața bianconerilor. Dacă, totuși, or fi, pesemne că nu prea urmăresc Serie A. Cel care a lămurit lucrurile pe Franchi a fost Bentancur. Uruguayanul a crescut enorm, e om de bază la mijloc, iar evoluțiile lui sunt excelente. Cum ar veni, un gol firesc. Nefiresc a fost golul lui Chiellini. Nefiresc, dar regulamentar. Cristiano era în poziție regulamentară. A fost un meci greu de tot, cu mulți nervi, măcar la asta se mai pricep băieții lui Pioli.

Știți ce gândea cu voce tare Alban Lafont, înainte de meci? Zicea așa: Sogno di parare un rigore a Cristiano. A mai adăugat și că visează să scoată punct/e cu Juve, dar asta era clar că nu mai e posibil. Așa că o treime din visul francezului părea realizabilă, când Orsato a dat penalty. Acum, tot ce putea face Lafont era să pareze. Să ce? N-a fost cazul. L-a electrocutat Cristiano, cu al 10-lea gol în 14 meciuri, ceea ce legenda spune că n-a mai făcut nimeni de la John Charles încoace. Nu știți cine e John Charles? Nu-i de mirare, că rupea porțile, prin Cizmă,  în urmă cu mai bine de o jumătate de veac.

Sampdoria – Bologna 4-1

Nici că putea primi Sampdoria un adversar mai potrivit, după 5 etape fără victorie. Bologna a venit cu pieptul bombat și a plecat cu traista plină. 3 goluri cu primele 3 șuturi. Adică Praet, Quagliarella și Ramirez. A dat și Poli, gol frumos, cu călcâiul, dar prea puțin. Quagliarella a făcut dubla și l-a depășit pe Roberto Pruzzo, în clasamentul golgheterilor all-time din Serie A – 134 de goluri. Atacantul blucerchiato e cel mai bun dintre cei în activitate și nu sunt mulți , în prima sută, care să fi marcat pentru mai multe echipe. Bobo Vieri, Matri, Luca Toni și Alberto Gilardino. Mai sunt câțiva și de pe vremea când Lucchese juca în Serie A, precum Giancarlo Bacci, dar și globetrotteri precum Amoruso și Borriello care au dat gol în A pentru 12 echipe diferite. Quagliarella n-a ajuns până acolo. Oricum, la Bologna e deranj mare. Soarta lui Pippo atârnă de un fir de ață, chiar dacă echipa rossoblu a câștigat în Cupă, 3-0 cu Crotone. Meciul cu Empoli poate fi decisiv.

Milan – Parma 2-1

Parma nu câștigase niciodată ambele meciuri de pe San Siro, într-un sezon. După 1-0 cu Inter, cu golul lui Dimarco, a venit rândul lui D’Aversa să-și înfrunte trecutul. Antrenorul Parmei venise la 16 ani pe San Siro, hotărât să-i calce pe urme lui van Basten. Cel puțin așa zicea el. Bine, tot el și-a dat seama repede că nu are nicio șansă, n-a bifat niciun meci la Milan, dar o parte a visului tot a realizat-o. A dat goluri în Serie A, pentru Siena și Messina, acum se gândea cum s-o bată pe Milan. Golul lui Inglese i-a făcut pe mulți să ridice o sprânceană. Nu pentru că Milan era condusă, în fond a condus-o și Dudelange, ci pentru că Parma se lua prea în serios. N-a ținut mult, pentru că au întors meciul Cutrone și Kessie. Cel puțin două goluri în 8 dintre ultimele 9 meciuri de acasă. Nu e puțin, dar când te gândești că singurul meci în care nu a marcat a fost cel cu Juventus… Oricum, Milan a urcat pe 4, pentru că Lazio e oricum, numai serioasă nu. Despre ai lui Simone, mai târziu, că mai sunt câteva meciuri până atunci.

Frosinone – Cagliari 1-1

Frosinone a avut în mână pe Cagliari, dar sarzii l-au avut în mână bună pe Cragno. 10 parade în meciul de pe Benito Stirpe. Beghetto și Chibsah o să-l țină minte. Cam atât de la Frosinone, poate va fi mai mult data viitoare.

Sassuolo – Udinese 0-0

De mai puțin am avut parte la Reggio Emilia. Sassuolo a bifat primul meci acasă în care nu a marcat și are mai bine de două luni de când nu a mai învins pe nimeni, pe teren propriu. Un meci cu 15 cornere și 4 șuturi pe poartă. E rău pentru Sassuolo, dar bine pentru Udinese. Al doilea meci fără gol primit și 4 puncte pentru friulani sub comanda lui Davide Nicola. Ceva nemaiîntâlnit din februarie 2017.

Torino – Genoa 2-1

Ionuț Radu continuă să ia goluri pe bandă rulantă. 10 meciuri, 19 goluri încasate, o singură partidă cu poarta intactă. Nu e o critică, ci statistica rece, care nu ține loc de rezultate. Nu că i s-ar putea imputa ceva în cazul meciului cu Torino. După ce Romulo a luat două galbene în 3 minute, Genoa a deschis scorul în inferioritate. Numai că a durat puțin Până când Romero s-a crezut Belodedici, iar lui Ansaldi i-a ieșit un șut perfect. Până la pauză, a dat și Belotti, din penalty. A fost aproape Radu, mingea a trecut pe sub el. N-a fost să fie!

În rest, mai nimic, în partea a doua. Nimic și pentru Juric, peggior mister nella storia della Serie A per numero di vittorie in 51  incontri.   Asta înseamnă 9 victorii mari și late, ba încă în 3 mandate. Niciuna de când a preluat echipa de la Ballardini. Doar 3 remize în 7 etape. Penultimul loc în clasament, de când s-a întors pe Marassi.

Chievo – Lazio 1-1

Lazio, așadar. De fapt, Chievo. Vi-i amintiți pe Statler și Waldorf? Moșulicii din Muppets care râdeau de toată lumea și criticau tot ce vedeau? Ei bine, are și Chievo doi de genul ăsta – Pellissier și Sorrentino. Cel mai vârstnic atacant din serie A a făcut din Lazio victima preferată – 8 boabe cu biancocelesti. Pe ultima o dăduse în 2012, dar ce mai înseamnă 6 ani când ai 39 și te gândești că la returul de pe Olimpico ai putea marca la 40 abia împliniți?

Celălalt, Sorrentino, și-a făcut un obicei din a apăra grozav cu cei mari. Nu e nume mare în Serie A care să nu fi avut probleme cu Sorrentino. L-a bătut Immobile, în cele din urmă, dar Chievo n-a fost deloc departe de prima victorie a sezonului. Oricum, două puncte cu Napoli și Lazio înseamnă foarte mult. Nu e suficient pentru salvare, dar Chievo poate muri în picioare. Despre Lazio, mai vorbim altădată.

Roma – Inter 2-2

Mai știți că în urmă cu o săptămână ziceam că Inter e o echipă serioasă? Singura, în afară de Juventus? Ei bine, recunosc, m-am înșelat. Nerazzurri au scos doar un punct pe Olimpico, unde au jucat cu niște copii. Adică Zaniolo, Under, Kluivert, la un moment dat – Roma care nu e Roma fără Dzeko, De Rossi, El Shaarawy, Perotti și Pastore, chiar dacă ultimii doi au prins finalul în teren. Ei bine, în condițiile astea, Inter a reușit performanța să ia nu un gol, ci două. A condus de două ori, putea face 2-0, dar s-a făcut 1-1. Apoi, Epic Brozo a făcut o nefăcută, într-un moment în care Roma nu era neapărat pusă pe fapte mari. Un penalty gratuit, un henț care te pune pe gânduri. Stilul lui.

A fost și un penalty nedat pentru Roma, în prima repriză, prilej pentru Corriere să facă un material amplu, cu erorile contra echipei lui Di Francesco. Mai că-ți vine să te apuce dragostea de Roma cea oropsită, dacă-l citești. Dacă iei și fazele incriminate, vezi că punctele ”pierdute pe mâna arbitrului” nu sunt chiar 8, ci mai puține, iar fazele sunt doar vreo două. Amănunte.

În rest, Icardi e stăpânul Romei. Cel mai bun jucător al anului, în Serie A, se simte ca acasă pe Olimpico.

Nici Keita Balde, autorul primului gol, nu e de lepădat, ci de folosit titular. 11 goluri în ultimele 10 meciuri în care a jucat din primul minut. Nimic nu mai contează acum. Vineri e Derby D’Italia, cu Inter la 11 puncte de Juventus. Și se joacă la Torino.

Atalanta – Napoli 1-2

Asta înseamnă că Napoli poate spera, dar nu prea mult. Ancelotti rămâne încrezător, dar Napoli trăiește periculos. După ce au fost conduși pe Marassi și au obținut victoria cu un autogol, în minutul 86, i partenopei s-au jucat cu focul și la Bergamo. N-au fost departe să se frigă. Norocul lui Ancelotti e că are un atacant precum Kapetanos, pe vremuri. Joacă cel mai bine când joacă mai puțin. Asta înseamnă 7 goluri din 15, în Serie A, din postura de rezervă. Polonezul a semnat sentința cu 5 minute înainte de final.

Până atunci, Fabian Ruiz a marcat pentru a 3-a oară la rând, în deplasare. Și tot el s-a făcut de râs, mai târziu, când a vrut să-l lobeze pe Berisha. După ce a ratat și Insigne, tot singur cu portarul, era clar că avea să vină golul 2. A venit, dar în poarta lui Ospina. L-a dat Zapata, atacantul care n-a avut loc la Napoli. Pe bună dreptate, fie vorba între noi. Și cum Napoli e echipa care marchează cel mai mult în ultima jumătate de oră (14 goluri), reușita lui Milik a venit firesc.

Tutti a casa! Vine Derby-ul peste noi!

*sursă foto deschidere: sportskeeda.com