Timp de 70 de minute, Lazio a dezvăluit partea întunecată a lui Juventus. O echipă incapabilă să reacționeze, cu un joc lent, plin de erori și lipsă de implicare a jucătorilor. Mai bine de o oră în care Lazio a făcut cel mai bun joc al său din ultimii ani. Numai că echipa lui Inzaghi e trădată din interior. Recunoscut pentru avariția sa, Claudio Lotito vrea maximum cu minimum de investiție. Vrea în UEFA Champions League cu Bastos și Wallace, cu un lot care oferă prea puține soluții, în momentele de criză. Lazio s-a bătut singură, într-un final în care, la fel ca la Bergamo, Juventus era mulțumită și cu un punct. Diferența a fost făcută de calitatea lotului, iar aici nu există comparații.

Lazio a surprins-o pe Juventus cu pressingul foarte agresiv pe care l-a făcut încă din startul meciului. Biancocelesti au jucat un fotbal încântător, orientat spre poarta adversă, pentru a masca problemele din defensivă, unde lipseau doi titulari. Luiz Felipe, accidentat, și Acerbi, suspendat, au fost înlocuiți de Bastos și Wallace. Doi fundași puternici, dar rudimentari, vulnerabili în jocul la firul ierbii. S-a văzut asta de la început, numai că, în prima jumătate de oră, mingea a ajuns prea rar în preajma porții lui Strakosha. Cei 5 mijlocași ai lui Inzaghi au asigurat o superioritate netă la mijlocul terenului, acolo unde Juventus n-a putut lega nimic.

Cu Emre Can poziționat diferit ca până acum, eroare pe care și-a asumat-o Allegri, dar și cu Dybala și Douglas Costa prea puțin implicați în jocul la construcție, Juventus a avut prea puține soluții de a ieși cu mingea organizat, așa cum e obișnuită.

Chiar și în rarele momente când Dybala a coborât pentru a echilibra mijlocul terenului, a fost păzit permanent de Lucas Leiva, unul dintre cei mai buni jucători ai gazdelor. În astfel de condiții, cu Lazio având mai mereu 5-6 jucători dincolo de centru, pe construcția anevoioasă a bianconerilor, nu mai surprinde statistica primei reprize.

Pentru prima dată din 2004 încoace, de când sunt monitorizate meciurile din Serie A, Juventus nu a tras niciun șut la poartă. Zero la toate capitolele. Singurul plus a fost evoluția lui Szczesny, singurul jucător al lui Allegri, care a evoluat în parametri normali. Curios a fost că, deși a remarcat că schimbarea de poziționare a doi dintre cei trei mijlocași influențează negativ jocul, Allegri a schimbat abia după pauză. I-a inversat pe Bentancur și Emre Can, iar lucrurile au mers mai bine. Dintr-o simplă schimbare de poziționare, Juventus a câștigat un jucător la mijlocul terenului. Eliberat dintr-o poziție care-i era necunoscută, Can a devenit mai activ, iar Bentancur mai implicat pe faza de construcție.

Și totuși, inevitabilul s-a produs într-un moment static. Emre Can, cel mai slab jucător al lui Juventus, a deviat nefericit în propria poartă. Allegri a mutat ofensiv, cu Bernardeschi în locul lui Matuidi, dar era să piardă meciul. Imediat, Immobile a avut șansa de a face 2-0, dar a ratat incredibil, lăsat singur cu portarul de Correa. Abia a doua modificare a lui Allegri a reglat lucrurile. L-a schimbat pe Douglas Costa cu Joao Cancelo și a trecut în 4-4-2, mizând pe prospețimea și viteza celor două rezerve în fața unor adversari diminuați din pricina efortului formidabil depus timp de 70 de minute. Cu frontul ofensiv lărgit la maximum, Juventus a făcut diferența, grație abilității jucătorilor de a ataca spațiile libere. Joaco Cancelo a fost omul decisiv. Deși Inter și Juventus l-au folosit preponderent pe postul de fundaș dreapta, portughezul e mijlocaș la bază. Asta l-a ajutat să facă diferența pe Olimpico.

Imediat după ce și-a făcut apariția pe teren, Joao Cancelo a egalat după o acțiune a lui Bernardeschi. O acțiune plecată dintr-un lung de linie al lui Alex Sandro, pasă pe care brazilianul a încercat-o, fără succes, și pentru Douglas Costa. O simplă pasă precisă a scos din joc jumătate de echipă adversă. 3 contra 3 în careul lazial.

Inzaghi a încercat să închidă jocul, cu introducerea lui Berisha, apoi l-a scos și pe Immobile, înlocuit de Felipe Caicedo. Lazio n-a mai contat în atac. Golul 2 a venit tot dintr-o neatenție și tot din pricina calității scăzute a lotului. Dominat constant de Joao Cancelo, Lulic n-a avut nicio șansă în duelurile în viteză. Obosit după efortul depus, bosniacul l-a tras inutil pe portughez, într-un moment în care Bernardeschi nici măcar nu apucase să centreze.

Dacă Inzaghi a sesizat sau nu problema legată de capacitatea fizică a lui Lulic, nici nu mai contează. Soluții nu avea, atâta vreme cât Lukaku a fost la un pas de un transfer la Newcastle și nu a fost convocat. Allegri i-a adus de pe bancă pe Bernardeschi și Joao Cancelo, jucători pe care Juventus a plătit 80 de milioane. Inzaghi a răspuns cu Berisha, Caicedo și debutantul Neto, pe care Lazio a dat 15 milioane. Lazio a dominat-o pe Juventus într-o manieră în care nu a mai făcut-o nimeni, de multă vreme, dar a ”reușit” să piardă un meci pe care l-a avut în mână. Calitatea face diferența, iar aici nu e niciun dubiu. Juventus bate pe oricine. De departe.

foto deschidere: juventus.com