L-am prins pe Batistuta. Am văzut golurile lui, am văzut ce atacant a fost. Dar l-am prins și pe Quagliarella. Într-o eră în care golurile veteranului Sampdoriei se văd mult mai bine și mai des. Le-am văzut și pe cele de la Napoli, și pe cele de la Juventus, de la Torino și de la echipa națională. Ba îmi aduc aminte și de câteva dintre cele pe care le-a marcat la Udinese. De un singur lucru îmi pare rău. Că n-a prins mai devreme un astfel de sezon. Golgheter în Italia și egalul lui Batistuta.

Sassuolo – Cagliari 3-0

Dacă-și imagina cineva că plecarea lui Boateng are s-o facă pe Sassuolo mai puțin spectaculoasă, s-a înșelat. Gruparea neroverde n-a stat la discuții cu sarzii lui Maran. 3-0 sec, a dat gol toată lumea, până și Locatelli, aflat la prima reușită stagională.  A fost primul succes acasă, după 7 etape. Empoli a fost ultima echipă plecată fără punct de la Reggio Emilia, iar asta se întâmpla pe vremea în care lui Piatek nu-i trecea prin minte că are să ajungă la Milan, iar Quagliarella nu visa să egaleze recordul lui Batistuta. Bine, nici Napoli nu se gândea că va fi la 11 puncte de Juventus, de asta e vorba aia ”nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”. Și s-a nimerit să fie Quagliarella.

Sampdoria – Udinese 4-0

Vorba vine s-a nimerit. Că omul le tot nimerește. A ajuns la 143 de goluri în Serie A, l-a depășit pe Bobo Vieri și-l ține la distanță și pe Icardi, în ierarhia celor mai prolifici marcatori în activitate. A dat doar două cu Udinese, deși putea da 4. Pe cele mai frumoase i le-a interzis Musso, cu paradele lui. Doar la penalty-uri argentinianul nu a avut răspuns. O serie începută cu Milan, acum 3 luni. Le găsiți aici pe toate.

Și, cine știe, poate seria va continua acasă, la Napoli, în runda următoare. Așa ar fi frumos, să aibă Quagliarella recordul, deși vremurile nu sunt tocmai aceleași și nici el nu prea seamănă cu Batigol. Pe ale argentinianului, le-a inventariat amico Ionuț. Și a vorbit frumos și despre Quagliarella, așa că-l puteți citi cu încredere. Atât de pe Marassi, mergem mai departe.

Milan – Napoli 0-0

Napoli a venit hotărâtă pe San Siro. Ancelotti, întâmpinat cu un mesaj prietenos de tifosi rossoneri, a trimis în teren tot ce avea mai bun. Asta înseamnă Insigne, Callejon, Mertens și Milik, în deja celebrul 4-4-2. Dincolo, Gattuso a mers așa cum se aștepta toată lumea, cu Piatek rezervă și Cutrone titular. N-a fost un meci rău, dar nici nemaipomenit. S-a terminat 0-0, la fel ca anul trecut, iar Donnarumma i-a enervat pe napoletani. La fel ca penalty-ul neacordat la faultul asupra lui Insigne. Nu l-a văzut centralul, ok, mai înțelegem, dar nu l-a văzut nici VAR-ul, adică Giacomelli. Ghici cine arbitrează în Cupă? Exact!

Piatek a jucat în ultimele 20 de minute și a fost desemnat cel mai bun de la gazde. Cam mult, totuși, deși, la cum a arătat Milan nu e exagerat. Nici Opta n-a găsit prea multe de spus despre meciul de pe San Siro, așa că nu insistăm. Poate că diseară va fi mai spectaculos.

Chievo – Fiorentina 3-4

Fiorentina e una dintre cele mai spectaculoase echipe. Poate doar Atalanta și Roma să mai fie atât de vraiște în apărare, dar atât de seducătoare în ofensivă. Iar aducerea lui Muriel face ca sezonul cenușiu al lui Cholito să treacă în plan secund. Așadar, Muriel a dat primul gol și a devenit primul jucător după Luca Toni care marchează în primele două meciuri după transfer. Îl mai știți pe Toni, bello e impossibile, campion mondial în 2006. După care am văzut o fază rară. Gol Fiorentina, anulat cu VAR, pentru că Pellissier a călcat pe var, înainte ca mingea să iasă din 16. Regulamentar.

Când s-a făcut 2-0, era aproape gata, mai ales că vorbeam de ultima clasată. Doar că, atunci când e vorba de Fiorentina, ”it’s not over till the fat lady sings”. Iar asta nici gând nu avea să cânte mai devreme. Așa că s-a făcut 2-2, cu Benassi, golgheterul toscan eliminat. Fiorentina și-a făcut, însă, un obicei să marcheze cu om eliminat. A făcut-o la Reggio Emilia, dar și în etapa precedentă, cu Sampdoria, așa că, 2-3. Gol Chiesa, apoi, alt penalty pentru Chievo. Bătrânul Pellissier s-o fi gândit că Lafont e prea puști pentru el și a bătut tot acolo unde dăduse prima dată.  Stupoare. Lafont a plecat tot acolo și a respins. Al doilea al lui Chiesa a făcut liniște doar 3 minute. A marcat imediat și Djordjevic. Numai că era prea mult pentru Chievo să dea și al 4-lea gol. Nu l-a mai dat, nu s-a mai apropiat de poartă și pentru că Pellissier n-a putut trece peste penalty-ul ratat la 2-3.

Atalanta – Roma 3-3

Care erau șansele ca după două meciuri cu 7 goluri, între Fiorentina și Chievo, și Atalanta – Roma să aibă 6, ca în tur? Numai că, la Bergamo, tabela a arătat tot 3-3. E greu de găsit echipă mai risipitoare ca Roma. A avut 2-0 cu Chievo, a terminat 2-2. 2-0 a fost și la Cagliari, 2-2 final, cu doi oameni în plus. Dar de la 0-3 nu mai întorsese nimeni. Până la Atalanta, care mai făcuse o ispravă de genul ăsta, dar acum vreun sfert de secol, când Genoa speria echipele românești prin cupele europene.

Ce se întâmplase până atunci? A nimerit orbul Brăila, așa că și Edin Cieco, poreclit Dzeko, a găsit drumul spre poartă. Două șuturi, două goluri, tot atâtea câte marcase până acum. Și, ca să fie povestea și mai frumoasă, a dat și EL Shaarawy, pentru un neverosimil 0-3. Cum ar fi fost să câștige Roma acolo unde s-au chinuit Juventus și Napoli? Nu știm, pentru că nu s-a întâmplat. A dat Papu Gomez două asissturi, de n-a mai știut Olsen cum să scoată mingea din poartă. Minutul 70 a venit cu un galben pentru simulare. La VAR s-a dovedit că a fost fault, așa că s-a pus mingea pe var. Duvan, omul momentului, s-a gândit să-i fiarbă puțin pe oamenii din tribune și pe cei de la televizor. Așa că a înălțat zmeul în văzduh și a părut că totul s-a năruit. Așa a și fost, vreo 30-40 de secunde. Că tot el a dat gol și are 8 etape consecutive cu gol marcat. 14 la număr. Pentru conformitate. Parcă văd că-l depășește și pe Quagliarella, de va fi bietul Fabio nevoit să joace încă vreo 2-3 sezoane, pentru a-și lua recordul înapoi. La 3-3, s-a făcut liniște. Ambele echipe au fost mulțumite, chiar și Roma, care, în repriza a doua, a fost ca Juve, pe Olimpico, în prima. Nu se mai întâmplase din 2011, dintr-un Derby, ca Roma să nu tragă niciun șut la poartă.

Bologna – Frosinone 0-4

S-a terminat aventura lui Pippo la Bologna. Era de anticipat, dar nu chiar acum, ci în urmă cu vreo lună. Au mai așteptat oamenii rossoblu până s-au săturat. S-au păcălit după eșecul cu Napoli, dar un 0-4 cu Frosinone chiar nu poate fi trecut cu vederea. Nici măcar eliminarea lui Matiello, venită devreme, nu a contat. Așa că Pippo s-a văzut dat afară și înlocuit cu… Cu cine? Tot cu omul care a venit după el și la Milan. Sinisa Mihajlovic trebuie s-o scoată pe Bologna din subsol. Dacă o putea. Frosinone e abia la al 2-lea succes în acest sezon. Tot în deplasare, după 3-0 cu SPAL. Și tot penultima.

Parma – SPAL 2-3

Roma n-a fost singura care și-a bătut joc de un rezultat favorabil. A făcut-o și Parma, ba poate și mai rău, pentru că a jucat acasă contra lui SPAL, care nu câștigase în ultimele 11 etape. Dubla lui Inglese, al 3-lea meci la rând în care marchează, a fost în van. SPAL a întors în ultimele 20 de minute, iar golul victoriei l-a marcat Fares. 61 de meciuri și 87 de minute a așteptat algerianul pentru primul gol în Serie A. Cred că a meritat.

Torino – Inter 1-0

Mazzarri și-a făcut un obicei de a-i strica ploile, ce ironie, fostei echipe. După remiza din tur, când a revenit de la 0-2, Torino i-a mai făcut un pocinog Interului. Adică a bătut-o, la fel ca anul trecut. Tot cu 1-0, gol marcat cam în același minut. E adevărat, nu numai Torino e de vină, ci și Spalletti, amuzant cum îl știm. Omul a vrut să fie haios și să bage adversarii în ceață, așa că a zis, înainte de meci, că nu a văzut vreo echipă mare care să joace 3-5-2. Și mare dreptate a avut.

Inter a jucat 3-5-2 și degeaba. A avut Lautaro o mare ocazie. La 0-1, cine știe cum ar fi fost? Numai că a fost 1-0 și așa a rămas. Nici măcar Politano n-a rezolvat ceva. A intrat, a jucat 15 minute, a băgat un ”cazzo” și asta a fost tot. Adică a plecat mai devreme la vestiare. Punctele au rămas la Torino, doar mingile trimise de Dalbert s-au pierdut pe undeva, prin înaltul tribunei. O altă ironie la adresa lui Spalletti, care e amenințat cu Conte sau Mourinho. Va fi distractiv.

Lazio – Juventus 1-2

Lazio – Juventus a fost tare de tot. L-am analizat separat, astfel că nu mai revin. Las doar imaginea asta, care spune totul despre prima repriză a bianconerilor.

Altfel, 11 puncte după 21 de etape, între primele două locuri, n-au mai fost din 2006/07.

Empoli – Genoa 1-3

Ionuț Radu a fost bun de tot. A luat notă mare în cotidianul roz, ceea ce nu-i puțin lucru. Mai ales că i-au zis Muro, ceea ce e de bine.

Dincolo de paradele reușite de al nostru, rămânem și cu golul lui Sanabria. Nu a fost cine știe ce, dar omul a marcat la prima atingere de balon, în Serie A. Mai mare ca Piatek. Dacă o fi mai bun, ne vom lămuri în curând. Oricum, e doar împrumutat. O victorie binevenită a ”Grifonului” după 3 etape sărace. Empoli are doar un punct în ultimele 6 meciuri.

Roma – Milan e meciul săptămânii, dar nu e de ignorat nici Napoli – Sampdoria. Până atunci, avem i quarti di Coppa. Auguri!

sursă foto deschidere: corrieredellosport.it