”Răbdare, viteză, precizie și răutate”. De asta avea nevoie Juventus, la Madrid.  Allegri a identificat corect nevoile echipei sale. Soluțiile nu le-a găsit.  Juventus s-a predat fără să vrea, îngenunchiată de un adversar mai bun. E greu să joci pe Wanda Metropolitano, stadionul finalei, încă din optimi. Visezi să te întorci peste câteva luni, dar riști ca visul să se transforme în coșmar.

Timp de o repriză, Juventus și Atletico au oferit meciul pe care îl anticipa toată lumea. Grupate în zona mediană, Atletico și Juventus au încercat, dar au reușit rareori, să-și impună supremația la mijlocul terenului. Simeone a surprins pe toată lumea și l-a titularizat pe Diego Costa, deși venea după doar 30 de minute jucate cu Rayo. Planul era simplu. Mingea recuperată în propria jumătate și jucată repede, lung, pe Diego Costa. Iar Griezmann, folosit în poziția cea mai potrivită pentru el, urma să atace spațiile eliberate de Costa. Așa au apărut cele mai mari ocazii ale meciului, ratate de cei doi, după pauză.

Simeone i-a lăsat, deliberat, posesia lui Allegri. Aparent, Juventus e una dintre cel mai bine echilibrate echipe din competiție. Campioana Italiei joacă la pas într-o întrecere internă prea mică pentru anvergura ei. Numai că Juventus are probleme destul de mari, mascate de pasul de defilare din Serie A. Distanța față de urmăritoare e foarte mare nu pentru că Juventus ar fi mult mai solidă decât în sezonul precedent, ci pentru că Napoli, Roma și Inter au probleme mult mai mari.

Allegri și-a exprimat foarte des nemulțumirea cu privire la jocul ofensiv al echipei sale, incapabilă să închidă meciuri pe care le avea în mână. Partida cu United e cel mai potrivit exemplu. În același timp, nici antrenorul nu a găsit soluțiile pentru ca echipa lui să arate la fel de convingător ca în stagiunea precedentă. Când adversarul e de calitate și știe să închidă spațiile, posesia lui Juventus e degeaba. Nicio verticalizare, doar pase de-a latul în încercarea de a descoperi culoare care nu se deschid.

Singurele ocazii ale lui Juventus au fost lovitura liberă a lui Cristiano și capul lui Bonucci, ambele în primele 15 minute, când bianconerii au arătat că au venit la Madrid să obțină un scor de calificare.

După primul sfert de oră, Atletico s-a așezat mai bine în teren, iar Juventus s-a apropiat rar de poarta lui Oblak. Așa s-a ajuns în situația ca echipa lui Allegri să practice un joc de așteptare, fără să amenințe poarta. Vădit incapabilă să creeze ceva notabil în ofensivă, campioana Italiei a fost luată prin surprindere de schimbările lui Simeone.

Argentinianul a simțit că nu e bine să lași pe mâine ce poți face azi și a mutat ofensiv. A forțat cu Morata, Correa și Lemar, iar din acel moment, jocul s-a schimbat. Juventus n-a mai existat pe teren. Atletico a dominat, și-a creat ocazii și a marcat golurile care o transformă în mare favorită. Momentele fixe, atât de periculoase, au fost cele care au decis soarta meciului. În ambele faze, Mandzukic a ratat respingerea și le-a dat ocazia lui Gimenez și Godin să marcheze.

Allegri a răspuns târziu. Bernardeschi a jucat doar 14 minute, cu tot cu prelungiri, dar a făcut mult mai multe decât Dybala, în cele 80 petrecute pe teren. Argentinianul e într-un punct delicat al carierei. Venirea lui Cristiano l-a pus în umbră, iar Allegri, deși la nivel declarativ e alături de el, știe că nu se poate baza pe decarul lui. De ce l-a folosit 80 de minute, e un mister.

”Nu suntem morți” a spus Allegri la finalul meciului și a invocat situația de anul trecut, când a fost aproape să întoarcă acel 0-3 de acasă, cu Real Madrid. Problema lui Juventus e că jocul suferă, iar Atletico e cel mai incomod adversar în astfel de situații. În ultimele 5 situații în care a pierdut turul, Juventus nu s-a calificat. Ceea ce e posibil să se întâmple și de data asta, dacă Allegri nu-și face echipa să joace altceva. Problema e adversarul. O echipă care, de 8 ani, le face rău tuturor.

Schalke – Manchester City 2-3

City a jucat așa și așa la Gelsenkirchen, dar s-a întors din Germania cu o victorie pe care toată lumea o vedea mult mai clară. Și care părea a se profila, atunci când Aguero a deschis scorul. Dar, pe cât de seducătoare e în ofensivă, pe atât de nesigură e echipa lui Guardiola în apărare. Fernandinho, folosit fundaș central, și Otamendi le-au făcut două cadouri germanilor, care au zis mulțumesc și au ținut de 2-1 până spre final. Iar când Otamendi a luat roșu în minutul 65, surpriza era aproape servită. N-a fost să fie, pentru că e diferență mare între prima din Anglia și a 14-a clasată din Germania. Sane l-a trăsnit pe Fahrmann dintr-o liberă de la vreo 25 de metri. Oczipka a fost amuzant în duelul cu Sterling, iar Ederson și-a trecut în cont un assist. Suficient pentru calificare, dar insuficient pentru trofeu.

Liverpool – Bayern 0-0

Ceea ce trebuia să fie un meci despre care să se vorbească și peste 20 de ani a fost, până la urmă, o întâlnire despre care nu se va mai pomeni nimic peste 3 săptămâni. De fotbal vorbim. Că altfel, a intrat în istoria competiției momentul în care imnul Champions League a fost acoperit de ”You’ll never walk alone”. Lumea a venit ca la pomul lăudat și a plecat cu același gust ca după partida cu City, din noiembrie. 0-0 nu e rău, dacă ne gândim că Lewandowski nu a mișcat în fața lui Fabinho, folosit fundaș central. Mane, Salah și Firmino n-au mișcat nici ei, așa că statistica s-a confirmat. Doar 3 meciuri din 24 a câștigat Liverpool, când niciunul dintre cei 3 din față nu a marcat. Sperăm doar că returul va fi mai spectaculos. Și un motiv de îngrijorare pentru fanii cormoranilor. Liverpool a pierdut ultimele 5 deplasări din Ligă.

Lyon – Barcelona 0-0

Nici la Lyon nu am văzut goluri, deși s-a jucat mai bine decât pe Anfield. Francezii și spaniolii și-au împărțit reprizele, astfel că ter Stegen și Anthony Lopes au fost cei mai buni oameni de pe teren. Al Barcelonei, în prima repriză, al lui Lyon, în partea a doua, în care Barcelona a dominat, dar n-a reușit să marcheze. Jocul catalanilor nu a fost extraordinar, iar ceea ce îngrijorează foarte mult e forma slabă prin care trece Suarez. Uruguayanul are câteva kilograme în plus, ceea ce îl face să se miște foarte greoi. Lyon a celebrat remiza ca pe o victorie, pentru că, în retur, se va putea baza pe Nabil Fekir, iar Barcelona a luat gol în 4 dintre ultimele 5 meciuri jucate acasă.

Săptămâna viitoare ne relaxăm cu un Clasico de cupă sau cu un Lazio – Milan, în cupa Italiei. Se joacă intermediară în Premier League, avem și Cupa României, așa că nu ne plictisim. 🙂

sursă foto deschidere: GettyImages