Serie A, etapa a 26-a. Il Sorpasso

Il Sorpasso e un film cult al anilor 60, regizat de Dino Risi și produs de Mario Cecchi Gori, cel care a fost președintele Fiorentinei până în 1990. În varianta actuală, Il Sorpasso e ceea ce a reușit Milan, în lupta pentru un loc de UEFA Champions League. Rossonerii au profitat de problemele de la Inter și au urcat pe locul 3, cu două etape înainte de Derby della Madonnina. La finalul etapei a 19-a, Inter avea 8 puncte peste Milan. Acum, e la un punct în spate. Pe rând.

Cagliari – Inter 2-1

Acum o lună și jumătate, începea criza la Inter. 4 meciuri fără gol marcat, după care apărea problema Icardi. După 4 victorii consecutive, în Serie A și Europa League, Inter părea să-și fi revenit. N-a durat mult. Remiza cu Fiorentina a fost urmată de un eșec. 1-2 la Cagliari nu e o dramă, deși rapiditatea cu care echipa lui Spalletti a irosit avansul liniștitor, de care vorbeam mai sus, ar trebui să îngrijoreze. E o situație care se repetă an de an, din care nerazzurii par a nu învăța nimic. Iar când, din disperare, ajungi să forțezi din nou cu Ranocchia vârf, e clar că ai o problemă. Și încă una mare. Timp mai e, iar problemele echipelor din Roma ar trebui să fie suficiente ca milanezele să termine în zona Champions. Golurile s-au marcat în prima repriză. După pauză, am văzut o nouă prestație foarte bună a lui Cragno. Plus un penalty ratat de Barella, în prelungiri.

Empoli – Parma 3-3

Cum nu e nicio etapă fără 0-0, trebuie să avem, în fiecare rundă, un meci de 6 goluri. S-a întâmplat să fie tot 3-3, de parcă a înnebunit toată lumea. Parma a condus de 3 ori la Empoli, dar s-a ales doar cu un punct. În ciuda scorului, nu s-a întâmplat nimic senzațional pe Carlo Castellani. Goluri normale, din faze normale. Caputo e doar al 6-lea jucător al toscanilor care marchează cel puțin 12 goluri într-un sezon de Serie A. Cine sunt ceilalți, în episodul următor. V-am zis că nu e nimic senzațional.

Milan – Sassuolo 1-0

Milan a profitat de eșecul Interului și a urcat pe 3. N-a fost meci ușor cu Sassuolo, dar echipa lui De Zerbi pare hotărâtă să nu mai deranjeze pe nimeni, până la final. Chiar și așa, diferența a făcut-o autogolul lui Lirola. Iar gâga etapei e Consigli, care a găsit de cuviință să iasă pe sub o minge, în afara careului și să-l țină pe Piatek. Roșu și eliminare, vorbă grea, din popor.

Chiar și așa, Milan nu s-a desprins, iar finalul a găsit-o cu toată echipa în careu. Al 4-lea succes la rând și tot atâtea meciuri fără gol primit, pe teren propriu. De când n-a mai fost Milan pe podium, în returul unui sezon de Serie A? Știu că, aparent, răspunsul e greu, dar nu e. Din ultima etapă a sezonului 2012/2013, când bătea la Siena și termina în fața Fiorentinei. Cu Allegri antrenor. Ultima participare în Champions. Urmează Chievo, la Verona, după care vine derby-ul cu Inter. Foarte probabil, vor merge împreună în Champions.

Lazio – Roma 3-0

Tot cu o întrebare începem și povestea despre Derby della Capitale. De câte ori a învins-o Lazio pe Roma, la 3 goluri diferență? Doar o dată, până sâmbătă. Când se întâmplase ultima dată? Acum aproape 13 ani, tot cu un român în teren. Atunci, era de partea învinșilor. Chivu privea neputincios cum Ledesma, Oddo și Mutarelli îl învingeau pe Doni. Acum, Fane Radu a fost de partea cealaltă. S-a amuzat, probabil, pe seama stângăciilor lui Fazio și Juan Jesus. Fără ”The Greek God”, Roma a fost comică în apărare. A luat 3, putea lua mai multe. Un scor aspru, dar sever, după cum sună o vorbă din zilele noastre.

Că nu se aștepta nimeni la așa ceva e o altă poveste. De asta ziceam că Milan și Inter nu trebuie să-și facă prea multe probleme. Când îți dă 3 goluri o echipă care marcase mai mult de un gol doar cu Novara, nu poți avea prea multe pretenții. O victorie vitală a lui Lazio, care, dacă se impune și în restanța cu Udinese, o egalează pe Roma. Giallorossii au rămas la 4 puncte în spatele Milanului și joacă împotriva lui Empoli, în etapa următoare, dar după returul de la Porto. Așa că, atenție mare. Lazio merge la Florența. N-am zis nimic de ocazia lui Dzeko, la 1-0, pentru că nu avea rost să intrăm pe tărâmul lui ”ce-ar fi fost dacă”. N-a fost, așa că nu mai contează.

Torino – Chievo 3-0

Tot 3-0 a fost și în primul meci de duminică. Dar mult mai greu conturat. Vreme de 75 de minute, Torino s-a chinuit cu Chievo. Pe care a dovedit-o la execuția lui Belotti. Frumoasă, ce-i drept. De ciudă că au fost ținuți ca pe jar, ai lui Mazzarri le-au mai bătut două cuie veronezilor, în prelungiri.

Torino are 6 meciuri la rând fără gol primit, ceea ce n-a mai experimentat până acum, nici măcar în perioada de glorie. Granata revine în lupta pentru Europa, iar Chievo se pregătește să revină în Serie B.

Genoa – Frosinone 0-0

La fel ca Frosinone, care ține cu dinții de fiecare meci, dar nu te poți salva doar cu egaluri. Ionuț Radu a jucat 90 de minute, dar n-a fost suficient să primească notă în Gazzetta dello Sport. Motivul e simplu. Frosinone nu a tras niciun șut pe poartă. S-a apărat și a făcut-o bine, de vreme ce a jucat în 10 din minutul 34.

Udinese – Bologna 2-1

Tot spre B se îndreaptă și Bologna, care a pierdut la Udine. Penalty-ul din care friulanii au deschis scorul a fost hazliu. Sigur, doar pentru cei care nu au legătură cu echipa rossoblu. ”Ci puo stare” au zis italienii. A egalat Palacio, dar ultimul cuvânt l-a avut Pussetto. Al doilea succes consecutiv pentru Udinese, care s-a dus la 7 puncte de Bologna.

SPAL – Sampdoria 1-2

Quagliarella nu l-a putut depăși pe Batistuta, al cărui record l-a egalat, dar asta nu înseamnă că nu poate să-l bată pe Cristiano. Deocamdată, sunt la egalitate, cu 19 goluri. Quagliarella e doar al doilea, în toată istoria genovezilor, care reușește să marcheze de cel puțin 19 ori, în două sezoane consecutive. Primul a fost Montella – 1996/97 și 1997/98. Veteranul Sampdoriei a marcat de două ori la Ferrara, înainte ca o parte a suporterilor lui SPAL să plece din tribune, pentru că arbitrul a anulat un gol. SPAL a marcat, până la urmă, dar era prea târziu. Ai lui Semplici au doar o victorie în ultimele 17 etape, dar la cât de prost merg Bologna și Frosinone, pot sta liniștiți. Deocamdată, au 5 puncte peste zona roșie. Samp a revenit în lupta pentru Europa, care se anunță foarte interesantă.

Atalanta – Fiorentina 3-1

Cine credea că Atalanta  și Fiorentina au obosit, după thrillerul din Cupă, s-a înșelat. Măcar pe jumătate. Fiorentina a dat gol repede. A marcat Muriel, după un aut al gazdelor, din preajma propriului careu. Columbianul îl bate pe Icardi. Are 7 goluri din primele 8 șuturi pe poartă. N-a fost suficient, pentru că bergamascii s-au năpustit de-a dreptul către poarta lui Lafont. Bietul copil a făcut tot ce a depins de el, dar și așa a luat două goluri. Ghinionist la reușita lui Ilicic, deviată, francezul a fost învins și de Papu Gomez.

Abia în ultimul sfert de oră s-a oprit Atalanta. Era 3-1 de vreo 20 de minute, astfel că victoria nu mai era în pericol. În pericol e obiectivul Fiorentinei, aflată la 5 puncte de locul 7, care duce în preliminariile Europa League. Asta dacă toscanii nu câștigă Cupa și își iau de-o grijă. Cel mai emoționant moment a fost cel al comemorării lui Davide Astori, decedat în urmă cu un an. Ilicic și Badelj nu și-au putut stăpâni lacrimile.

Napoli – Juventus 1-2

Juventus a câștigat titlul. S-a dus la 16 puncte de Napoli, după a 8-a victorie consecutivă. Ziceam data trecută că șontâc-șontâc, echipa lui Allegri se distanțează și bate record după record. A făcut-o și acum. 26 de meciuri la rând fără eșec, în deplasare. Sună bine, dar ultimele două deplasări au fost un chin. După Bologna, Juventus a fost de nerecunoscut și la Napoli. Ajutată de Malcuit și Meret, echipa lui Allegri a marcat din lovitură liberă. După zeci de șuturi ale lui Cristiano, Pjanic s-a rugat de portughez să-l lase să-i arate cum se face. A transformat fără emoții. Primul gol din lovitură liberă, sezonul ăsta. 5 dintre ultimele 11 goluri ale bosniacului au venit din lovitură liberă. Oricum e cel mai bun executant din Serie A, din sezonul 2011/12 încoace. 16 goluri din situații de genul ăsta.

Când a marcat și Emre Can, cu ajutorul lui Hysaj, lucrurile erau clare. Sau cel puțin așa păreau. Pentru că Pjanic a luat al doilea galben în minutul 47, iar Juventus nu s-a mai întâlnit cu mingea. A fost o dominare totală, mai ceva ca la Madrid, dar golul lui Callejon nu a fost de ajuns. Insigne a ratat un penalty, în minutul 84 și asta a fost. Două penalty-uri a ratat Insigne în Serie A. Ambele cu Juventus. Koulibaly a scăpat de eliminare, în prelungiri, dar faza meciului a fost asta.

 

Bine că n-a luat Insigne cartonaș. Râdem, că altceva nu ne-a rămas de făcut. Napoli are 13 puncte mai puțin decât sezonul trecut, iar așa dezechilibru nu s-a mai văzut de mai bine de un deceniu.

Gazzetta dello Sport

Juventus nu are motive de bucurie, în ciuda victoriei. Arată mai rău ca niciodată, în mandatul lui Allegri, iar returul cu Atletico e aproape. Și pornește de la 0-2.

Etapa viitoare e prea puțin îmbietoare. Juventus va avea 19 puncte peste Napoli, cel puțin pentru 46 de ore. Napoli joacă pe terenul lui Sassuolo, Milan, la Verona, iar Inter, cu SPAL. Singurul meci tare e Fiorentina – Lazio. Roma încheie etapa, luni, cu Empoli.

sofascore.com
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *