UEFA Champions League, optimi. Bentornato, Juventus!

Când ai fost aproape să întorci un 0-3 acasă, chiar pe Bernabeu, nu te mai sperie nimic. Nici măcar perspectiva unui retur cu Atletico, început de la 0-2. La o săptămână de la eliminarea lui Real, a venit a doua cădere a Madridului. Nu e o remontada de dimensiuni epice, precum a Barcelonei, cu PSG, ci o ”mini remontada”. În fața unui mini adversar. Pentru că n-am văzut-o niciodată, în ultimii ani, pe Atletico, redusă la dimensiunea lui Udinese, spre exemplu, că tot s-a jucat recent.

Despre Cristiano vorbește toată lumea. Și-a ținut promisiunea și a eliminat-o pe Atletico. Dar n-a făcut-o singur. Pentru că atunci când a fost singur, rezultatul a fost 0-2 pe Wanda Metropolitano. Pe Cristiano îl știm. Feroce în fața porții. Abia așteaptă o oportunitate. Cât de mică. Dar meciul de aseară nu e despre Cristiano. E despre Bernardeschi, pe care mulți îl vedeau drept un moft al bianconerilor. Cred că s-a lămurit toată lumea de ce Allegri l-a preferat pe Bernardeschi lui Dybala. Un fotbalist cu foame de performanță, cu o dorință uriașă de a-și face loc în primul 11, în locul altuia care nu-și găsește locul după venirea lui Cristiano. Care crede că a dat destul sau care nu poate da mai mult. Bernardeschi i-a bântuit pe madrileni pe toată durata meciului. Cursele lui, fie pe dreapta, fie pe stânga, au creat panică. A făcut meciul perfect, chiar dacă nu a marcat.

Meciul de aseară este, în aceeași măsură, despre Allegri. Despre ideile unui antrenor tot mai contestat în ultima vreme. Nu mai e suficient să domini categoric un campionat pe care îl câștigi în aprilie. Meciul slab de la Napoli a tensionat atmosfera. Oamenii nu se mai mulțumesc cu puțin. Vor totul. Iar Allegri le-a dat aproape tot. Tot înseamnă visul din ultimele două decenii. Un vis spre care antrenorul livornez și băieții lui au mai făcut un pas. Nimeni nu s-a gândit că Allegri poate veni cu o mutare câștigătoare. Pe bună dreptate. Juventus a fost monotonă, de cele mai multe ori, în acest sezon. A dat impresia că se mulțumește cu puțin.

Retragerea lui Emre Can, în apărare, a însemnat un coșmar pentru Simeone. Allegri i-a acoperit spatele lui Joao Cancelo, pe care l-a asmuțit asupra flancului slab al madrilenilor. În tandem cu Bernardeschi, Joao Cancelo i-a făcut meciul un iad lui Juanfran. Care a mai jucat în stânga, dar nu împotriva unui astfel de adversar. Nu are răutatea lui Filipe Luis, nici fizicul lui Lucas Hernandez. N-a avut nici sprijinul lui Lemar, care, oricât încearcă, nu se poate adapta cholismului.

uefa.com

Meciul de aseară este despre spiritul de echipă. Un spirit care i-a lipsit lui Juventus, acum 3 săptămâni. Atunci, pe Wanda Metropolitano, Juventus a fost mică de tot. Atunci, campioana Italiei a fost într-un punct minim al sezonului. Criticată din toate părțile, cu spectrul eliminării în față, Juventus a fost în corzi, dar și-a revenit la timp pentru a opri căderea. Iureșul din prima parte a meciului a năucit-o pe Atletico. Trecurseră doar 5 minute și mingea intrase o dată în poartă, iar atacurile torineze provocau panică.

Rareori a reușit Atletico să se ridice la nivelul adversarului. Iar când a făcut-o, ca din senin, a lovit Cristiano. Timingul a fost perfect. Juventus a marcat în cele mai potrivite momente ale jocului. După aproape o jumătate de oră, când Atletico părea că supraviețuise și dădea semne că poate urca liniile. Imediat după pauză, când Cholo și ai lui nu se așezaseră bine în teren. Și pe final, când nimic nu mai putea fi făcut. În cele 10 minute scurse până la finalul meciului, n-am văzut nimic la Atletico. O echipă inertă, buimacă, incapabilă să se adapteze momentului. O echipă fără suflet.  Bentornato, Juventus!

Manchester City – Schalke 7-0

Scorul sezonului, pe Ettihad. Lui City i-a fost cel mai greu să marcheze primul gol. Pentru că, după penalty-ul lui Aguero, au mai venit două, în următoarele 7 minute. 3-0 la pauză, 7-0 la final. Prea multe nu sunt de spus. Așa e City. Când vrea, te sufocă. Alteori, se sufocă. S-a întâmplat cu Lyon, parțial cu Hoffenheim. Guardiola visează mai departe, la prima Ligă după Barcelona. A fost, dacă vreți, diferența dintre Champions League și Europa League. Schalke se întoarce cu coada între picioare în Bundesliga, unde o așteaptă un final teribil de sezon. Grijile retrogradării bântuie serios echipa care, anul trecut, a terminat campionatul pe locul 2.

sursă foto deschidere: uefa.com

.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *