N-a trecut o lună de când naționala de tineret ne ducea acolo unde nu ne închipuiam că vom mai ajunge. Între timp, am aflat că lucrurile nu stau așa cum ne-am imaginat. Că acele notti magiche din Italia nu au fost decât vacanța pe care am luat-o de la ritmul obosit de zi cu zi.

Am început devreme și am sfârșit rău. Cel puțin acum, după primul meci, nu avem motive să ne imaginăm o toamnă bogată. Campioana Ligii 1 e sub campioana dintr-o competiție care trimite reprezentanți în Europa doar pentru că are multe de oferit celor de la UEFA. Totuși, CFR Cluj nu a pierdut la Nur-Sultan, – ce glumă! – pentru că au unii ceva cu noi. Nicidecum! CFR a pierdut pentru că s-a obișnuit să piardă.

Între CFR varianta  de azi și CFR-ul de pe Old Trafford e o diferență uriașă. Trecută printr-o insolvență care continuă să bântuie Gruia, în ciuda titlurilor din ultimii doi ani, echipa lui Petrescu se chinuie să-și regăsească drumul european. Nu e de mirare, de vreme ce însuși antrenorul clamează superioritatea unui adversar care nu are nimic în plus. Astana e doar o glumă, o echipă în care tânărul Rotariu pare singurul prieten al mingii. Meciurile cu Atletico, Benfica sau Galatasaray sunt relicve dintr-o perioadă în care Ciprian Deac își arăta pătrățelele și își căuta împlinirea materială în fotbalul în care se refugiase după eșecul din Europa civilizată.

CFR a jucat doar 15 minute, pentru că atât poate. N-am învățat nimic din ce am trăit în Italia. E adevărat, timpul era prea scurt prentru a schimba ceva. Nu puteam face în 3 săptămâni ceea ce nu am făcut în 30 de ani. Oricum, fotbalul ofensiv nu ne caracterizează. Riscăm doar atunci când ne înghesuie timpul sau rezultatul. Altfel, suntem mulțumiți cu 0-0 și cu ideea de fie ce-o fi. Bucuroși le-om duce toate.

Prima partidă europeană a Ligii 1 putea trece lejer drept o partidă de old boys. Cu mulți jucători trecuți bine de 30 de ani, Astana și CFR au demonstrat de ce UEFA a pus 4 tururi preliminare înainte de grupele competițiilor europene. Mai jos, sunt doar piticii pe care s-ar putea să ne trezim, într-o zi, că nu putem să-i batem.

CFR suflă greu și cu Petrescu, omul care a lăsat mereu impresia că poate mai mult decât oferă. În 2018, fostul fundaș al lui Chelsea a fugit mâncând pământul după ce a luat titlul și a lăsat-o pe CFR să-și ducă crucea eliminării cu Dudelange. La mai puțin de un an distanță, campioana fotbalului care nu mai sperie pe nimeni s-a împiedicat de niște iluștri anonimi, în stepele care nu au nimic în comun cu fotbalul european.

Eșecul de la Astana, iertată fie-mi comoditatea de a utiliza numele vechi, în detrimentul celui care preaslăvește actualitatea politică din zonă, face și mai amuzantă revolta lui Hagi față de UEFA. Gică, unde mergem noi, domnule?

sursă foto deschidere: gsp.ro