Unde mergem noi, domnule?

N-a trecut o lună de când naționala de tineret ne ducea acolo unde nu ne închipuiam că vom mai ajunge. Între timp, am aflat că lucrurile nu stau așa cum ne-am imaginat. Că acele notti magiche din Italia nu au fost decât vacanța pe care am luat-o de la ritmul obosit de zi cu zi.

Am început devreme și am sfârșit rău. Cel puțin acum, după primul meci, nu avem motive să ne imaginăm o toamnă bogată. Campioana Ligii 1 e sub campioana dintr-o competiție care trimite reprezentanți în Europa doar pentru că are multe de oferit celor de la UEFA. Totuși, CFR Cluj nu a pierdut la Nur-Sultan, – ce glumă! – pentru că au unii ceva cu noi. Nicidecum! CFR a pierdut pentru că s-a obișnuit să piardă.

Între CFR varianta  de azi și CFR-ul de pe Old Trafford e o diferență uriașă. Trecută printr-o insolvență care continuă să bântuie Gruia, în ciuda titlurilor din ultimii doi ani, echipa lui Petrescu se chinuie să-și regăsească drumul european. Nu e de mirare, de vreme ce însuși antrenorul clamează superioritatea unui adversar care nu are nimic în plus. Astana e doar o glumă, o echipă în care tânărul Rotariu pare singurul prieten al mingii. Meciurile cu Atletico, Benfica sau Galatasaray sunt relicve dintr-o perioadă în care Ciprian Deac își arăta pătrățelele și își căuta împlinirea materială în fotbalul în care se refugiase după eșecul din Europa civilizată.

CFR a jucat doar 15 minute, pentru că atât poate. N-am învățat nimic din ce am trăit în Italia. E adevărat, timpul era prea scurt prentru a schimba ceva. Nu puteam face în 3 săptămâni ceea ce nu am făcut în 30 de ani. Oricum, fotbalul ofensiv nu ne caracterizează. Riscăm doar atunci când ne înghesuie timpul sau rezultatul. Altfel, suntem mulțumiți cu 0-0 și cu ideea de fie ce-o fi. Bucuroși le-om duce toate.

Prima partidă europeană a Ligii 1 putea trece lejer drept o partidă de old boys. Cu mulți jucători trecuți bine de 30 de ani, Astana și CFR au demonstrat de ce UEFA a pus 4 tururi preliminare înainte de grupele competițiilor europene. Mai jos, sunt doar piticii pe care s-ar putea să ne trezim, într-o zi, că nu putem să-i batem.

CFR suflă greu și cu Petrescu, omul care a lăsat mereu impresia că poate mai mult decât oferă. În 2018, fostul fundaș al lui Chelsea a fugit mâncând pământul după ce a luat titlul și a lăsat-o pe CFR să-și ducă crucea eliminării cu Dudelange. La mai puțin de un an distanță, campioana fotbalului care nu mai sperie pe nimeni s-a împiedicat de niște iluștri anonimi, în stepele care nu au nimic în comun cu fotbalul european.

Eșecul de la Astana, iertată fie-mi comoditatea de a utiliza numele vechi, în detrimentul celui care preaslăvește actualitatea politică din zonă, face și mai amuzantă revolta lui Hagi față de UEFA. Gică, unde mergem noi, domnule?

uefa.com

sursă foto deschidere: gsp.ro

  • 293
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *