Italienii țin la etichetă și au rămas consecvenți ideii de a da startul sezonului la finalul lui august, deși alții l-au început de 3 săptămâni. Toată lumea speră s-o detroneze cineva pe Juventus, tiranul care a pus stăpânire pe Serie A, în ultimii 8 ani.  Ce s-a schimbat? Ce ne așteaptă? S-au schimbat datele, în primul rând. Au fost eliminate etapele de Crăciun și Anul Nou. Serie A va lua pauză înainte de Crăciun și se va relua pe 6 ianuarie. 4 dintre primele 6 clasate au schimbat antrenorii. Alții au mizat pe continuitate. Unii au venit cu adevărate bombe. Alții preferă să consntruiască în tăcere. Luăm pe rând cele 20 de echipe, în ordinea clasamentului din sezonul trecut. Pronti? Si parte!

Juventus

După era Conte, s-a încheiat și era Allegri. Max a dus-o pe Juventus de două ori în finala Champions League, dar nu s-a putut întoarce cu trofeul la Torino. Jocul din ultimul sezon nu a fost ceea ce trebuia, mai ales pentru o echipă cu ambițiile bianconerilor, astfel că schimbarea era inevitabilă. Sarri e alesul, după ce a făcut din Napoli una dintre cele mai spectaculoase echipe din Italia, singura care i-a pus probleme în campionat. Totuși, una e să câștigi Europa League, cu Chelsea, și alta să mergi până la capăt în Champions, unde Sarri a trecut doar o dată de grupe, dar a fost eliminat în optimi. Pe lângă antrenor, Agnelli a venit și cu jucători, care pe bani, precum de Ligt, care gratis, precum Rabiot sau Ramsey. Juventus e, în continuare, favorită la titlu, dar are mai multe probleme de rezolvat. Nu-l va avea pe Sarri în primele două etape, din pricina unei pneumonii. Apoi, Sarri va trebui să-i împace pe toți jucătorii din lot. Sunt prea mulți și valoroși, astfel că, inevitabil, unii vor fi nemulțumiți. La Napoli, a făcut prea puține modificări. Primul 11 era bătut în cuie, rar se întâmpla să schimbe ceva. Doar așa, după un sezon, s-a ajuns la celebrul ”Sarri-ball”. Totuși, una e s-o faci cu Allan, Hamsik sau Mertens și alta e să-i ții pe bancă pe Higuain, Mandzukic sau Buffon. Ori De Ligt, așa cum tot mai des se spune. Olandezul pare să fi pierdut lupta cu Bonucci. În plus, trebuie să-i facă pe Cristiano și Dybala să vorbească aceeași limbă, ceea ce Allegri nu a reușit.  Visul Icardi rămâne interzis, deocamdată.

Napoli

Spre deosebire de rivala din Nord, Napoli a ales continuitatea. Merge pe mâna lui Ancelotti și a grupului din sezonul precedent. Sunt șanse minime ca Icardi să accepte transferul la Napoli, ceea ce înseamnă că tot Milik va juca titular. Și nu-l va avea în spate pe James Rodriguez, un alt vis interzis al napoletanilor. Tocmai a venit Lozano, de la PSV, dar va mai trece timp până ce mexicanul va fi titular. Sunt ceva schimbări în apărare, unde a apărut Manolas, în locul lui Albiol, revenit în Spania. În rest, cam aceiași oameni. Cam puțin pentru pretențiile și speranțele fanilor de pe San Paolo. Băieții lui Ancelotti nu au dat niciun moment impresia că pot fi o rivală serioasă în lupta pentru scudetto. Nici anul trecut, nici anul acesta. Cine știe, poate factorul Ancelotti să fie cel care s-o readucă pe Napoli în lupta pentru titlu. Tot despre asta a fost vorba și în sezonul precedent, dar așteptările au fost înșelate. Oricum, lucrurile s-au mai așezat, după un sezon.

Atalanta

Atalanta a fost surpriza stagiunii precedente. Locul 3 a fost o surpriză colosală din partea unui club pe care nimeni nu-l lua în considerare, în lupta pentru UEFA Champions League. Și Antonio Percassi a mers pe ideea continuității. Nici nu avea cum să fie altfel, deși, la începutul verii, s-a vorbit destul ed mult despre o eventuală trecere a lui Gasperini la Roma. Gasp a rămas pe loc, la fel ca o bună parte a echipei din sezonul precedent. O singură modificare s-a făcut, la nivelul apărării. A plecat Mancini, dar a venit Skrtel. Oricum, Gasperini avea obiceiul de a schimba fundașii de la etapă la etapă, astfel că nu ar trebui să fie o bătaie de cap prea mare.

Marea problemă o va reprezenta sezonul foarte încărcat. Meciurile de UEFA Champions League vin la pachet și cu un consum uriaș de energie, astfel că Atalanta, foarte probabil, va fi departe de performanța din sezonul precedent, în mai 2020. Poate chiar în afara cupelor europene. Să nu uităm, Atalanta nu a jucat în Europa în sezonul precedent, după ce a fost eliminată în play-off-ul Europa League, de Copenhaga. Greul îl vor duce tot Papu Gomez, Ilicic și Zapata. Îl putem lua în calcul și pe  Muriel, care a început entuziasmant la Fiorentina.

Inter

Inter o ia de la capăt, cu o reconstrucție pe care o așteptau mulți fani, de ani buni. Spalletti a fost îndepărtat, deși a prins Liga Campionilor. A fost adus Conte, în speranța că va reuși la Milano ceea ce a reușit la Torino. Mai ales că-l are alături pe Beppe Marotta. Alături de Conte, au venit jucători importanți, astfel că echipa va arăta diferit de ceea ce știam despre nerazzurri. Pornind de la sistem, 3-5-2-ul preferat de Conte. Godin a venit pentru a completa linia de 3 fundași, alături de Skriniar și De Vrij. La mijloc, apar Sensi, Barella și Lazaro, iar în atac, Lukaku.

Până să vină și Alexis Sanchez mai e, astfel că Lautaro pare sigur de postul lui. Au dispărut jucători cu personalitate, indezirabilii Icardi și Nainggolan. Dacă belgianul și-a găsit echipă, argentinianul se antrenează singur și e o sursă permanentă de energie negativă. Până la urmă, dacă tot l-a apucat negociatul cu Juventus, la începutul anului, trebuie să suporte consecințele. Icardi are oferte, dar nu o vrea decât pe Juventus, ceea ce pare un vis imposibil. Deocamdată. Problema nerazzurrilor e dată de schimbările masive de la nivelul echipei. Ar putea dura mai mult până ca echipa să se exprime așa cum se așteaptă Conte și suporterii. Sau, în cazul fericit, Conte a rezolvat totul și Inter va porni ca din pușcă. E greu de spus în momentul acesta.

Milan

La fel ca rivala din oraș, Milan a făcut schimbări masive, în speranța de a reporni un club uriaș, aflat într-o situație dificilă. Rossoneri au fost excluși din Europa, o decizie pe care au acceptat-o pentru ca UEFA să nu deschidă un alt dosar în ceea ce privește nerespectarea fair-play-ului financiar. Maldini și Boban se ocupă de transferuri, dar achizițiile au respectat doar o parte a strategiei elaborate de americani. Au venit jucători tineri, capabili să facă un salt important, în viitor, dar Milan are nevoie de certitudini. Rossoneri l-au ales pe Giampaolo, un antrenor fără performanțe, dar care, teoretic, trebuie să imprime un joc frumos și eficient. Cu cine? E greu de spus, în condițiile în care, la mijlocul terenului, au venit Bennacer și Krunic, de la retrogradata Empoli. Milan trage de Atletico și Angel Correa, în speranța de a-i asigura lui Piatek un partener care să-i pună calitățile în valoare. Până să vină Correa, Giampaolo mizează pe Suso și pe Rafael Leao, adus de la Lille. Leo Duarte și Theo Hernandez completează o listă interesantă de achiziții, dar care, cum spuneam mai devreme, nu oferă certitudini. De când s-a apucat să cheltuiască sute de milioane pe jucători care nu fac banii, Milan nu pare să se fi gândit niciodată că, decât să dea 25-30 de milioane pe jucători obișnuiți, mai bine investea într-un antrenor de calitate. Oricum, dacă a fost aproape cu Gattuso, nu e exclus să-i iasă cu Giampaolo, deși pare teribil de greu.

Roma

Roma a schimbat, la rându-i, antrenorul. Finalul cu Ranieri a fost dezamăgitor, la fel ca startul cu Di Francesco. A fost adus Paulo Fonseca, un antrenor care le-a pregătit pe Porto, Braga sau Pacos Ferreira, dar performanțele le-a obținut în Ucraina, la Șahtior. Asta însemnând 3 titluri la rând, 3 cupe și o Supercupă. Roma îl știe, că a eliminat-o greu pe Șahtior, în optimile UCL, în urmă cu două sezoane. Sunt schimbări la nivelul defensivei, de unde a plecat Manolas, înlocuit cu Mancini. Spinazzola și Zappacosta ar putea juca titulari, la fel ca Veretout, care nu ar trebui să lipsească de lângă Pellegrini. Pe lângă Manolas, De Rossi și El Shaarawy s-au despărțit de Roma, care i-a prelungit contractul lui Dzeko. Prezentată drept un mare succes, afacerea are, mai degrabă, un iz de eșec, dat fiind că Roma n-a reușit să aducă pe nimeni în ofensivă. Asta nu înseamnă că Dzeko nu va putea marca 20 de goluri în sezonul ce începe azi. Chiar, ar putea? 🙂

Torino

An de an, Torino își propune să guste puțin din gloria de odinioară. Asta, în fotbalul zilelor noastre, înseamnă o participare în Europa League. Mai mult, e imposibil. Torino a intrat neașteptat în preliminariile Europa League, de unde e pe care să fie eliminată, după eșecul cu Wolverhampton. Factorul Mazzarri își spune cuvântul, așa cum s-a întâmplat și în sezonul precedent, când Torino a clacat tocmai când își făcea planuri de Champions League. Nu s-a întâmplat mare lucru în vară. Singura modificare e la nivelul defensivei, unde Lyanco ar urma să fie titular, după ce i-a expirat împrumutul la Bologna. În rest, nici ambițiile nu sunt cine știe ce, dacă ne uităm pe lista obiectivelor. Foarte probabil, va urma tot un loc 7 sau 8, care să-i mai amăgească puțin fanii de pe Olimpico.

Lazio

Lazio are ambiții, are suporteri, dar n-are lot. Pentru că n-are bani. Cel puțin asta zice Lotito, an de an. Cu alte cuvinte, o echipă croită pentru Europa League, capabilă să producă surprize pe termen scurt, dar care are probleme cu obiectivele pe termen lung. Își propune Champions, ajunge în Europa League, dar salvează sezonul cu o cupă pe care le-o aruncă în față rivalilor de la Roma. Probabil că asta se va întâmpla și în acest sezon. Tot Inzaghi, tot Immobile, tot Correa, Leiva, Lulic sau Milinkovic-Savic. Sigur, nu e de plâns, dar nici speranțe prea mari nu-ți poți face când Lazzari e cel mai important transfer.

Sampdoria

Sampdoria l-a exploatat la maximum pe Quagliarella, pe care l-a făcut golgheter la 36 de ani, în fața lui Cristiano Ronaldo. Totuși, iluzia europeană s-a spulberat într-un moment în care Samp era mai aproape ca niciodată. Giampaolo și-a luat iluziile pe care i le vinde Milanului, în momentul ăsta, și a venit Di Francesco, omul cu semifinala de ligă, din urmă cu două sezoane. Blucerchiati nu arată nici mai bine, dar nici mai rău ca anul trecut. Andersen poate fi înlocuit cu succes de Murillo, iar Praet, deși titular cert, în ultimele 3 sezoane, e departe de a fi de neînlocuit. Altfel, pe urmașii lui Papa Mantovani îi văd tot pe la mijlocul clasamentului, ca până acum. Mai ales că e o perioadă de tranziție, la nivelul conducerii, unde Ferrero își pregătește exit-ul.

Bologna

Discuția despre Bologna nu trebuie începută de la ce a fost în sezonul precedent, ci de la starea lui Mihajlovic. Venit într-un moment în care Pippo Inzaghi aproape că îngropase echipa, Sinisa nu numai că a readus-o pe linia de plutire, ci a urcat-o până la mijlocul ierarhiei, departe de orice grijă. Acum, gestul lui Joey Saputo, de a-i lăsa echipa pe mână unui antrenor care luptă contra leucemiei, lasă loc de discuții. Sigur, din punct de vedere uman, e un gest extraordinar, în ajutorul unui antrenor care a salvat echipa într-un moment critic. Din punct de vedere fotbalistic, Bologna ar putea avea probleme destul de mari, pentru că Sinisa nu va putea fi alături de echipă în fiecare zi, ca până acum. Am mai avut astfel de exemple, iar lucrurile nu au mers bine deloc. Nici pentru echipă, nici pentru antrenor.

Sassuolo

Sassuolo e o echipă stranie. Capabilă să facă rezultate excepționale, echipa lui De Zerbi are perioade în care clachează inexplicabil. Așa a fost și în sezonul precedent și nu sunt motive să credem că lucrurile ar sta diferit în prezent. Mai ales că a cedat jucători importanți – Lirola, Demiral, Sensi, iar pe această listă îl putem include și pe Boateng, turistul fericit din Barcelona. Au venit doi jucători de la Empoli, ceea ce o face pe Sassuolo egala lui Milan. Mai glumim puțin, deși nu s-au estompat victoriile neroverzilor cu actuala echipă a lui Giampaolo. Foarte probabil, va fi un alt sezon în care Sassuolo își va face punctele de care are nevoie pentru un final liniștit, după care nu se va mai concentra prea mult.

Udinese

Friulanii au făcut un final de sezon ”remarcabil”. Au profitat de apatia unor echipe care-și rezolvaseră problemele, într-un fel sau altul, și au încheiat cu 3 victorii consecutive. Suficient pentru a rămâne în Serie A, dar nu neapărat liniștitor în perspectiva noului sezon. A rămas Igor Tudor, dar senzația e că Udinese face tot posibilul să aibă probleme în continuare. E lăudabil că se merge pe mâna celor care au salvat echipa, dar finalul de sezon a fost mincinos. Nu e exclus ca oamenii pe care-i invidiază Marica să intre serios în hora retragradării și să n-o mai poată părăsi.

SPAL

SPAL a avut un sezon contrastant. A început perfect, după care a mai câștigat doar două dintre următoarele 23 de partide. Când lucrurile se complicaseră teribil, echipa lui Semplici a venit cu 7 victorii și o remiză

9 etape, astfel că ultimele 3 înfrângeri n-au mai contat. Echipa e cam aceeași. Au venit Berisha, D’Alessandro și Di Francesco, singurii care emit pretenții la titularizare. Semplici l-a pierdut pe Lazzari, pe care a încasat 10 milioane. În rest, tot în Petagna stau speranțele echipei de pe Paolo Mazza.

Parma

Cam același lucru e valabil și pentru Parma, care a avut cea mai slabă apărare dintre echipele rămase în Serie A. I Crociati nu au schimbat prea mult la nivelul defensivei, unde a apărut doar Laurini. În rest, sunt aceiași fundași. D’Aversa schimbă întreg flancul drept, iar venirea lui Karamoh are darul de a mai lua din presiunea de pe umerii lui Gervinho. Karamoh e același gen de jucător, rapid, cu tehnică bună, oar atacul Parmei, în care-l vom mai regăsi pe Inglese, poate pune mari probleme. Oricum, problema rămâne apărarea, iar dacă defensiva se va prezenta la fel ca în stagiunea precedentă, s-ar putea ca Parma să nu mai scape.

Cagliari

Sarzii și-au făcut echipă interesantă. Mizează totul pe Rog, Nandez, un uruguayan interesant, și Nainggolan, în condițiile în care a plecat căpitanul Barella, la Inter. Ca mai mereu, Cagliari va juca bine pe teren propriu, dar asta s-ar putea să nu fie suficient.  Și ar mai fi câteva probleme. Timpul de adaptare a lui Nandez și starea lui Nainggolan. Belgianul a revenit acasă, dar s-ar putea ca mintea să nu-i stea numai la fotbal, dat fiind că soția sa urmează un tratament pentru cancerul de sân. Iar asta ar putea fi o problemă. Sarzii se bazează pe Ninja, iar starea acestuia va fi determinantă pentru evoluția sarzilor.

Fiorentina

Fiorentina încearcă să se reinventeze după un sezon de coșmar, în care a terminat pe locul 16, la doar 3 puncte de retrogradare. Familia della Vale și-a luat adio de la echipa pe care a readus-o la suprafață, după falimentul din 2002. Clubul a ajuns la Rocco Commisso, care a promis că sezonul precedent va rămâne doar o amintire neplăcută din istoria recentă. În mod curios, l-a păstrat pe bancă pe Vincenzo Montella, care a obținut doar două puncte în cele 7 etape după ce a preluat echipa de la Stefano Pioli. Toscanii au făcut investiții, au readus jucători împrumutați, au transferat alții și speră într-un sezon mult mai bun ca precedentul. Nu că ar fi foarte greu, dar cine știe? Piesa de rezistență ar trebui să fie Ribery, abia venit la Florența. Boateng e și el un nume, la fel ca Badelj, Lirola sau Pulgar. Nu de titlu, dar măcar de jumătatea clasamentului, în primă fază. Chiesa a rămas, cel puțin pentru moment, așa că Fiorentina n-ar trebui să-și facă mari probleme.

Genoa

Genoa s-a salvat in extremis, cu un egal absolut jenant pe terenul Fiorentinei, pe care n-ar fi putut-o bate niciodată dacă Empoli scotea o remiză cu Inter. Prandelli a fost înlăturat, dar Preziosi l-a adus pe Andreazzoli, cel care a retrogradat cu Empoli. Sigur, ultima impresie contează, iar Empoli a jucat alla grande ultimele 4 etape, în care a câștigat de 3 ori și a fost la câțiva centimetri distanță de un egal salvator cu Inter. Totuși, același Andreazzoli a fost pe bancă și în prima parte a sezonului, când rezultatele proaste l-au silit pe președintele Fabrizio Corsi să-l demită prin noiembrie. Ciudat.

Cum necum, Nonno Andreazzoli se va ocupa de o echipă mult mai bună decât cea din sezonul precedent. Radu și Romero au rămas, deși sunt în proprietatea Interului, respectiv a lui Juventus, iar lor li se adaugă Saponara, Zapata, Barecca, Pinamonti și Lasse Schone, acesta din urmă adus de la Ajax. Ar trebui ca Genoa să prindă un loc în primele 10, la cum arată lotul, dar încurcate sunt căile fotbalului.

Brescia

Brescia e deținătoarea unui record nefericit. Are 12 retrogradări în palmares, cele mai multe, dar speră să o evite pe a 13-a. Oricum, italienii nu le au cu 13, pentru ei 17 e cu ghinion, așa că ”Le Rondinelle” nu au a se teme prea mult. Mai ales că l-au adus pe Balotelli, cel mai surprinzător transfer din Serie A, în acest sezon. Pentru cei care nu știu prea multe, să zicem că e o revenire acasă. Deși s-a născut la Palermo, Balotelli a crescut la Brescia. Dacă Tonali e atât de bun precum se spune, parteneriatul cu Balotelli ar trebui să-l facă golgheter pe ”veteranul” de 29 de ani, iar pe puștiul de 19 ani unul dintre cei mai buni pasatori din Serie A. Totuși, Balo vine cu o problemă la Brescia, o suspendare de 4 etape ceea ce ar face ca startul să fie mai lent. Oricum, e de urmărit echipa lui Eugenio Corini, care încă mai speră să dea o a doua lovitură – readucerea lui Marchisio în Serie A.

Lecce

Lecce s-a întors în Serie A după 7 ani în care a experimentat o mulțime de senzații intense. Abia retrogradați în Serie B, salentinii s-au trezit direct în Serie C, în urma unui scandal cu niște meciuri trucate, care i-a adus și o interdicție de 5 ani președintelui Pierandrea Semeraro. Calvarul  din Serie C a ținut până în 2018, când, după ani de încercări și ratări dureroase, Leccea urcat în Serie B. Imediat a urmat promovarea în Serie A, dar perspectivele nu sunt prea îmbucurătoare. Fabio Liverani a obținut câteva întăriri. Au venit Benzar, de la FCSB, cel mai mare transfer al salentinilor, 1,3 milioane de euro, Shakov, de la PAOK, dar și câteva nume cunoscute, precum Rossettini, Lapadula sau Farias. Oricum, misiunea se anunță dificilă, mai ales că peste jumătate din echipele nou-promovate s-au întors în Serie B după un singur sezon de A.

Hellas Verona

Și așa am ajuns la etern candidata la retrogradare, Hellas Verona. Fostă câștigătoare de scudetto, la mijlocul anilor 80, Verona e departe de tot de gloria de altădată. A făcut potecă între Serie A și Serie B, iar acest sezon se anunță doar un scurt popas pe drumul de întoarcere în Serie B. Nici Ivan Juric nu reprezintă o garanție a succesului, cu atât mai mult cu cât numele celor care au venit sunt mai puțin răsunătoare decât în cazul altor echipe. Va fi o luptă dură pentru Hellas, care nu va avea parte nici de o nouă ediție din Derby della Scala, pentru că a făcut schimb de locuri cu rivala Chievo. Așa că rămânem cu 8 ”stracittadini”, în loc de 10.

Românii din Serie A

Vlad Chiricheș – Napoli

Ștefan Radu – Lazio

Ionuț Radu – Genoa

Romario Benzar – Lecce

Ricardo Farcaș – SPAL

Deian Boldor – Hellas Verona

Programul primei etape

Sâmbătă,ora 19:00

Parma – Juventus

Sâmbătă, ora 21:45

Fiorentina – Napoli

Duminică, ora 19:00

Udinese – Milan

Duminică, ora 21:45

Cagliari – Brescia

Verona – Bologna

Roma – Genoa

SPAL – Atalanta

Torino – Sassuolo

Sampdoria – Lazio

Luni, ora 21:45

Inter – Lecce

De marți încolo, ne auzim pentru rezumatele fiecărei etape. Auguri!

sursă foto: Gazzetta dello Sport