S-a dus repede etapa intermediară, fără prea mult spectacol, fără prea mulți spectatori. Până la urmă, nu poate fi spectacol în fiecare zi. Mai ales dacă primul meci e Verona – Udinese, nefericită alegere, un fel de Voluntari – Sepsi, în deschiderea Ligii 1. Ideea e că se pot trage anumite concluzii, deși au trecut doar 5 etape. Le luăm pe rând.

Verona – Udinese 0-0

Motive pentru a urmări meciul de pe Bentegodi nu prea a găsit nici Gazzetta, care a scăldat-o cu privire la nevoia de puncte. Cam asta a fost ideea de bază, cam așa s-a jucat. Fără artificii, doar cu multă alergătură. Mult zgomot pentru nimic, deși fanii Veronei ar merita un premiu pentru stoicismul cu care îndură acest du-te / vino între Serie A și Serie B. Totuși, putea fi victorie pentru echipa gialloblu, dacă nu avea Musso un moment de inspirație divină, la lovitura de cap a lui Stepinski, din final. Prea puțin fotbal, prea puține puncte. Mai ales pentru Udinese, care se poate consola măcar cu ideea de a fi pus punct seriei de 3 eșecuri.

Brescia – Juventus 1-2

Marea revenire a lui Balotelli a fost un fâs. Doar câteva vorbe aruncate la final, că, fotbalistic vorbind, Super Mario n-a oferit nimic. O lovitură liberă, câteva pase și multă vorbă. Se vede că n-a jucat de 4 luni. Deocamdată, stă în umbra lui Tonali, Il migliore de la Brescia, și Donnarumma, golgheterul echipei lui Corini. Dincolo, Juventus l-a regăsit pe Dybala, în elementul lui, în absența lui Cristiano. Victorie la limită, gol Pjanic, al 10-lea din afara careului, din ultimele 11. În rest, prea puține lumini în jocul lui Juventus, al cărui golgeter e ”Autogol”. După Koulibaly, a marcat în proprie poartă și Chancellor. Dacă mai punem și șutul deviat al lui Ramsey, cu Verona, sunt 3. Așa e când ești echipă mare – adversarii fac pe ei de frică. Așteptăm și un joc mai legat al lui Juventus.

Roma – Atalanta 0-2

Atalanta a reparat boacăna pe care a făcut-o pe teren propriu cu Torino. A câștigat la Roma, iar ceea ce este mai important, nu a luat gol. Jocul a semănat cu cel de anul trecut, iar rezultatul e meritat. Fonseca l-a debutat pe Smalling, dar a ieșit rău, nu neapărat pentru că a greșit fundașul venit de la United, ci pentru că toată echipa a jucat șters. Un eșec pe care și l-a asumat antrenorul, care avertiza că nu trebuie ”fare festa” după victoria de la Bologna. A avut dreptate, Roma a pierdut primul meci din campionat, iar Atalanta a urcat pe 3, ocupat și la finalul sezonului precedent.

Fiorentina – Sampdoria 2-1

În ultimele etape, Fiorentina și Sampdoria și-au pasat cu grație ultimul loc. La ora confruntării directe, toscanii erau ultimii, singurii care nu câștigaseră niciun meci în acest sezon. Acum, ai lui Di Francesco au încasat-o din nou. Ribery și Chiesa se simt din ce în ce mai bine împreună.  Francezul a centrat la golul lui Pezzella, italianul a marcat pentru 2-0. Deși lucrurile erau cam clare atunci când a fost eliminat Murillo, lui Montella i-a pierit zâmbetul de pe față, când a marcat Sampdoria. Mai erau 10 minute până la final, iar meciul cu Atalanta se disputase cu doar 3 zile înainte. I blucerchiati n-au mai marcat, iar Montella a obținut, în sfârșit, primul succes de când a venit pe Artemio Franchi. Iar asta s-a întâmplat acum 5 luni. Tradus în etape, înseamnă 12. Prima victorie a Fiorentinei, din februarie încoace și prima pe teren propriu, în 2019. Sampdoria e ultima, cu 4 eșecuri în 5 etape, dar nu e singura în această situație.

SPAL – Lecce 1-3

SPAL împărtășește soarta Sampdoriei, după 5 etape. Are o singură victorie, 2-1 cu Lazio, și 4 eșecuri. Ultimul, chiar acasă. La Ferrara, Petagna, Di Francesco, Kurtic și ceilalți s-au împiedicat de Lecce. Au pierdut cu 3-1, din două penalty-uri, și l-au pierdut și pe D’Alessandro, care și-a rupt ligamentele încrucișate la jumătatea primei părți. 6 luni pe bară. Tot pe bară, dar din motive pur fotbalistice, a rămas și Benzar. Lecce are 6 puncte, toate câștigate afară. Și probabil cu 6 va rămâne până pe la finalul lui octombrie, pentru că urmează  să joace cu Roma, Atalanta, Milan și Juventus. Deși cu Milan…

Genoa – Bologna 0-0

Pentru că ne-am bucurat prea mult că văzusem doar un 0-0 în primele 4 etape, intermediara ne-a dat două meciuri fără goluri. După cel de la Verona, nu s-a marcat nici pe Marassi, unde Genoa și Bologna au oferit fotbal cu țârâita. Puține șuturi pe spațiul porții și două bare. Plus momentul de glorie al lui Sansone. ”Mo je faccio er cucchiaio” o fi zis. Dar Totti – lăudată fie ziua în care Dino Viola a plătit ca să nu ajungă la Lazio! – e unul singur. Și dacă tot l-am adus în discuție pe Il Re di Roma, îi transmitem un sincer ”Auguri!”, că tot împlinește 43 de ani astăzi. Așa că Sansone a dat-o în bară de la 11 metri, iar Radu a scăpat fără gol. Prima dată în sezonul ăsta. A luat un 6 plin, pentru că nu a avut ce apăra.

Parma – Sassuolo 1-0

Tot cu un 6 s-a ales și Chiricheș, care a făcut o boacănă mare în prima repriză pe Ennio Tardini. Parma l-a iertat, așa că nu a influențat cu nimic rezultatul. Care e meritat, chiar dacă a venit în prelungiri, după un autogol al lui Bourabia. Gervinho a marcat de două ori, dar de fiecare dată bucuria i-a fost stricată de VAR. Consigli i-a apărat un penalty lui Inglese. Are 4 parate în 2019 și 23 din 67, în toată cariera. Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine – cred că au și italienii vorba asta. 6 puncte pentru ambele echipe, care se află la egalitate cu alte 3.

Inter – Lazio 1-0

Inter își ia misiunea în serios. La fel ca Handanovic, care a ajuns la 300 de meciuri în tricoul nerazzurro și a spus că nu se retrage până nu câștigă un titlu. De dragul lui Ionuț Radu, ar fi frumos să-l câștige anul ăsta, să ne lase și nouă mândria de a avea, din nou, un jucător la o echipă mare din Serie A. Fie ea și Inter. 🙂 Așa că slovenul venit pe Meazza, în 2012, ca să câștige trofee – în 7 ani nu s-a ales cu nimic – și-a luat rolul în serios. A zburat din bară în bară și s-a terminat 1-0 pentru Inter. Golul l-a dat D’Ambrosio, chiar culmea, și a fost suficient pentru al 5-lea succes în startul sezonului. În ’66 și în 2015 a mai câștigat Inter primele 5 meciuri ale sezonului. Legenda spune că aproape 60% din echipele care au început cu 5 victorii, au câștigat și Scudetto. Inter e una dintre cele care n-au făcut-o, la fel ca Roma. Acum, Conte nu e Mancini, deși rezultatele seamănă. Lazio a jucat bine, putea marca, dar s-a ales cu praful de pe tobă, așa cum se întâmplă mai mereu când vine în Lombardia. Fane Radu n-a jucat. Parada etapei e a lui Handanovic, deși o merita și Musso.

Napoli – Cagliari 0-1

Napoli face totul ca să demonstreze că e o echipă pe care nu te poți baza. Nici la pariuri, boală gravă, nici în lupta pentru Scudetto. Când ți-e lumea mai dragă, napoletanii fac o nefăcută. După autogolul lui Koulibaly, de la Torino, ai lui Ancelotti au făcut-o lată acasă, cu Cagliari. Adică adversarul pe care-l bătuseră în ultimele 7 meciuri, iar de vreo două ori cu 5-0. Acasă și în deplasare, fără diferențe. Robin ”Făt-Frumos” Olsen s-a luat la trântă cu balaurul napoletan. Care nu prea a avut 7 capete. Nici măcar 3. Llorente și Milik au început pe bancă, în ideea de a nu se obișnui cu postura de titulari și nici cu senzația de după goluri, ca la Lecce. Au jucat doar după pauză, când Ancelotti a văzut că nu-i a bună. Golul l-a dat Lucas Castro, care a oferit și declarația serii: ”toată lumea în Argentina se bucură. Sper că a văzut golul și Maradona”. Amuzant, ce să zic?

Torino – Milan 2-1

Dintre echipele cu pretenții, Torino și Milan au dezamăgit profund în startul sezonului, astfel că meciul direct era considerat drept ocazia ideală de a se revanșa. Treabă serioasă a făcut Milan, vreme de 60 de minute. L-a regăsit pe Piatek, marcator al unui gol, din penalty, și autor al unor ratări uriașe. Și jocul a fost bunicel, dacă e să comparăm cu tot ce am văzut până aseară. Torino n-a dat niciun șut pe poartă în prima repriză, ceea ce tinde să fie o problemă, mai ales că e a 3-a oară la rând când se întâmplă. Toate bune și frumoase până s-a dus totul de râpă, în doar câteva minute. Doppietta Belotti, și cu ajutorul lui Donnarumma, așa că forcingul de final a fost inutil. Kessie și Piatek au ratat ocazii cât casa, în minutele de final, iar Torino urcă în zona europeană, la un singur punct de podium, acolo unde a fost și Milan, până prin minutul 70. După care a dispărut și se anunță un sezon negru. Milan n-a mai bătut la Torino din 2012, ceea ce pare de domeniul fantasticului. Giampaolo speră să se redreseze, deși, la cum joacă echipa, nu mai prinde nici ziua în care va fi anunțat proiectul câștigător pentru noul stadion, darămite să antreneze acolo.

Etapa viitoare, avem ceva acțiune, deși nu prea e nimic deosebit. Juventus o are acasă pe SPAL, Inter merge la ultima clasată, iar Napoli o primește pe Brescia.  Roma joacă la Lecce, iar Lazio, acasă cu Genoa. Ca nume, meciul etapei ar fi Milan – Fiorentina. Ca joc… Alla prossima!

foto deschidere: inter.it