”If you ask the cow when the train is coming she’s not going to answer” – proverb argentinian

Două au fost momentele cele mai importante al primei seri de UEFA Champions League. Tottenham a reușit să piardă un meci care părea închis, iar Liverpool era să rateze o victorie sigură, după ce a condus-o  cu 2-0 pe PSG. În rest, Messi a dat 3, Naldo a făcut două penalty-uri, Napoli n-a câștigat la Belgrad, Atletico a făcut-o la Monte Carlo, Borussia la Bruges, iar Cim-Bom le-a arătat rușilor cum se joacă un prim meci în grupe. Le luăm pe rând, în ordine cronologică din punctul de vedere al relevanței – pentru mine –  și vă anunț, din start, că tripla lui Messi trebuie să aștepte, nu pentru că n-ar fi importantă, ci pentru că a venit într-un meci dezechilibrat din start.

Inter – Tottenham 2-1

Inter s-a întors în Champions League după 7 ani de suferință, iar toată această suferință a fost dată uitării cu un urlet care a cutremurat istoricul San Siro, în momentul imnului. Foamea de fotbal la cel mai înalt nivel s-a văzut și în primele minute, când echipa lui Spalletti s-a năpustit într-un pressing pe care, evident, nu l-a putut face decât vreo 10 minute. Când lucrurile s-au mai calmat, am văzut de ce și Inter, și Tottenham au probleme în campionat. Două echipe care, distribuite într-o grupă a cărei mare favorită e Barcelona, au încercat să profite de eroarea adversarului. Mai legată, mai obișnuită cu meciurile de acest gen, trupa lui Pochettino a preluat, ușor-ușor, conducerea meciului. A avut posesia mai bună, a pasat mai bine, dar, la fel ca Inter, a așteptat totul de la un singur jucător. Eriksen  s-a conformat și l-a lăsat singur cu portarul pe Kane, neașteptat de ezitant în cea mai clară situație de gol a primei reprize. Și singura pe care a avut-o atacantul londonez.

Inter a sperat doar la mingile venite din flancuri, într-un careu în care Icardi nu prea s-a simțit în largul lui. Nevoit să improvizeze cu Skriniar în banda dreaptă, Spalletti a mutat jocul în partea opusă, dar Perisic n-a putut trece de Aurier și a fost prima schimbare a nerazzurrilor. Un mijloc lent, fără prea multă creativitate, n-a putut susține faza ofensivă, astfel că Inter a avut rareori șansa de a pune în pericol poarta lui Vorm. La acest nivel, se vede foarte bine că mult trâmbițata campanie de achiziții a Interului nu a fost chiar așa spectaculaosă. Inter nu are , în spatele lui Icardi, un jucător care să facă diferența. Nainggolan, folosit în acea poziție și la Roma, poate schimba soarta unui meci, dar nu o poate face în mod constant. Iar de constanță, Inter are nevoie ca de aer.

Golul norocos, până la urmă, marcat de Eriksen a trimis-o pe Inter într-o stare vecină cu depresia, cu atât mai mult cu cât minutele treceau și echipa lui Spalletti nu reușea să aducă mingea în careul lui Vorm. Numai că, deși totul părea că merge în favoarea englezilor, Pochettino a făcut o modificare care a coborât centrul de greutate al echipei. Tottenham a încercat să facă posesie, dar a pasat mai jos decât o făcuse până în momentul schimbării lui Lamela cu Winks. O modificare defensivă, venită cu 18 minute înainte de finalul meciului. Invitată să atace, echipa lui Spalletti nu prea a știut ce trebuie să facă, până când Icardi, sătul să aștepte mingea în careu, a decis să facă un pas în spate.

Ce a urmat, știm cu toții. Șut formidabil și gol la prima minge expediată pe spațiul porții. Specialitatea casei. Iar Scala fotbalului italian s-a cutremurat din nou. Atât de mult, încât i-a amestecat gândurile și lui Pochettino. L-a scos și pe Eriksen, în încercarea de a apăra un punct, bun altfel, în deplasare, dar nu s-a ales cu nimic. În același timp, simțind miros de sânge, Spalletti l-a trimis în teren pe Borja Valero, care n-a jucat prea multe mingi, dar introducerea lui a avut menirea de a trimite un semnal puternic de pe bancă. Se poate! Iar eroarea lui Winks, care a ieșit târziu – la riprendeeeeee Vecinooooo! – i-a permis Interului să termine perfect un meci din care era să nu se aleagă cu nimic. Așa cum a pățit Pochettino care, în ciuda teoriei, rămâne corigent în ceea ce privește practica. După returul cu Juventus, din sezonul trecut, Tottenham pierde și pe terenul Interului, exact în aceeași manieră. Vaca, tot vacă!

sursă foto: uefa.com

Liverpool – PSG 3-2

Nu cred că s-au mai strâns vreodată, într-un meci de UEFA Champions League, atâția atacanți importanți, ca aseară, pe Anfield. Salah și Mane, fără Firmino, până spre final vs Mbappe, Cavani, Neymar. Messi și Cristiano sunt singurii care au lipsit, din tot ce are mai bun fotbalul, în acest moment. Cele mai în formă formule ofensive nu aveau cum să producă decât un meci foarte spectaculos. Și dramatic, prin desfășurarea pe care n-o anticipa nimeni, atunci când cormoranii se distanțau la două goluri.

Cele mai spectaculoase echipe din Anglia și Franța își dispută supremația într-o grupă în care mai joacă și Napoli. Pe Steaua Roșie o lăsăm deoparte, în ciuda rezultatului de aseară. Marele meci de pe Anfield era să se transforme într-un fiasco pentru echipa lui Klopp. N-ar fi fost prima dată, dar ar fi fost dureros, după întâlnirea cu un adversar inferior.

Am vorbit mai devreme despre calitatea pe care cele două echipe o au în compartimentul ofensiv. Deși unora le e greu să facă o diferență clară între atacanții celor două echipe, eu merg, fără ezitare pe tripleta Mbappe – Cavani – Neymar. Știu că fanillor lui Liverpool nu le cade bine, dar mai uitați-vă o dată pe nume. Nu pe statistici, pentru că statistica spune doar o parte a poveștii.

Salah-Firmino-Mane vs Mbappe-Cavani-Neymar

Pe hârtie, PSG iese în avantaj. Pe teren, Liverpool a câștigat. Explicația nu stă în performanțele individuale ale celor menționați, deși e importantă și aceasta, vezi golul de 3-2, ci în evoluția colectivă. Atacanții lui Liverpool au în spate o echipă care îi împinge spre poarta adversă, care le aduce mingea în fața porții. Cei ai lui PSG sunt nevoiți să tragă echipa după ei. Pentru că echipa îi lipsește Parisului, oricât de cuprinzătoare ar fi colecția de vedete din ofensivă.

Primul 11 al lui PSG este incomplet fără Verratti. După cum lotul este incomplet și aici e suficientă o simplă privire aruncată pe banca de rezerve. Tuchel nici măcar nu a făcut toate cele 3 schimbări. S-a oprit la două, deși putea face doar una. Choupo –Moting și Kehrer sunt capricii ale antrenorului, la fel cum a fost și Krichowiak, pe vremea lui Emery.

Marquinhos nu e mijlocaș central, nici măcar nu e invenția lui Tuchel, care nu a avut încredere în Diarra, ca înlocuitor pentru Verratti. Parcă ar fi fost util Lo Celso, dar Tuchel s-a dispensat de serviciile argentinianului. Faultul fără noimă făcut de Bernat aruncă și mai multe semne de întrebare asupra utilității aducerii fundașului spaniol.  Umbra lui Yuri Berchiche încă planează peste Parc des Princes. Di Maria nu e inter și asta s-a văzut de acum câțiva ani, când Ancelotti îl folosea tot acolo, la Real Madrid. PSG mi se pare în regres, departe de progresul pe care îl așteaptă conducătorii. Evoluția modestă, atitudinea de echipă mică, imprimată de pe bancă, contrastează puternic cu imaginea pe care încearcă șă și-o creeze echipa din capitala Franței. Golurile pe bandă rulantă marcate în Ligue 1 au acoperit, până acum, marile probleme pe care le au parizienii.  Deși semne ale fragilității defensive am mai văzut. Nîmes a recuperat de la 0-2 și a fost aproape, în două rânduri, să marcheze pentru 3-2, iar acesta e doar un exemplu.

Liverpool a câștigat pentru că Jurgen Klopp îl domină pe Tuchel și îi știe slăbiciunile. Victoria cormoranilor e mai clară decât o arată tabela închisă în minutul 92 de Firmino. Meciul a fost controlat de la început până la sfârșit de băieții lui Klopp, care continuă în același ritm nebun, care a făcut din echipa de pe Anfield una dintre cele mai spectaculoase și apreciate echipe din fotbalul european. Liverpool a făcut un prim pas, cu dreptul, dar mai are multe de pus la punct. Parisul, în schimb, a făcut un mare pas înapoi. Norocul lui Tuchel e că, peste două săptămâni, în timp ce Liverpool merge pe San Paolo, pe Parc des Princes vine Steaua Roșie.

sursă foto: uefa.com

Steaua Roșie – Napoli 0-0

Pe Marakana, Napoli n-a reușit să câștige. A trimis mingea în bară, de două ori, dar a plecat doar cu un punct de la Belgrad, ceea ce pare insuficient. O victorie i-ar fi permis echipei lui Ancelotti să trateze în mod diferit partida cu Liverpool. Așa, cu un singur punct, italienii trebuie să câștige, pentru a se menține în fața lui PSG.

Sârbii au impresionat în tribune, dar și în teren, unde, în ciuda posesiei mici și a unei disperări în anumite momente, s-au luptat, de la egal la egal, cu italienii. Belodedici, Savicevic, Mihajlovic și toți ceilalți care au câștigat Cupa Campionilor, în 1991, au fost ovaționați de 50.000 de fani. Steaua Roșie e de lăudat, mai ales că are 9 meciuri fără înfrângere în acest sezon european. Da, sârbii au intrat în competiție în turul 1 preliminar.

Barcelona – PSV 4-0

Barcelona s-a distrat cu PSV, deși prima repriză a fost echilibrată. Geniul lui Messi a făcut, din nou, diferența, iar partea a doua a însemnat doar un monolog al catalanilor. Totuși, dacă ar fi să aleg cea mai frumoasă reușită dintre cele 3 ale argentinianului, aș alege-o pe a doua. Timingul și execuția – PERFECTE! 8 triple în UEFA Champions League și 108 goluri în această competiție. Cu un gol peste toate reușitele lui PSV. Cam asta a fost diferența aseară, pe Camp Nou.

În mod normal, Barcelona și-ar putea propune să termine grupa cu maximum de puncte, la cum au arătat Inter și Tottenham. Ne lămurim la început de octombrie, când catalanii merg la Londra. PSV pare victimă sigură, dar e mai cuminte să așteptăm. Măcar un meci-două.

Monaco – Atletico Madrid 1-2

Monegascii și-au făcut iluzii, după ce au deschis scorul, dar au fost cumințiți destul de repede de Atleti. Cu un start ezitant în La Liga, echipa lui Simeone a revenit după golul lui Grandsir, și a stabilit scorul final încă de la pauză. Diego Costa și Jimenez au marcat, iar madrilenii se pregătesc pentru meciul cu Brugge. Monaco își joacă soarta în această grupă, la Dotmund.

Club Brugge – Borussia 0-1

Dintr-un meci destul de echilibrat, dacă scoatem posesia din calcule, n-am reținut decât golul foarte norocos al lui Pulisic. Să pui piciorul într-o contră, iar mingea să sară în poartă, în minutul 85, nu se întâmplă prea des. Cu o victorie în fața lui Monaco, Borussia e favorită la calificarea în optimi.

Galatasaray – Lokomotiv Moscova 3-0

Destul de puține lucruri de spus despre ce s-a întâmplat la Istanbul. Galatasaray a dominat-o copios pe Lokomotiv Moscova, căreia i-a lăsat doar posesia. Raportul șuturilor pe poartă a fost 8-2 pentru turci. Derdyok a dat un gol foarte frumos, din lovitură liberă. Garry Rodrigues și Selcuk Inan au marcat celelalte două goluri.

Schalke – Porto 1-1

Schalke n-are niciun punct în Bundesliga și era să rămână pe zero și la debutul în UEFA Champions League. Naldo a făcut două penalty-uri, dar Porto a dat doar un gol. A ratat Alex Telles, în prima repriză, iar Schalke a condus după golul lui Embolo. Noroc cu amabilitatea lui Gil Manzano, care a judecat prea aspru un contact minor și i-a oferit lui Otavinho șansa de a scoate un punct pentru Porto.

sursă foto: digisport.ro

 

  • 79
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *