Serie A, etapa a 22-a. Scenetă amuzantă cu Spalletti

Partea a doua a sezonului are toate șansele să fie mai spectaculoasă decât anticipam, pentru că se petrec niște lucruri foarte interesante în lupta pentru UEFA Champions League. Avem 4 echipe separate de un singur punct. La cum joacă, Inter chiar trebuie să-și facă griji pentru finalul sezonului. Impotenți și indolenți ca în meciurile cu Sassuolo și Torino, ai lui Spalletti s-au făcut de râs cu Bologna. Juventus a mers pe linia de la Bergamo și a luat 3 și de la Parma, în vreme ce Napoli e singura echipă care a câștigat pe teren propriu.

Empoli – Chievo 2-2

Chievo a luat-o pe urmele celor care nu pot păstra un avantaj de două goluri. Ultima clasată a avut 2-0 pe Carlo Castellani, dar n-a reușit să gestioneze dublul avantaj. Doar 75 de scunde au trecut între golul de 2-0, marcat de Stepinski, și cel de 2-1, semnat de Caputo. Atacantul toscanilor a băgat-o-n ațe și după pauză și are 11 goluri până acum. E doar al 8-lea jucător din istoria lui Empoli, care trece de 10 goluri în Serie A. Precedentul a fost un anume Maccarone, care marca 13, în sezonul 2015/16.

Napoli – Sampdoria 3-0

Napoli a lăsat în urmă eliminarea din Cupa Italiei și a arătat ca în majoritatea meciurilor de pe teren propriu. Agresivă, cu poftă de fotbal și gol, echipa lui Ancelotti nu a stat la discuții cu Sampdoria. Quagliarella nu a marcat, ața că trebuie să se mulțumească să împartă recordul cu Batistuta. Insigne a marcat după ani și ani, vorba cântecului. A fost primul gol al căpitanului napoletan, din noiembrie încoace. Altfel, într-o notă mai optimistă, a egalat, deja, numărul de goluri din sezonul trecut. Și abia am trecut de jumătatea stagiunii. A fost, însă, ultimul meci al lui Marek Hamsik. Deținătorul recordului de goluri marcate, prezențe în Serie A și meciuri over-all în tricoul napoletan, se desparte de Vezuviu după 12 ani. Parcă merita un altfel de final, dar fotbalul modern a ajuns și la Napoli. Oricum, lumea îl păstrează aproape, chiar și cu imagini din perioada de început.

Juventus – Parma 3-3

Ce s-a întâmplat la Torino are prea puține legături cu ceea ce știam despre Juventus. Descoperim, în perioada asta, o echipă care a redevenit umană, după ce, ani la rând a lăsat impresia că e venită dintr-o altă lume. Dacă nici Juventus nu e în stare să țină un avans de două goluri, atunci, ce să le cerem celorlalți? Venită după umilința de la Bergamo, echipa lui Allegri părea desprinsă în câștigătoare. Cristiano, din nou cu zâmbetul pe buze, după revenirea lui Mandzukic, a dat două goluri și l-a lăsat în urmă pe Quagliarella. A dat și Rugani, al doilea gol, după cel cu Chievo. Și totuși… E ceva ce nu se leagă. La 8 ani distanță de ultimul meci în care niciunul dintre Barzagli, Bonucci și Chiellini nu a fost pe teren, Juventus a comis-o pe final de meci. A luat două goluri în ultimul sfert de oră și a obținut un singur punct. 3 goluri nu mai primiseră 3 goluri acasă, în campionat, din noiembrie 2012, de la meciul cu Inter. Că e singura neînvinsă, în Top 5, după ce PSG a pierdut la Lyon, nu prea mai contează.Acum, nu campionatul e important, ci dubla cu Atletico, periculos de aproape.

SPAL – Torino 0-0

Sunt prea puține lucruri de spus despre ceea ce s-a întâmplat la Ferrara. Scorul e cel corect. Fiecare echipă a avut ocazii de a marca, dar a trebuit să se mulțumească doar cu un punct. Torino rămâne cu nemulțumirea că nu a putut dubla victoria cu Inter, pe terenul unei echipe din coada clasamentului, iar SPAL cu regretul de a nu fi putut învinge deși a jucat din minutul 65 în superioritate numerică. SPAL n-a mai bătut pe nimeni acasă, din septembrie. Au trecut, de atunci, 9 meciuri, dar ultimele 6 s-au încheiat la egalitate.

Genoa – Sassuolo 1-1

Ionuț Radu a fost în centrul atenției și în meciul cu Sassuolo. A avut două parade foarte bune, dar nu și-a putut ține poarta intactă. Nici nu prea avea șanse, la cum se apără, de cele mai multe ori, coechipierii. De remarcat eficiența lui Sanabria. Proaspăt adus din Spania, unde nu prea se lipea la gol, paraguayanul are două goluri cu două șuturi pe spațiul porții. Nu mai punem că a atins mingea, în careul advers, doar de 3 ori. Oricum, lucurile nu merg excelent nici cu Prandelli, care are 9 puncte în 8 etape și un golaveraj 10-10. Mă rog, depinde cu ce perioadă comparăm.

Udinese – Fiorentina 1-1

Tot 1-1 a fost și la Udine, unde Fiorentina, obosită după măcelul din Cupă, cu Roma, nu a mai dat decât un gol. Edimilson Fernandes a vrut să-și spele păcatele după eliminarea cu Sampdoria și a marcat foarte frumos, cu un șut în diagonală. A fost răspunsul pentru prima reușită în Serie A, a lui Jens Stryger-Larsen. Și cam atât.

Inter – Bologna 0-1

E al 4-lea an la rând în care Inter e de nerecunoscut după pauză de iarnă. Nerazzurrii se decuplează, pur și simplu, de la tensiunea competiției și își revin abia după 6-7 etape. Anul trecut, era să-i coste locul 4, pe care l-au obținut abia în ultima etapă. În anii de dinainte, i-a costat participarea în cupele europene. Ce va fi anul acesta? E greu de spus. Inter pare să se fi adâncit în somnul cel de moarte. Niciun gol marcat în campionat, în 2019, și eliminată din Cupa Italiei, de Lazio. Nu s-a mai întâmplat din 1956. Icardi n-a mai dat un gol de aproape două luni, dorința lui Perisic de a pleca l-a reactivat pe Candreva, iar Lautaro trăiește prea mult din golul cu Napoli. Prea mulți și-au atins nivelul maxim și acum reprezintă un balast care poate trimite echipa înapoi de unde a venit.

Succesul Bolognei, primul în deplasare, din decembrie 2017 încoace, e cât se poate de meritat și dacă judecăm numai implicarea echipei. Agresivitatea pe care Mihajlovic a imprimat-o echipei sale, în puținul timp pe care l-a avut la dispoziție, a luat-o prin surprindere pe Inter. Care a reacționat prea puțin. Au fost momente, la fel ca în meciul de la Torino, în care am văzut o echipă care pune presiune. În rest, o apatie vecină cu dorința de a-și lucra antrenorul. Ceea ce, totuși, n-ar fi ceva nou. Bine, nici antrenorul nu dă pe-afară de inspirație. Introducerea lui Ranocchia în atac a lăsat mască pe toată lumea. Dacă noi suntem obișnuiți cu astfel de mutări, în situații de criză, să vezi așa ceva în Italia, e ceva cu totul și cu totul neobișnuit. Nu mai punem la socoteală că a fost primul meci al lui Ranocchia, în acest sezon. Cumva, intră în sfera a ceea ce s-a întâmplat și înaintea meciului cu Torino, când a spus că n-a văzut echipă mare care să joace 3-5-2 și tocmai 3-5-2 a jucat cu echipa granata. Pentru cei din afară, omul e amuzant, pentru suporterii Interului, mai puțin. Spalletti merge pe o sârmă foarte subțire, iar Ennio Tardini e nepăsător atunci când vine vorba de suferința altora.

Roma – Milan 1-1

Milan a trecut cu bine și peste al doilea meci foarte greu din ultimele două etape. După remiza din campionat și victoria din cupă, cu Napoli, rossonerii au venit pe un Olimpico ostil propriei echipe. Fluierată de proprii suporteri la ieșirea la încălzire, Roma n-a avut parte de prea multe încurajări. Peluza, plină pentru a onora memoria lui Antonio de Falchi, unul dintre cei care au scris, fără voie, istoria însângerată a fotbalului italian, a ales să continue războiul cu echipa, început după umilința de pe Artemio Franchi. Așa că, atunci când Paqueta i-a furat mingea lui Pellegrini, iar Piatek l-a depășit foarte ușor pe Fazio și a marcat, lumea nu s-a mirat. Mai ales că era pentru a 8-a oară când polonezul deschidea scorul, în acest sezon.

Totuși, Roma a revenit la prima acțiune din repriza a doua. Apărarea Milanului a dormit, iar Zaniolo a devenit cel mai tânăr jucător care marchează 3 goluri în tricoul Romei, de la Totti încoace. A fost meciul lui Donnarumma, indiavolato de-a dreptul, într-o formă cum nici în urmă cu două sezoane nu a traversat. A scos tot ce era de scos, iar dubla paradă din prima repriză a fost unul dintre momentele de top ale portarului care, din noiembrie încoace, are cel mai bun procentaj al paradelor, din Top 5 campionate europene – 87,3%.

Milan a cerut un penalty la care cred că Suso a fost trântit de Kolarov, fază la care puțini arbitri acordă 11 metri. Un succes al rossonerilor n-ar fi fost o supriză, dat fiind că l-au obținut și anul trecut, dar nici n-ar fi fost corect, atâta vreme cât Donnarumma a fost cel mai bun om al lui Gattuso. Milan își păstrează locul 4 și speranțele că va reveni în competiția pe care a câștigat-o de 7 ori. Roma rămâne la un punct în spate, dar e umăr la umăr cu Atalanta și Lazio.

Frosinone – Lazio 0-1

Lazio a părut obosită după efortul depus 120 de minute la Milano, chiar dacă inzaghi a schimbat o parte a titularilor. Diferența a făcut-o Caicedo, cu un gol a la Immobile. O victorie de serviciu, care se încadrează în peisajul meciurilor directe cu Frosinone, care încă nu a găsit drumul către poarta lui Lazio. 4 meciuri, 3 victorii Lazio, golaveraj 4-0. Italian style.

Cagliari – Atalanta 0-1

Atalanta a fost mai vie, la Cagliari, decât Lazio la Frosinone, dar rezultatul a fost același. 1-0 cu gol Hateboer, iar statisticienii vorbesc mult despre cele 15 goluri marcate cu fundașii, de echipa lui Gasperini. Hateboer e fundaș la bază, așa că intră și el pe lista asta. A fost doar al 2-lea meci pe care Cagliari l-a pierdut pe teren propriu. Sarzii au fost aproape să iasă neînvinși de pe teren, dar transversala l-a salvat pe Berisha la ”capul” lui Deiola, din prelungiri. Și asta a fost tot.

Fiorentina – Napoli și Parma – Inter sunt meciurile de urmărit etapa viitoare, care începe joi, cu Lazio – Empoli. Roma are la Verona, Atalanta joacă acasă cu SPAL și tot acasă, Milan o înfruntă pe Cagliari.

sofascore.com

 

 

 

  • 91
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

2 gânduri despre „Serie A, etapa a 22-a. Scenetă amuzantă cu Spalletti

  1. Atunci cand a fost instalat Spalletti,am spus ca este un antrenor cu care Inter poate poate reveni in liga campionilor,dar nu mi se pare un antrenor cu care Inter poate castiga trofee sau accede in fazele superioare ale unei competitii europene.
    Imi mentin parerea.

    Daca Inter isi propune mai mult decat simpla prezenta in liga campionilor,si mi s-ar parea normal sa fie asa avand in vedere ca vorbim de o mare echipa,Spalletti tre’ sa plece la finalul sezonului…
    Daca in schimb nu se vrea mai mult,poate sa ramana.

    Legat de jucatori nu stiu ce sa spun,sincer…
    Cred ca daca ar veni un antrenor care sa-i motiveze,pt ca aici cred ca este una din probleme,poate jucatorii astia ar arata de Inter. Nici asezarea in teren,care tine tot de antrenor,nu mi se pare inspirata uneori.
    De ex. Nainggolan nu poate juca niciodata in spatele varfului,asa cum de multe ori a fost pus sa joace.Cred ca cel mai ok ar fi sa joace in fata apararii sau box to box…La fel mi se pare neinspirat sa-l titularizeze pe Dalbert in fata lu’ Asamoah…In fine,mai putin conteaza parerea mea…

    1. Problema e comună, jucători – antrenor. Prea multă vreme trecută peste unii jucători, plus un nivel maxim atins de Spalletti. Ar trebui o ”revoluție”, toată odată sau în etape, astfel încât mediocritatea unora să nu-i mai poată influența și pe ceilalți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *