Când s-a lăudat cu ofensiva nemaivăzută din ultimii ani, Cosmin Contra nu s-a gândit niciun moment că Malta va scăpa doar cu un gol primit la Ploiești. Sau că naționala va scăpa cu un succes la limită, care adâncește criza de imagine pe care o traversează. De la aproape egalii Spaniei, așa cum ni s-a tot spus, după meciul de pe Arena Națională, aproape că am ajuns egalii Maltei. În doar 3 zile! Că n-a mai zis nimeni asta, e altă problemă și ține de strategia de poleire a realității. Orbecăim în căutarea unui drum pe care l-am pierdut de multă vreme, iar șansele să-l găsim sunt din ce în ce mai mici. Mergem nicium, către nicăieri.

Un selecționer priceput ar fi trebuit să știe că un meci cu Spania, indiferent de rezultat, îți stoarce și ultima picătură de energie. Și că, dincolo de orice, prospețimea e cea mai importantă. Nu  cred că selecționerul s-a mai gândit că, în momentul în care arunci totul în spatele jucătorilor, pe care-i cataloghezi drept fricoși, aceștia s-ar putea să-ți întoarcă ”amabilitatea” când te aștepți mai puțin.

Mulți dintre cei care au jucat cu Spania s-au simțit lezați de afirmațiile lui Cosmin Contra. ”Și eu aș vrea să joc ca Spania, dar nu am jucătorii Spaniei” dovedește o inabilitate, pe care nu o poate ascunde  nicio școală de antrenori. Asta ține capacitatea antrenorului de a comunica mesajele foarte importante nu numai echipei, ci și publicului. Cum ar veni, tu ești capabil să pregătești un meci la cel mai înalt nivel, dar jucătorii nu sunt capabili să-și însușească ideile tale. Să zicem că, într-o oarecare măsură are dreptate și Contra. Că, pentru o parte a jucătorilor, echipa națională înseamnă prea mult. Dar tu, selecționer, nu ai nicio responsabilitate? Și cel mai slab jucător poate ieși în evidență într-o echipă organizată, care are o idee de joc.

Eram convins, la momentul desfășurării Europeanului de tineret, că rezultatele obținute de Rădoi îl strâng rău de tot pe Contra. Nu numai rezultatele, ci mai ales jocul. Evoluțiile din Italia au contrastat puternic cu ceea ce vedem de ani buni la seniori. Când naționala de tineret se ia la trântă cu toți balaurii pe care ni i-au scos în cale sorții, naționala de seniori prestează un joc bătrânesc, cu unul dintre cei mai tineri selecționeri pe care i-a avut în ultimul deceniu.

Vrând să le dea peste nas celor care au cerut ca tineretul să fie promovat masiv, Contra a schimbat aproape toată naționala care se făcea de râs în fața Spaniei, timp de 60 de minute. Numai că, iarăși, ”karma is a bitch!”. Nu e suficient să faci asta, trebuie să te și faci înțeles. Trebuie să-i ai pe jucători aproape, iar asta nu se traduce în declarații de dragoste la finalul meciurilor, ci în ceea ce se vede pe teren. Și n-am văzut nimic. Nici măcar o idee despre cum ar trebui desfăcută o echipă ca Malta. Stanciu, Marin, Deac – cu Spania – vs. Bordeianu, Marin, Cicâldău – cu Malta? Care ar putea fi explicația? N-am auzit nimic din partea lui Contra și nici nu vom auzi. Nu că ar avea prea multe de spus. E prea ocupat să se certe cu presa și, în general, cu toți cei care nu-i cântă în strună.

Singurul câștig de după meciul cu Malta e că lumea a înțeles cum stau lucrurile, iar fiecare reușită, indiferent cât de mică, a fost apreciată. Pentru a-i vedea în teren pe Hagi, Pușcaș, Cicâldău, Marin, Rus sau  pe oricare alt jucător venit de la naționala de tineret, publicul acceptă și un 1-0 chinuit cu Malta. Ecourile a ceea ce s-a întâmplat la turneul final din vară încă nu s-au stins. Dar nu vă jucați cu răbdarea oamenilor!

Jucătorii veniți de la U21 au șansa lor să schimbe fața naționalei de seniori, dar trebuie să aibă și selecționerul potrivit. Deocamdată, omul care poate face asta pregătește o nouă campanie la tineret. ”Senatorii” merg înainte, înarmați doar cu un baston alb.

sursă foto deschidere: gsp.ro