Două săptămâni de pauză sunt prea multe, astfel că etapa a 8-a din Serie A a venit cum nu se poate mai bine. Cu meciuri spectaculoase, cu goluri multe și o primă evadare. Plus povestea lui Gigi Buffon, cu a sa paradă formidabilă, în jurul căreia ar trebui să se învârtă meciul de la Torino, mai mult decât în jurul unui penalty care nu e penalty. Dăm drumul la treabă, că vine Champions League peste noi și nu vrem să amestecăm lucrurile.

Lazio – Atalanta 3-3

Atalanta s-a distrat pe Olimpico timp de 65 de minute. A dat 3 goluri și putea să mai dea și altele în fața unui adversar care părea adunat de pe străzile Romei, cu doar câteva ore înainte de meci. S-a văzut că nu e bai mare dacă lipsește Zapata, pentru că Dea are nu un columbian bun, ci doi columbieni excelenți. E ca în reclamele cu celebrele ”bijuterii” italienești, în care primești nu unul, ci două coliere de mare valoare.

Cam așa stau lucrurile și cu Atalanta. Numai că aici nu e nimic fake. Nu e Zapata, e Muriel și invers. Sigur, cel mai bine e să fie amândoi, pentru că s-ar evita boacăne de genul celei de pe Olimpico. Atunci când a considerat că e bine ca Muriel să se odihnească în perspectiva meciului cu City, Gasperini a zis că meciul e rezolvat. Cine n-ar fi zis la fel, în minutul 66, cu 3-0 pe tabelă? Dar n-a fost, pentru că Atalanta nu e altceva decât o poveste frumoasă cu un final departe de așteptări. Da, prinde Champions League, joacă un fotbal spectaculos și e genul de echipă de care are nevoie orice campionat. Până la un punct. Adică, până unde intervine nevoia de rezultate imediate. De trofee. Atunci, apare un 0-4 cu Dinamo Zagreb, după care vine un 1-2 cu Șahtior, cu gol luat la ultima fază, pe contraatac. Sau un 3-3 pe Olimpico, izvorât din stângăciile lui Palomino ori De Roon. Meritat? Probabil că nu,pentru că Atalanta a ratat ocazii mari și la 3-2.

Radu a luat 5, terorizat de Malinovskyi, astfel că a fost schimbat în minutul 79. Gasperini a fost ridicol, la final, când a acuzat arbitrajul. Poate că primul penalty n-a fost penalty, dar ce te faci când iei gol imediat ce mingea a fost pusă la centru? Vedem ce mai zice după meciul cu City și mai vorbim.

Napoli – Verona 2-0

Napoli a scos rezultatul de care avea nevoie după două meciuri în care nu marcase. N-a fost simplu, pentru că Verona ține morțiș să infirme toate calculele și să se salveze de la retrogradare. Ai lui Juric n-au luat punct pentru că Meret a fost în zi mare. Și pentru că Milik și-a regăsit pofta de gol și a dat o doppietta. Pe lângă asta, a venit și un mesaj pentru Ancelotti. Polonezul vrea să joace mai mult, mai ales că a regăsit drumul către gol după 6 luni. Pariu că nu e titular în Ligă?

Juventus – Bologna 2-1

Juventus – Bologna a fost pretextul pentru reîntâlnirea dintre doi foarte buni prieteni. Sunt celebre discuțiile nesfârșite dintre Sarri și Mihajlovic, care se închideau într-o cameră și vorbeau despre fotbal până venea cineva să vadă dacă totul e în regulă. Sinisa a fost ovaționat și pe Allianz Stadium, îmbrățișat de Sarri, după care a dat drumul la câini. Nu înainte să marcheze Cristiano, golul 25 în Serie A. Nu e vreun record, pentru că e abia la meciul 38, iar Montella (31), Ronaldo (32), Milito (33) și Shevcheko (33) au ajuns mai repede. După care a egalat Bologna, care e o echipă câinoasă. Nu te lasă să joci, se ține scai de tine și te lovește când te aștepți mai puțin. E normal să te întrebi unde ar fi putut ajunge echipa asta, dacă Sinisa ar fi fost 100% alături de echipă. Amuzant golul 2, după faultul lui Pjanic, dar regulamentul îi dă dreptate și acum lui Juventus, pentru că Bologna a recuperat mingea aia. Și așa ajungem la final. Un final care îi aparține lui Buffon. Omul finalurilor, deja, pentru că e a doua oară când o scoate pe Juventus, după meciul cu Verona. N-a fost golul etapei, ci doar parada etapei.

O întoarcere în timp, la Mondialul din 2006, a unuia dintre cei mai buni portari pe care i-a dat Italia. Lupta lui San Gigi cu Marele Final continuă. Părea să fi căzut pradă timpului, acum un an și jumătate, dar s-a ridicat și a luat-o de la capăt. Nu e exclus să meargă și mai departe. Geonis a scris separat despre Buffon și a făcut-o bine de tot. Despre asta ar trebui să se vorbească mai mult, nu despre penalty-ul care n-a fost penalty la De Ligt. Regulamentul e clar. Mingea care sare în mână după contactul cu orice altă parte a corpului nu e considerată henț. Asta a fost salvarea olandezului care pare rătăcit într-un campionat care e peste puterile lui. Momentan. Până se va reface Chiellini, se va mai chinui.

Sassuolo – Inter 3-4

Meciul de la Reggio Emilia a fost despre lupta cu demonii trecutului. Recent, că altfel, interiștii încă-și mai aduc aminte de acele victorii cu 7-0. Până și Consigli a rememorat debutul de coșmar dintr-unul din acele meciuri. Și până să se lămurească despre ce e vorba, încasase deja 4. Până la urmă, iată că Sassuolo e naivă în apărare și fără Chiricheș. Dublă Lautaro, dublă Lukaku. Argentinianul e cu adevărat  indispensabil echipei lui Conte. Belgianul a jucat perfect doar în fața adversarilor de rang secund. Mai vedem ce o fi cu Borussia, dar eu nu-l văd așa mare. Sassuolo s-a agitat puțin pe final și a dat impresia că poate face o surpriză la fel de mare ca a lui Lazio. Echipa de De Zerbi a bâzâit puțin, cât să-i strice debutul lui Lazzaro, dar a stat cuminte în ultimele 10 minute. Nicio ocazie, încă o înfrângere. A treia la rând și a 4-a în ultimele 5 etape, așa că locul 17 nu e o surpriză. Faza etapei a venit pe finalul primei reprize.

Sampdoria – Roma 0-0

Sampdoria – Roma a fost în pericol să nu se joace și zău că mai bine era amânat. Codul roșu de vreme rea a început prea târziu, iar meciul de pe Marassi a fost încă și mai trist decât cerul cenușiu de deasupra. Ranieri a scos un punct, la debut, chiar de ziua sa, în vreme ce Fonseca a mai cules niște răniți din iarba neprimitoare de la Genova. Pellegrini, Diawara, Zappacosta, Under, Cristante, Kalinic și Mkhitaryan sunt toți accidentați, iar Dzeko e forțat în perspectiva meciului cu Milan. Sampdoria rămâne ultima, în vreme ce Roma a picat pe 6, întrecută de Cagliari.

Cagliari – SPAL 2-0

Sarzii n-au stat prea mult la discuții cu SPAL, care și-a epuizat tot arsenalul în sezonul precedent. Nainggolan a dat golul etapei, cu o pălitură specialitatea casei.

La final, a dat-o precum Marin Moraru în Operațiunea Monstrul. Am încercat, a ieșit. Cam asta a fost. Golul i l-a dedicat Claudiei, soția care luptă împotriva cancerului. Ninja cu lacrimi în ochi, ce poate fi mai emoționant? Cagliari are 14 puncte, cel mai bun start de sezon în era celor 3 puncte la victorie.

Udinese – Torino 1-0

Udinese are cel mai slab atac din Serie A. De aici pornim discuția. A dat 4 goluri, dar are 10 puncte. Singurul gol care nu a contat a fost cel din meciul cu Parma. În rest, fiecare a adus câte 3 puncte. Al 10-lea punct e cel din remiza albă cu Verona. Singurul egal de până acum. Golul l-a dat Okaka, al 6-lea în ultimele 5 meciuri ca titular. Torino e un fel de Atalanta, dar cu potențial mai scăzut. Reușește să se facă de râs prin prestațiile din deplasare, unde a pierdut 3 dintre cele 4 meciuri jucate.

Parma – Genoa 5-1

Știți de când nu a mai dat Parma cel puțin 5 goluri într-un meci? Dacă nu vă amintiți și nu e nicio problemă, vă spun eu. Am căutat, n-o să pretind că îmi amintesc un meci cu Livorno din 2005. Atunci au fost 6 date și 4 luate. Accidentarea lui Inglese nu a lăsat-o pe Parma descoperită. A intrat Cornelius, cu foame de gol, și a dat 3 între minutele 42 și 50. Ionuț Radu a luat 6 în Gazzetta, care nu i-a găsit nicio vină la goluri, dar tot rău dă să fii portarul care a luat cele mai multe goluri în Serie A. 20 în doar 8 etape, penultimul loc, cu doar 5 puncte. Nu e de mirare că Inter nu prea te vrea, deși te-a răscumpărat.

Milan – Lecce 2-2

Ranieri nu a fost singurul care a debutat de ziua lui. A făcut-o și Pioli, la Milan, cu același rezultat. Primele 45 de minute m-au făcut să mă întreb dacă Giampaolo chiar e atât de slab. În ultimele 45, m-am convins că nu e doar el de vină. Milan a jucat perfect în prima repriză. A dat un gol splendid Calhanoglu, problema a fost că a rămas singur pe tabelă, deși rossoneri au dat 12 șuturi la poartă. După pauză, eternele probleme. Dacă vreți ceva pozitiv, din partea a doua, Piatek a dat gol din acțiune.

Calabria și Conti m-au făcut să-mi fie dor de Abate, iar golul lui Calderoni, superb, mi-a adus aminte de debutul lui Gattuso. N-a mai fost portarul, de data asta. Încă ceva. Suso ar trebui trimis la plimbare. 10 puncte după 8 meciuri n-a mai făcut Milan din sezonul 2012-2013. Atunci, a terminat pe 3, știți povestea luptei cu Fiorentina. Acum, foarte probabil, va termina la măcar 3 locuri distanță de obiectiv. Benzar n-a jucat, iar Lecce a scos al 7-lea punct în deplasare. Tocmai pe terenul unde pierduse ultimele 8 meciuri. Mai jos sunt și golurile lui Calhanoglu și Calderoni, și gafele din apărarea rossonerilor.

Brescia – Fiorentina 0-0

Dacă m-aș fi apucat de cronică înainte de Brescia – Fiorentina, n-aș fi pierdut nimic. S-a terminat 0-0, primul punct acasă pentru Rondinelle. S-a oprit și seria câștigătoare a lui Montella. Fiorentina are 7 meciuri fără înfrângere, perioadă în care a scos 12 puncte. Toate de până acum.

Etapa viitoare, avem Roma – Milan, duminică, de la ora 19. Un fel de morții cu răniții. Inter o are acasă pe Parma, Juventus merge la Lecce, iar Napoli, la Ferrara. Dumincă seara e Fiorentina – Lazio. Alla prossima! Adică pe mâine, că avem Champions League diseară și joacă și ai noștri. Da, Atalanta și Juventus. 🙂

sursă foto deschidere: juventus.com