Între vis și realitate

”Inter, pe Camp Nou, e ca Sagrada Familia – frumoasă, emoționantă, dar incompletă, neterminată.” E cea mai bună caracterizare a echipei lui Antonio Conte, după 60 de minute excelente pe terenul Barcelonei. Fără gol marcat pe Camp Nou de aproape o jumătate de secol, Inter i-a reamintit Barcelonei, timp de o oră, de toate problemele pe care le-a avut în ultimii ani. De eliminarea de la Roma, de cea de la Liverpool, de seara tristă de la Dortmund, de incapacitatea lui Valverde de a se ridica la înălțimea numelor pe care le antrenează și a istoriei pe care catalanii au făcut-o în ultimul deceniu.

Nerazzurri i-au pus în vitrină pe Sensi și Barella, doi mijlocași cu viitor în fotbalul european – tehnici, rapizi, cu idei, dar și cu mușchi. Timp de 55 de minute,  Sensi l-a expus pe Busquets realității dure. O realitate care durează de vreo 3 ani, de când Conte l-a transformat în anonim pe Busquets, la Euro 2016. Timpul nu iartă pe nimeni, iar vremurile de glorie, în care îi avea alături pe Xavi și Iniesta au rămas doar amintire. Nu e prima dată când Busquets e primul schimbat și, cu siguranță, nici ultima. Vor fi tot mai dese modificările de acest gen, până când lumea își va da seama că timpul lui Sergio a trecut.

3-5-2-ul lui Conte a făcut ca publicul de pe Camp Nou să admire, nu o dată, cursivitatea paselor lui Inter, care s-a încăpățânat să iasă cu mingea la picior din propriul careu, așa cum nu prea o  făcut-o nimeni, pe terenul catalanilor.

E și acesta un semn că a trecut vremea lui 4-3-3 sau, poate, a unora dintre cei care au prins și perioada de glorie a grupării blau-grana. Triunghiurile realizate de Sensi și Barella, cu mijlocașii de bandă și cu cei doi atacanți, Lautaro Martinez și Alexis Sanchez, i-au năucit pe băieții lui Valverde, incapabili să reacționeze în fața jocului perfect al nerazzurrilor. Ce diferență între meciul de aseară și cel din stagiunea precedentă!

Și dacă a fost doar 1-0 la pauză e și pentru că ter Stegen se încăpățânează să arate că merită mai mult decât să stea permanent în umbra lui Neuer, la naționala Germaniei.A rămas 1-0 și pentru că Damir Skomina a judecat drept corect duelul lui Sensi cu Arthur, pe care italienii l-au catalogat drept fault clar. Ori pentru că, de multe ori, e păcat că fotbalul e făcut din două reprize, iar cele 15 minute de pauză sunt suficiente pentru a întrerupe magia din primele 45 de minute.

În același timp, și de asta e frumos fotbalul, pentru că realitatea primei părți e contrazisă total de cea din partea a doua, atunci când unul dintre antrenori găsește soluția salvatoare. Iar aseară, soluția salvatoare a fost cea mai simplă. Cea pe care nimeni, dintre cei prinși în vraja poveștilor create de Barcelona lui Pep, nu e capabil să o accepte. 4-2-3-1 se pliază mai bine pe lotul actual. Valverde a realizat că Busquets nu are cum să-l ajute, așa că a renunțat la el și l-a introdus pe Arturo Vidal, ”copilul” lui Antonio Conte. Și tocmai el a schimbat fața jocului. Cu De Jong și Arthur în fața apărării și cu Vidal între liniile nerazzurre, jocul Barcelonei s-a schimbat. Mai siguri și mai penetranți, odată cu introducerea lui Dembele, catalanii au împins liniile către poarta lui Handanovic. Sensi și Barella și-au pierdut din libertate și vitalitate, iar Conte n-a găsit soluțiile salvatoare, așa cum s-a întâmplat la Euro 2016.

Conte a judecat greșit când l-a scos pe Alexis Sanchez și l-a avansat pe Sensi, care nu a mai regăsit nici spațiile, nici reperele din primele 45 de minute. Inter s-a pierdut în imensitatea de pe Camp Nou, tocmai în momentul critic. Atunci când mintea obosește laolaltă cu mușchii, diferența e făcută de campioni. Acel gen de jucător care face diferența într-o fracțiune de secundă. Cu un vole nemaivăzut în ultimii ani sau cu o preluare care taxează indecizia unui fundaș precum Godin, obosit și el după atâtea și atâtea lupte de gherilă sub comanda lui Simeone. Barcelona a câștigat nu pentru că a fost mai bună decât Inter, ci pentru că a știut să profite de fiecare moment de slăbiciune a adversarului. Cu doar un punct din două meciuri, echipa lui Conte, a cărui relație cu Liga Campionilor rămâne încordată, are nevoie de cel puțin 4 puncte din dubla cu Borussia, pentru a merge mai departe. Până atunci, nerazzurri mai au de trecut un hop, la fel de important. Duminică, pe Meazza vine Juvenuts, la fel de flămândă ca întotdeauna, atunci când vine vorba de Derby d’Italia.

Slavia – Borussia Dortmund 0-2

Borussia cea ghinionistă din meciul cu Barcelona și-a făcut treaba la Praga, unde Hakimi a marcat ambele goluri. Stanciu a fost titular și a jucat bine. A dat o pasă senzațională și l-a lăsat pe Masopoust singur cu Burki, apoi a executat aproape perfect o lovitură liberă, respinsă greu de portarul Borussiei.

Genk – Napoli 0-0

Rămânem aproape de ai noștri și ne mutăm în Belgia, unde Ianis Hagi a fost înlocuit în prelungirile partidei cu Napoli, singurul meci fără goluri. Nu pentru că n-ar fi fost ocazii, ci pentru că Meret a prins o zi foarte bună, iar atacanții lui Napoli au irosit ocazii uriașe, așa cum au făcut și anul trecut, la Belgrad. Napoli a avut 3 bare în prima repriză, dar n-a putut marca nici când pe teren au apărut Mertens și Llorente. Insigne a văzut meciul din tribune, odihnit pentru partida cuTorino. Ianis Hagi a bătut toate fazele fixe ale belgienilor și a avut o ocazie uriașă, pe final. Un penalty în mișcare, așa cum i-au spus italienii. N-a fost să fie, poate data viitoare.

Liverpool – Salzburg 4-3

De semieșecul lui Napoli a profitat Liverpool, învinsă în primul meci chiar pe San Paolo. Cormoranii s-au distanțat repede la 3-0, dar au trăit senzația neplăcută de a fi egalați la capătul primul sfert de oră al părții a doua. Un japonez, un sud-corean și nrovegianul Haaland, care a marcat la 4 minute după ce a intrat pe teren, au lăsat senzația că Liverpool poate fi înfrântă pe Anfield. N-a fost de acord Salah, care a încheiat seara cu o dublă. Mane a marcat și el, Firmino a dat două pase decisive, iar Alexander Arnold i-a pasat decisiv lui Robertson, la golul 2. Doar 7 goluri. J

Valencia – Ajax 0-3

Ajax se distrează, deocamdată, în grupa din care mai fac parte Chelsea, Valencia și Lille. După succesul din prima etapă, 3-0 cu Lille, lăncierii au câștigat cu același scor și pe Mestalla. Ziyech a dat golul serii, repede.

Apoi, Dani Parejo a irosit un penalty, iar Ajax s-a desprins, pe fondul unui joc net superior. A fost 3-0, dar putea fi o diferență mult mai mare. Răzvan Marin a rămas tot meciul pe bancă.

Lille – Chelsea 1-2

Chelsea a recuperat la Lille punctele pierdute acasă cu Valencia. Abraham și Willian au încadrat golul lui Osimhen, care, foarte probabil, va ajunge în Anglia, dacă nu în următoarea perioadă de transferuri, atunci în vara viitoare. Londonezii au 3 puncte după două meciuri, dar urmează dubla cu Ajax, care e în mare formă. Echipa lui Christophe Galtier n-are niciun punct, dar nu joacă atât de rău pe cât o lasă de înțeles clasamentul.

Leipzig – Lyon 0-2

Lyon s-a reîntâlnit cu victoria, după o lună și jumătate. 7 meciuri fără succes l-au adus pe Aulas în situația de a-și reconsidera poziția față de Sylvinho, care s-a salvat tocmai când nu se aștepta nimeni. Lyon a bătut-o pe Leipzig în deplasare, cu golurile lui Depay și Terrier. Francezii au 4 puncteși i-au depășit pe germani, care au pierdut al doilea meci acasă, după cel cu Schalke.

Zenit – Benfica 3-1

Benfica e codașa grupei, fără punct după două etape. Eșecul cu Leipzig a adus, după el, și înfrângerea de la Sankt Petersburg. Lusitanii au fost conduși cu 3-0, iar golul marcat de Raul de Tomas, pe final, nu a putut schimba impresia generală. Benfica pare, mai degrabă, o echipă de Europa League, dar va avea probleme să ajungă și acolo. Rușii sunt la egalitate cu Lyon, dar cu golaveraj mai bun, la un punct peste Leipzig. Grupa e deschisă, lucrurile se pot schimba.

Toate golurile le puteți vedea aici.

sursă foto deschidere: uefa.com

  • 136
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *