Marșul triumfător al Interului s-a încheiat în cel mai prost moment posibil. La doar 3 zile după eșecul cu Barcelona, Inter a pierdut și cu Juventus. Primul eșec în campionat a adus și pierderea primei poziții. Nerazzurri au rămas în spatele marii rivale după un meci care a pus la îndoială tot ce oferise echipa lui Conte în ultimele 6 săptămâni.

Când Conte a ales să folosească aproape aceiași jucători și pe Camp Nou, și cu Juventus, pesemne că și-a dat seama că se expune unui risc major. Până acum, Inter nu a avut două meciuri consecutive cu un adversar de categorie superioară. Și nici nu e pregătită pentru confruntări de o asemenea magnitudine. Conte a vrut să dea un semnal clar, dar nu i-a ieșit. Inter nu s-a ales cu nimic, nici în Ligă, nici în Serie A. Cele 6 victorii din campionat, cărora li s-au adăugat cele 60 de minute strălucitoare de pe Camp Nou, au dat impresia că nerazzurri au făcut deja pasul către nivelul următor. Egalul cu Slavia putea fi considerat un accident de parcurs, deși, la cum au stat lucrurile aseară, nu a fost chiar așa. Supusă unei presiuni fantastice, echipa lui Conte a cedat.

Așa cum au cedat unii dintre jucători. În frunte cu Sensi, neobișnuit cu un astfel de ritm. Sau cu Godin, care este departe de forma arătată în tricoul rojiblanco. Utilitatea aducerii lui Godin e pusă la îndoială după erorile pe care le-a făcut în ultimele zile. Pe Camp Nou, eroarea de la golul 2 a costat, aseară, a avut noroc cu poziția neregulamentară a lui Dybala. Pentru astfel de meciuri a fost adus uruguayanul, că pe Sampdoria și Milan, Inter le bate și fără Godin.

Conte a încercat să-și forțeze jucătorii să se obișnuiască din mers cu un astfel de program. A trimis în teren cam aceeași echipă, și cu Barcelona, și cu Juventus. Dacă pe Barcelona a îmblânzit-o ținându-l pe Busquets sub presiune și oblingându-l să joace altceva decât ceea ce știe, cu Juventus nu i-a mai ieșit. Jocul bianconerilor e centrat în jurul lui Pjanic, un mijlocaș care-i place extrem de mult lui Sarri. Are o lejeritate remarcabilă cu mingea la picior și gândește repede, drept dovadă pasa de la golul lui Dybala. În plus, atunci când are spațiu, e aproape imposibil de contracarat. Verticalizează ori de câte ori are ocazia, iar Inter i-a lăsat mult momente de acest gen. Ce a părut ciudat a fost că băieții lui Conte nu au reușit niciun moment să-l pună sub presiune.

Protejat excelent de cei doi interi, Pjanic a făcut tot jocul lui Juventus și a contribuit decisiv și la reușita lui Higuain, cu o verticalizare care a evidențiat mulțimea de erori din jocul nerazzurrilor. La fel ca la golul anulat al lui Cristiano, lejeritatea cu care a fost întâmpinat, i-a permis lui Pjanic să joace spre Cristiano, foarte activ. N-a marcat, deși a avut ocazii, dar demarcările sale între liniile lui Inter au creat panică. Golul căscat în zona centrală nu a putut fi umplut de nimeni, astfel că bianconeri au jucat lejer și au iuțit acțiunea care a dus la golul lui Higuain.

Inter se află într-un moment dificil. Primul al sezonului. A pierdut două meciuri foarte importante în doar 3 zile și a văzut cum e viața fără Sensi. Forțat să iasă încă din prima repriză, din pricina unor probleme musculare, Sensi a lăsat un mare gol la centrul terenului. Vecino n-a fost capabil să-l umple și a fost unul dintre cei mai slabi jucători ai nerazzurrilor. E diferență mare între cei doi, chiar dacă uruguayanul se putea scoate la marea ocazie pe care a avut-o pe final. Jocul nerazzurrilor a scăzut în mod evident, iar pe această scădere, Juventus și-a construit dominarea ce avea să-i aducă victoria.

Higuain și Dybala au făcut un meci excelent, ca pe vremuri, când o eliminau pe Tottenham din Liga Campionilor, cu două goluri marcate într-un interval foarte scurt, la Londra. E al doilea meci foarte bun al lui Higuain, care aduce aminte de prestațiile de la Napoli, sub comanda lui Sarri. Dybala, titularizat surprinzător, a profitat de șansă, așa cum a făcut-o și în cele 10 minute jucate cu Bayer Leverkusen, când a pasat decisiv la reușita lui Cristiano. Evident, sezonul în care au marcat împreună 38 de goluri în tricoul lui Juventus, e readus în actualitate. Cum ar veni, înapoi în viitor.

Bernardeschi, în schimb, pare în pierdere de turație. Nu s-a adaptat în niciun rol în care a fost distribuit de Sarri. Probleme sunt și la De Ligt, care cedează sub presiune. S-a întâmplat cu Napoli, cu Atletico, acum și cu Inter. Nu neapărat faza de la penalty e definitorie pentru jocul olandezului. Asta i se poate întâmpla oricui. A făcut, în schimb, o mulțime de erori de poziționare. A atacat decisiv când trebuia să tatoneze, așa cum s-a întâmplat la faza în care Lukaku i-a dat mingea printre picioare, iar Szczesny l-a blocat pe Lautaro. A riscat inutil în duelurile din careu sau din marginea lui, iar impresia pe care a lăsat-o e că are nevoie de timp pentru a se adapta. Până la urmă, a fost titularizat forțat odată cu accidentarea lui Chiellini, pentru că, altfel, Sarri l-ar fi folosit doar cu SPAL sau Verona.

Pentru Juventus, victoria de pe Meazza intră în categoria normalului, deși Inter e adversarul care i-a provocat cele mai multe eșecuri în deplasare, în istorie.  Nerazzurri  nu au prea multe certitudini. Lipsesc piese din puzzle-ul lui Conte, atât în apărare, cât și la mijlocul terenului. În atac, doar Lautaro e la un nivel înalt. Lukaku înoată și e greoi când are mingea, pe care, altfel, o controlează greu și o pierde des. E clară diferența mare dintre cele două loturi, dar Conte nu se dă în lături atunci când vine vorba de muncă. Inter e un mare șantier, chiar și acum, dar nu există om mai potrivit decât Conte, pentru a construi o echipă competitivă. Mai e nevoie de timp, dar e nevoie și de răbdare. Entuziasmul poate fi, uneori, foarte dăunător. Inter știe asta cel mai bine.

*despre etapa a 7-a, în întregime, vorbim mâine. Mai ales că se anunță lucruri interesante.

sursă foto deschidere: juventus.com